Obligativitate program vizita

Oameni buni, parinti, daca un copil se simte abandonat ca parintele sau trebuia sa vina si n-a venit, tot abandonat se simte si daca nu trebuie sa vina vreodata!! Ce dumnezeu!
Nu va bateti joc de copii, cine zice ca luam copilul si-i zicem: uite, vine tati; vine la unu fix; vine cu jucarele; sa vezi ce va distrati; vine negresit; vine ca e tatal tau si te iubeste; doar nu crezi ca nu te iubeste si n-o sa vina?!!

Nu, nu facem asta, ca atunci ii amplificam copilului sentimentul de abandon si, in esenta, nu conteaza daca un copil e abandonat sau nu, conteaza CUM PERCEPE EL, COPILUL, eventualul abandon sau nu.

Puteti cere un program fix, la minut; puteti sa pregatiti copilul emotional. Puteti sa vorbiti cu tatal la telefon si apoi sa-i explicati copilului ce s-a intamplat de nu vine. De exemplu, tatal zice ca e plecat din oras, ii spuneti ca tatal lui ar fi fost fericit sa vina sa-l vada, insa din pacate a intervenit ceva urgent si a trebuit sa plece. Etc. etc. Le spunem adevarul, dar nu le dam in cap cu el.
Puteti cere ca sa fie preluat copilul dintr-un loc neutru, din parc, de la scoala etc. Puteti invata sa manipulati celalalt parinte in interesul copilului dv.: iesim langa bloc, te asteptam in parculet? dati smsuri, ati vazut cate smsuri dau parintii care nu stau impreuna cu copiii lor celuilalt parinte? E stresant, dar ei nu inteleg, ca nu-s de partea aia a baricadei. Nu tipati sa nu va intrebe de 10 ori pe zi de copil, dati-i si dv. la fel, va intelege altfel.
Puteti cere sa fiti anuntata cu o zi inainte DACA tatal se va prezenta la program.

Mergeti la psiholog, duceti copilul la psiholog.
Schimbarti abordarea in favoarea tatalui: miercuri am o sedinta, o chem pe veciona sa stea cu cel mic, ma gandeam daca nu vrei sa stai tu? Imi spui pana marti seara, sa stiu daca vorbesc cu vecina.
Ce-ati obtinut? Pai, daca pruncul nu vrea sa stea cu tatal si aveti un program standard, obtineti timp putin (1-2 ore), poate intr-un mediu comun copilului (la dv. acasa sau intr-un loc cunoscut). Puteti face similar cu luatul de la scoala/gradi.

Dar nu, trebuie sa existe zeci de cereri ca tatal SA NU VADA copilul si ne miram de ce se pierd toate!! Pentru copil puteti gasi alte variante, puteti citi o carte de psihologia abandonului. Cati parinti despartiti au citit carti despre divort?
Ati gasit Dolto?, ajuta cu exemple practice, e pentru parinti; mai era o carte pentru copii, am dat ultimul exemplar si nu retin editura, trebuie sa ma duc sa o caut iar.

In loc sa gasim solutii, ne plangem de altii ca actioneaza prost, e simplu asa. Si actionam la fel de prost. Toti impotriva copilului, care si in situatia ideala, tot ar suferi dupa divort.
Luati totul cu putin umor.

Eu am inteles ca trebuie sa le gasim motive taticilor de ce nu au venit,ca ei si-ar fi dorit dar nu au reusit,taticul te iubeste,doar ca nu poate sa vina sa te vada,are alta treaba,nu ajuta financiar la intretinerea ta,ca are alte cheltuieli,nu-ti ia nimic de sarbatori,ziua ta etc pt ca iti iau eu,dar taicul te iubeste negresit,chiar dc nu o arata.
Daca tatal promite ca vine la 1 si apare la 3,unde este vina mea?da stiu!trebuie sa nascocesc eu ceva,sa nu sufere copilul,dar tatal nu ar trebui tras la raspundere in acelasi fel....mai omule,copilul te asteapta,fa ceva sa ajungi la timp,de ce nu se pune asa problema,de ce este mama tot timpul vinovata?

Eu as vrea sa ma subliniez urmatorul aspect: daca tatal respectiv ar fi un om de cuvant, care isi iubeste copiii pana in ultima celula si care va respecta ca femeie, ati mai fi divortat de el??
Sanse mari sunt ca ati fi inca impreuna caci ar fi un om intelegator cu care, chiar daca ati mai avea dispute (exista in toate familiile functionale) ati gasi o cale de rezolvare.
Lucrurile insa stau altfel in realitate - el e cine e si ati hotarat sa divortati. Frumos si ideal ar fi ca ai nostrii copii sa nu simta divortul. Dar il simt. Asta e realitatea. Invatati-l sa o administreze. El e tot un copil frumos, destept, iubit, plin de potential. Viata poate fi frumoasa si cand unul dintre parinti e mai mult absent. Nu e perfecta, dar se poate face ceva frumos cu ea.
Nu inchideti dvs usa catre tata, lasati usa acolo. Daca si cand va vrea, va incerca sa o deschida. Daca nu - nu. Dvs tot il iubiti.
Cel mai probabil ati facut o greseala legandu-va viata in mod definitiv de tatal lui, dar nu-l faceti si pe copil sa se simta ca o greseala. Limitati-va pierderile. Acceptati ca nu-l puteti forta sa-si iubeasca pruncul. Dar dvs va iubiti pruncul.
Nu putem schimba mare lucru in felul in care se manifesta ceilalti, dar putem schimba felul in care ne raportam noi la comportamentul lor.
Succes.

