Obligativitate program vizita

Teoria, adică legislaţia e bună, dar practica ne omoară.
Acum, situaţia este în felul următor: el ia copilul când vrea, dvs. nu-l puteţi nici opri, nici obliga.
Dacă nu-i permiteţi accesul la copil când vrea el, EL are dreptul să ceară program de vizită, dar fiţi convinsă că va cere, în acelaşi proces, şi autoritate părintească comună, pe care o va obţine negreşit şi dvs. nu veţi mai putea ieşi din ţară fără acordul lui şi veţi fi dependentă de el până la majoratul copilului.
Mai are posibilitatea să vă reclame la Protecţia Copilului că îi îngrădiţi relaţia cu copilul.
Asta înseamnă vizita inspectorilor acasă la dvs., trebuie să scrieţi declaraţii, mă rog, stres.
În instanţă, va obţine ce program de vizită doreşte, în măsura în care dorinţa lui nu se suprapune cu programul şcolar al copilului, dar reţineţi: obţine dreptul, fără însă a avea obligaţia respectării dreptului obţinut.
În schimb, dvs. aveţi obligaţia ca în orele stabilite în hotărâre, să asiguraţi prezenţa copilului la domiciliu, pregătit pentru vizita tatălui.
Dacă nu vine - ţeapă, are dreptul, nu şi obligaţia.

Sfat: Încercaţi să-l luaţi cu frumosul, să nu ajungeţi în instanţă, dacă ajungeţi acolo, va fi foarte trist pentru dvs. şi pentru copil.

Martonze a scris:

Teoria, adică legislaţia e bună...

Foarte concret mi-ati raspuns, multumesc frumos! Era asa cum stiam si eu, insa nu as putea spune ca este chiar buna legislatia, speram doar ca poate a mai adus ceva imbunatatiri.

Eu am incercat de la inceput sa aiba ei doi o relatie buna, nu m-am opus nimic, atat am cerut: sa ma anunte din timp programul pentru a sti cum sa-mi stabilesc activitatile de ingrijire precum si programul copilul. Ideea este ca a inceput sa refuze a ma anunta din timp si apoi a inceput sa ma santajeze cu solicitarea diverselor favoruri pentru a-si vedea copilul, care il iubeste si nu intelege de ce tatal sau nu vine cand eu refuz sa sa-i dau ceea ce cere.

Deci eu spus ca are hibe totusi legislatura, pt ca un parinte care cere si primeste custodie comuna si drept de vizita, trebuie sa primeasca o data cu ele si responsabilitatea pentru aceste drepturi iar in cazul in care el nu respecta, sa le piarda cel putin.

De exemplu acest parinte poate obtine custodie comuna dar poate pleca in tari straine si eu de unde il iau pentru a lua acordul sau privind inscrierea la o scoala sau etc etc?

Aţi sesizat corect, părintele nerezident are drepturi, iar obligaţia principală avută în vedere şi pasibilă de sancţiuni este plata pensiei alimentare, dar şi acolo, oamenii legii interpretează cam cum vor legea.
Eu totuşi nu aş incrimina atât de mult legea cât interpretarea legii, argumentez:
1. este adevărat că un copil are nevoie de 2 părinţi. Când unul dintre ei îşi părăseşte copilul, pleacă peste mări şi ţări, este absurd să i se dea autoritate părintească comună.
Legea dă posibilitatea instanţelor ca pentru motive temeinice, să stabilească autoritate părintească unică. Interpretarea este personală, unii magistraţi consideră motiv temeinic ceea ce altul ,nu.
2. neplata pensiei alimentare. Există unanimitate în a considera că neplata pensiei alimentare nu are de a face cu autoritatea părintească şi cu programul de vizită.. Dar tot legea 272 grăieşte că părinţii au obligaţia în solidar să asigure mijloacele de trai minorului, adică în mod egal. În mare parte, părinţii nerezidenţi devin brusc şomeri, li se reduce salariul , se declară fără venit, în schimb ard de nerăbdare să găzduiască minorii la domiciliul lor cât mai mult timp, vacanţe, sărbători, chiar şi în lipsa banilor !
3. nerespectarea programului de vizită solicitat. Eu însămi am fost în situaţia de a fi dată în judecată pentru că am obstrucţionat relaţia tată-minor.Tatăl era primit în casă când dorea, la orice oră, primit şi tratat ca un musafir, am dovedit asta.Însă el a plecat din ţară când copilul avea doar câteva luni şi venea sporadic,fără măcar să se anunţe.
A cerut program de 2 weekenduri lunar, a primit, deşi am demonstrat că a fost de 3 ori/an în ţară-în instanţă nu a contat, a cerut-a primit.
Dar amănuntul cel mai interesant: a primit dreptul acela , nu s-a prezentat deloc în următoarele 6 luni, dar a cerut şi vacanţa cu minorul, cu aceleaşi motivaţii:mama îi obstrucţionează relaţia cu minorul şi minorul simte sentiment de abandon, etc.etc. Nimeni nu a ţinut cont că avea un program, EL a prejudiciat dreptul minorului la tată , nu a beneficiat de programul obţinut în instanţă şi copilul nu îl cunoştea decât superficial. A primit şi acest drept.

De aceea vă sfătuiesc să evitaţi instanţele.Este consum de timp, nervi şi bani.

Martonze a scris:

Aţi sesizat corect, părintele nerezident are drepturi, iar obligaţia principală avută în vedere şi pasibilă de sancţiuni este plata pensiei alimentare, dar şi acolo, oamenii legii interpretează cam cum vor legea.
............

In Romania parerea unor psihologi avizati care sa exprime in urma uneo expertize trauma suferita de minor din cauza neinteresului al celuilalt parinte, conteaza in instanta? sau asta este doar la TV in alte tari?

Ajungem iar la diferenţa dintre teorie şi practică.
Teoretic, raportul psihologic ar trebui să fie un document de bază pentru judecător. În practică, cel puţin în cazul nostru, nu s-a ţinut cont de acesta.
Copilul nostru a fost expus şi la executare silită, au venit poliţişti, executor, psihologi - a ajuns domnişoara psiholog să lăcrimeze când a văzut starea minorului - speriat, plâns, agitat...Am dus copilul la Urgenţă, la Psihiatrie infantilă, a primit tratament-nu a contat în instanţă. Am mers cu copilul la Medicină legală, să constate starea în care a ajuns, ne-au refuzat, au cerut trimitere de la Autoritatea Tutelară, Protecţia copilului sau Poliţie-primele 2 au spus că nu au competenţa, iar Poliţia constată doar traume fizice. Aşa că nici certificat medico-legal nu am obţinut.
Poate nu mă credeţi, dar următoarele 2 luni după aceste evenimente, copilul a refuzat să iasă din curte, era vară, cald...Numai când auzea invitaţia la ştrand sau la pădure, începea să plângă cu convulsii şi stătea lipită de scaun. Plângeam şi noi alături de copil.
Să nu dea dumnezeu să ajungeţi la asta!