Obligativitate program vizita

Martonze a scris:

Ajungem iar la diferenţa dintre teorie şi practică.
Teoretic, raportul psihologic ar trebui să fie un document de bază pentru judecător. În practică, cel puţin în cazul nostru, nu s-a ţinut cont de acesta.
Copilul nostru a fost expus şi la executare silită, au venit poliţişti, executor, psihologi - a ajuns domnişoara psiholog să lăcrimeze când a văzut starea minorului - speriat, plâns, agitat...Am dus copilul la Urgenţă, la Psihiatrie infantilă, a primit tratament-nu a contat în instanţă. Am mers cu copilul la Medicină legală, să constate starea în care a ajuns, ne-au refuzat, au cerut trimitere de la Autoritatea Tutelară, Protecţia copilului sau Poliţie-primele 2 au spus că nu au competenţa, iar Poliţia constată doar traume fizice. Aşa că nici certificat medico-legal nu am obţinut.
Poate nu mă credeţi, dar următoarele 2 luni după aceste evenimente, copilul a refuzat să iasă din curte, era vară, cald...Numai când auzea invitaţia la ştrand sau la pădure, începea să plângă cu convulsii şi stătea lipită de scaun. Plângeam şi noi alături de copil.
Să nu dea dumnezeu să ajungeţi la asta!

Imi pare foarte rau pt ceea ce i s-a intamplat copilului dv. Ar fi fost bine daca in Romania ar fi cineva cu adevarat interesat si de aceste traume ale copiilor si sa schimbe si legislatia in acest sens...

Deci, aveti copilul incredintat dvs si tatal nu are program de vizita.
Stabiliti dvs un program de vizita acceptabil, il transmiteti in scris dlui si va faceti programul in functie de nevoile copilului. Daca domnul nu este de acord poate propune o alta varianta, daca vi se pare acceptabila mergeti pe ea. Daca nu - va vedeti in instanta,unde domnul va cere un program, dvs va veti apara si i se va stabili un program. Daca poate veni la el bine, daca nu asta e. Nu toata lumea e de incredere - e si asta o lectie care trebuie invatata,
Nu cred ca are sens sa stati la dispozitia lui de frica autoritatii parintesti comune. Daca nu e de gasit se suplineste, nu ramane copilul neinscris la scoala. Am vazut cazuri de copii care mergeau la scoala fara sa aibe dosarul complet si lucrurile s-au rezolvat pe parcurs.

daca nu va aparati temeinic va obtine custodia comunc, deoarece este regula. dvs. trebuie sa demonstrati care sunt motivele temeinice pentru a vi se acorda custodia exclusiva.
asa cum v-au raspuns si colegii daca aveti deja proces pentru custodie comuna va poate face probleme la frontiera

instantele acorda in general custodia comuna.

Alina2011 - da-i copilul sa stea la el - sa faca el ce faci tu - si dute in vizita precum el. Numai asa va intelege. Sincer - eu nu inteleg de ce vor mamele sa creasca copiii si nu ii lasa la tata sa simta cum se ingrijesc copiii. Tata sta cu copilul tot timpul. Cel de o zi pe saptamana ar fi bine sa capete alt nume - saptic!

Alina2011 a scris:

[...] nu intelege de ce tatal sau nu vine cand eu refuz sa sa-i dau ceea ce cere.

[...] un parinte care cere si primeste custodie comuna si drept de vizita, trebuie sa primeasca o data cu ele si responsabilitatea pentru aceste drepturi iar in cazul in care el nu respecta, sa le piarda cel putin.

De unde stie copilul ca dv. ati refuzat sa-i dati ceva tatalui? N-ar trebui.

Iar discutam despre parinti, parintele drepturi, parintele obligatii, parintele saracul plange odata cu pruncul, parintele cara copilul la IML... parintele... parintele...
Legea zice: gresit, nu sunt despre parinti, sunt despre copil.

COPILUL are dreptul la doi parinti, COPILUL nu trebuie pedepsit prin lege (daca natura totusi a facut-o) cu luarea dreptului la un parinte, COPILUL... COPILUL... COPILUL.

Cat despre raporturi psihologice, depinde de raport, depinde de situatia de fapt, depinde de atitudinea partilor in dosar, depinde de istoricul lor, depinde de buna lor credinta.
Daca un parinte duce copilul la o evaluare psihologica in timpul dosarului ca sa arate el traumele pruncului, dar n-a dus copilul la o psihoterapie de durata... ce spune asta unei instante?
E regretabil ce s-a intamplat in cazul userului care v-a raspuns; totusi, in unele cazuri de gen instantele decid ca e in egala masura vina ambilor parinti.
In loc sa-l duci la psiholog, sa-l impaci cu situatia si sa-i explici, sa-i iei carti si povesti des[re divort si adoptie si alte tipuri de familii atipice, il duci la IML? N-o fi asta trauma? Cat de rupt de realitate sa fie un copil care sa nu inteleaga intr-un caz de gen realitatea: mama ma duce sa se vada si sa dovedeasca cat de rau ma traumatizeaza tata.
Nicio instanta care ar afla asa ceva nu ar "vota" in favoarea unei astfel de masuri, proceduri etc. Nu ar recomanda-o.

Un parinte care are deja un program de vizitare pentru copilul lui, indiferent ca el e parintele la care locuieste copilul sau nu, poate cere in instanta schimbarea programului. Asta se face insa PENTRU COPIL si nu pentru parinte.
Adica nu se face pentru ca PARINTELE nu poate iesi din tara cu el sau ca PARINTELUI ii e greu sa se acomodeze programului... ci se face pentru ca acel COPIL are anumite interese, program de scoala, somn, hobby, adaptare, dupa caz.
Si modul de adresare ori persoana despre care se vorbeste in principal in cerere, numarul de mentiuni despre COPIL raportat la PARINTELE 1 si PARINTELE 2 pot crea o impresie instantei. Si creeaza o impresie puternica pentru ca sunt lucruri exprimate subconstient si mai aproape, deci, de realitate, de ce simte PARINTELE care a facut cererea.

E bine sa il notificati, e bine sa ajungeti la un acord, e bine sa explicati copilului ce se intampla, ca nu-i vina lui, ca iubirea pentru el e asa de mare a ambilor parinti incat se cearta pe atentia si timpul lui. Orice ca sa se simta dorit, iubit si nevinovat pentru situatie.
Caci programul e pentru el, nu pentru dv. sau tata.
In aceasta conceptie, conteaza DACA faceti efort pentru acest program sau DACA va deranjeaza drepturile celuilalt. Daca o instanta sesizeaza varianta a doua, atunci incearca sa-i aminteasca acelui parinte ca nu e despre el si conflictul lui cu celalalt, ci e despre copil care nu a facut nimic sa-si piarda dreptul la doi parinti.

Incerc sa va clarific, sa va arat cum gandeste legea sau o instanta si nu sa va dau vreo lectie, departe de mine gandul acela; unii stiu ca la fel de "frumos" ma port si cu ceilalti parinti, care nu-si respecta programul, pensia etc.