@alexa_sidorencu - dupa aproape 6 ani in care tatal a intarziat in mod constant la program (care e stabilit de comun acord intre mine si el - nu exista hot jud, deci era ora la care el spunea ca ajunge) copilul a invatat ca daca tatal a zis ca vine la 9, ajunge pe la 10-11 si isi cauta altceva de facut (se joaca, citeste, face baie, etc). Daca eu ii spun sa nu se intinda ca tre' sa ajunga tata, el imi raspunde suav "lasa ca oricum nu ajunge la 9".
Cand devine nerabdator ca "de ce nu mai vine tata? trebuia sa ajunga de o ora". Ii spun simplu ca n-am nici cea mai vaga idee, dar daca vrea poate sa-l sune si sa-l intrebe. Dar ca din ce stiu eu, tatal lui nu reuseste sa ajunga nicaieri la ora anunatata asa ca sa nu puna prea mult la suflet - asa e el, trebuie sa-l luam asa cum e.
Cand am program si nu vreau sa stau sa-l astept pe maria sa tatal, iau copilul si i-l duc la usa. Problema rezolvata.
Ideea e ca trebuie sa va delimitati de tata. Ce face el nu e vina dvs, dar va iubiti destul de mult copilul cat sa nu-i aruncati "nu-i pasa de tine".

Eu sunt tata a doi copii si am problemele mele. Insa tot ce va spun este cal ar trebui sa va puneți copilul si interesul lui mai presus de orice. De ce trebuia sa ajungă la psihologi, IML, poliție etc? Cand ati facut toate acestea v-ati gândit ca il veți traumatiza? Obtinand ce? Plata benzinei? Sau a pensiei alimentare? Dumnezeule vorbim de viata unui copil! Personal nu m-ar interesa ca ar trebui sa fac 500 km sa ii duc sa isi vadă mama weekend de weekend. Nu va imaginati ca prin toate aceste lucruri faceți ceva. Copilul, indiferent cum este tatăl, toata viata va STi ca el este tatăl. De ce nu il responsabilizati mai mult? Sa realizeze ce inseamna sa ai un copil? De ce toata lumea isi imaginează ca numai mamele sunt cele mai bune pentru copii? De ce noi, tatii, nu am putea? Eu va spun ca abia aștept sa ii vad cand se trezesc, sa ne jucam, sa le gătesc, sa ii hrănesc, sa ii scot afara, sa le cumpăr tot ceea ce pot, sa le arat afectiune, sa ii fac sa se simtă si sa ii vad fericiti.
Eu lucrez in alta tara momentan, insa imi petrec 95% din timpul liber - ma refer in afara de munca, somn si cumparaturi - cu copiii pe telefon, skype etc. Cand sunt acasa, petrec 24/24-7/7 cu ei. Ca exemplu, fiul meu de 1 an jumătate, nu se dezlipeste de soție nici la baie. Am venit in tara, sincer va spun, am același tratament care il avea sotia, numai ca nu il mai are si pt ea. Pana si sotia este uimita, întrebându-l in gluma: ce faci mai, nu ma mai bagi in seama? Si cand am sa revin acasa, in afara de serviciu, timpul imi este dedicat lor si educației lor.
Trebuie privit din punctul de vedere al ambilor părinți, urmărind binele suprem al copilului.
Eu spre exemplu sunt in pragul unui divort si puteți citi pe thread-ul meu problemele mele. Nu imi vad si nu cred ca cei mici ar fi bine in alta parte. Nici nu as ingradi relația cu mama sub nicio forma. As face orice sacrificiu posibil omenesc pt binele lor.
Va vorbesc din calitatea de tata, nu de avocat, mediator etc. Încercati sa va gânditi mai mult asupra copilului si mai puțin asupra problemelor legate de sot. Copilul va culege si va lua din comportamentul părinților de pe acum. Astea se vor vedea pe termen lung, nu acum!
Responsabilizati tatăl, Purtați discuții in sensul copilului si binelui lui, nu in privința Dvs si a tatălui.
Va urez sa găsiți intelepciunea si puterea sa faceți ce este mai bine pt copilul Dvs.