Acord de mediere depus anterior introducerii actiunii in instanta

AVLIL a scris:

Dupa mine, notarul trebuie sa verifice conditiile alea si dupa Papa de la Roma, ca asa-i cere legea si ca e stupid sa fie altfel. (...) Bravo lor!

Tot AVLIL a scris:

E o struto-camila si aveti dreptate ca e aiurea bpcs, dar asta e legea.

Nici eu nu inteleg pana la urma punctul dumneavoastra de vedere si va rog sa nu va suparati pe mine. Poate ca ceva mi-a scapat, topicul este lung si bogat in postari si in puncte de vedere.

Punctul meu de vedere este ca legea prevede cu un scop o anumita procedura notariala, notarii respecta legea, mediatorii respecta legea, fiecare pe "mosia" lui si, uneori, in intersectii. Daca nu se faulteaza reciproc (scuze ca ma repet!) si aplica corect aceste prevederi, nu e nicio suparare. Daca notarii nu taxeaza autentificarea acordurilor de mediere cu un onorariu similar celui pentru redactarea integrala, de la zero, a actului in cauza, iarasi nu e nicio problema. Eu nu port ranchiuna pentru faptul ca legea ii da cuiva dreptul si obligatia de a verifica acel act, doua perechi de ochi sunt intotdeauna mai bune decat una, mai ales ca vorbim despre raspunderea fata de altii, respectiv fata de semnatarii acordului de mediere. Si pentru ca avem sarcini diferite in raport cu acel act.

Am auzit propuneri ale unor colegi de-ai mei potrivit carora acordul de mediere ar trebui sa aiba forta executorie fara a mai fi necesare procedurile ulterioare (incuviintare sau autentificare). Mi se pare cel putin exagerat. Reamintesc faptul ca medierea nu este o profesie juridica, iar acordul de mediere este un inscris sub semnatura privata. Acest caracter nu il face apa de ploaie, are tot ce ii trebuie, pentru marea majoritate a conflictelor la care se refera. In anumite situatii insa (cele expres prevazute de lege, respectiv cele care privesc transferul dreptului de proprietate), legea cere imperativ inscrisuri autentice. Mediatorul nu este notar, nu este functionar public, nu este instanta, nu este nici avocat, nu poate "furniza" un inscris autentic.

Ne dorim sa ne transformam in "profesionisti ai dreptului", sa reinventam noi medierea, in stil balcanic? Abia asta ar fi o struto-camila! As zice ca e mai bine sa aplicam corect ce am invatat, sa ne perfectionam tehnicile de mediere, sa ne construim o buna reputatie, sa scapam de obsesia de a concura cu alte profesii, caci avem si noi rostul nostru. Si e un rost frumos si nobil, sa nu ne jenam cu el! Nu suntem mai putin importanti decat avocatii, notarii, etc. Suntem altceva, dar cu o mare stea in frunte! Fiti mandri, dragi colegi, de ceea ce sunteti, asa ne vom castiga reputatia!

E drept, pare macar contradictoriu.
In conditiile legislatiei actuale numai notarul si judele verifica aceste conditii, asa incat, orideunde vine un act, ei trebuie sa verifice, altfel nu se poate.

Totusi, imi pare ca doi oameni fac cumva ceva similar; e aiurea sa dai unui om puterea de a incheia un act intre doua parti care sa nu aiba un minim de legalitate asigurata in el. E o struto-camila acordul asta de mediere, e un act incheiat de o profesie parajuridica fara nicio obligatie de minima verificare juridica.
Stii ca poti ajunge sa inchei acte cel putin nevalabile in urma unei medieri, ramai cu onorariu platit si mergi in instanta; asta nu e ok, undeva ceva nu se potriveste.
In tarile unde exista si alte profesii pe langa cele strict juridice, sunt conditii mai stricte si proceduri bine reglementate; de lege ferenda, partea poate fi obligata sa fie insotita de un avocat sau mediatorul musai sa lucreze cu un notar sau sa reia procedura de mediere, gratuit, daca nu s-au respectat conditiile minime legale (de exemplu s-a promis in acord comiterea unei infractiuni, direct sau voalat etc.).

Cred ca situatia prezenta asta e si nu cred ca e musai stralucita. Nu e ok sa mergi la un mediator si sa platesti o procedura fara sa ti se asigure, macar la nivel de garantii legale, anumite standarde de calitate; poti obtine un acord care nu face hartia pe care-i scris, pentru ca legea e lacunara. Daca nici conditiile de fond nu sunt apanajul mediatorului... el ar trebui sa aiba niste parghii, totusi, parghiile lui ar da incredere si justitiabilului.

Ai spus bine, nu-i o profesie mai putin importanta, insa importanta ei in societate e data si de modul in care e reglementata si e reglementata... abia-abia.

AVLIL a scris:

e aiurea sa dai unui om puterea de a incheia un act intre doua parti care sa nu aiba un minim de legalitate asigurata in el. E o struto-camila acordul asta de mediere, e un act incheiat de o profesie parajuridica fara nicio obligatie de minima verificare juridica.
Stii ca poti ajunge sa inchei acte cel putin nevalabile in urma unei medieri, ramai cu onorariu platit si mergi in instanta; asta nu e ok, undeva ceva nu se potriveste.
(...)
Cred ca situatia prezenta asta e si nu cred ca e musai stralucita. Nu e ok sa mergi la un mediator si sa platesti o procedura fara sa ti se asigure, macar la nivel de garantii legale, anumite standarde de calitate; poti obtine un acord care nu face hartia pe care-i scris, pentru ca legea e lacunara. Daca nici conditiile de fond nu sunt apanajul mediatorului... el ar trebui sa aiba niste parghii, totusi, parghiile lui ar da incredere si justitiabilului.

Ai spus bine, nu-i o profesie mai putin importanta, insa importanta ei in societate e data si de modul in care e reglementata si e reglementata... abia-abia.

Ideea este ca nu mediatorul incheie acordul de mediere, partile il incheie, el il redacteaza, cel mult.

ART. 4 - Legea 192/2006 actualizata
(1) Medierea reprezintă o activitate de interes public.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.
ART. 59
(1) Părţile pot solicita notarului public autentificarea, în condiţiile legii şi cu respectarea procedurilor legale, a înţelegerii lor.
(2) Părţile acordului de mediere se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. (...)


Este adevarat, mi-ar crapa obrazul de rusine sa redactez un acord, daca partile doresc (nu este obligatoriu) sau daca legea obliga (pentru ca in anumite cazuri este obligatoriu ca acordul sa fie redactat de mediator) cu care partile sa nu aiba ce face, desi ar fi destul de greu sa fiu atat de "pe langa". De aceea mediatorii se pregatesc permanent, inclusiv in privinta acestui aspect. Sau pot colabora cu avocatii sau notarii. Nu este extrem de complicat insa sa te pui la punct cu conditiile pe care trebuie sa indeplineasca acordul de mediere.

Ca inscris sub semnatura privata, acordul de mediere este un act purtand semnatura partilor, indiferent de suport, si care nu trebuie sa fie supus altor formalitati, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.

In principiu, un acord de mediere trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: capacitatea de a contracta a partilor, consimtamantul serios si liber exprimat, in cunostinta de cauza, obiectul determinat si llicit, cauza licita si morala. Sunt o serie de elemente care trebuie obligatoriu cuprinse in acord: datele complete ale partilor, obiectul si intinderea intelegerii lor, cauza care a determinat incheierea acordului, solutia la care s-a ajuns, mentiunea referitoare la vointa libera, expresa si neviciata a partilor, data si locul incheierii, semnaturile partilor. Se mai poate face si o mentiune referitoare la persoana care a redactat acordul, care nu este neaparat mediatorul, asa cum am spus.

In anumite situatii, mai trebuie indeplinita conditia speciala a multiplului exemplar (contracte sinalagmatice) sau cea a mentiunii "bun si aprobat".

Daca este necesara opozabilitatea fata de terti, este necesar ca acest inscris sa capete data certa si aici intervin prevederile art. 278 C.proc.civ., iar mediatorul nu face parte din categoria celor care au competenta de a da data certa inscrisurilor. Ar trebui sa faca?

Concluzia este ca 95% dintre acordurile de mediere pot ramane asa cum sunt, inscrisuri sub semnatura privata, contracte ale partilor. Restul de 5% se supun unor proceduri care le dau forta executorie, aici intervenind instanta sau notarul public.

Rolul mediatorului in toata aceasta aventura este acela de a media conflictul, de a asista negocierile, de a facilita comunicarea in vederea ajungerii la un acord (al partilor!) care sa respecte acest minim de conditii de mai sus, consultand si alti specialisti acolo unde simte nevoia. Nicaieri in alta parte mediatorul nu face de toate, el isi face treaba lui, cu responsabilitate si cu implicarea pe care i-o permit legea si procedura.

Eu nu m-as supara ca legea sa se modifice in sensul unor competente largite ale mediatorului, dar mi-e teama ca am intra in contradictie cu ceea ce este si ar trebui sa raman el. Desigur insa ca toate evolueaza in lumea asta.

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Daca partile merg la notar e inutila medierea.
Notarul redacteaza propriul sau act ignorand medierea.

Chiar ma intreb de ce nu au obligat partile sa mearga la mediere inainte de notar...
Ideea este ca si la judecata partile se pot intelege ca la notar si fara mediator...

Mediatorul solutioneaza un conflict, pe cale amiabila. Partile cand se prezinta la mediator sunt in conflict nu s-au inteles cu privire la ce bunuri ii va reveni fiecaruia. Daca mediatorul nu poate solutiona conflictul, il va solutiona instanta....caz in care, de obicei, nici una din parti nu va fi multumita.
Daca aceasta intelegere exista, bineinteles ca nu mai au nevoie de mediator si nici de instanta. se pot prezenta direct la notar pentru intocmirea documentelor.

Pana la urma, n-am primit raspuns: mediatorul e parte din procedura contencioasa?

IN rest, e placut modul cum pui lucrurile, mediator_comeaga, doar procentul ala de 95% il contest cumva; ca sa ajungem la un procent, ar trebui facute statistici serioase intai. Ai facut centralizari dupa statisticile publicate de instante cu obiectele dopsarelor sau de unde e?
Mi-a placut insa prezentarea meseriei, logica, pacifista...