Proces paternitate copil rezultat din concubinaj

Art. 315

Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori

(1) Nu pot fi martori:

1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;

2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;

3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;

4. persoanele puse sub interdicţie judecătorească;

5. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.

(2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3.



Art. 316

Ascultarea rudelor şi afinilor

În procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.


Concluzia e ca pot depune marturie, insa daca aveti relatii de dusmanie cu unul din el, puteti cere sa nu fie ascultat.

Privitor la programul de vizitare, veti avea probleme cu el daca nu e unul temeinic studiat. Va recomand un program pe varste, sa nu aveti formulari de tipul "NUMAI in prezenta mea, numai la mine, in prezenta unui adult, la domiciliul meu" etc. Va va incurca pe viitor, va va face dv. probleme.
De asemenea, preferabil sa fie un program pe care sa il puteti largi dv., benevol si pe care sa incepeti sa-l puneti in practica inainte de terminarea procesului, spre binele dv. si, mai ales, al copilului. In jurul varstei de 1 an incepe constientizarea ca plecati de langa el si e important sa se obisnuiasca treptat cu asta. Pe de alta parte, e mai usor pentru copil sa se obisnuiasca acum cu despartirile decat spre 2 ani si atunci, daca veti avea hotararea si domnul o va pune in aplicare... pacat de suferinta copilului.
Puteti solicita un anumit tip de exercitare a autoritatii parintesti, insa nu asa generic, cum a facut-o domnul, nu va aduce niciun beneficiu; de asemenea, nu aveti sanse mari sa obtineti un alt tip de exercitare a autoritatii, asa incat incercati sa solicitat detaliile care va intereseaza si care pot face diferenta, nu conteaza formularea generica de comuna sau necomuna.
Despre acordul de parasire a tarii, este putin probabil de obtinut, mai ales ca e copilul atat de mic si nici nu exista antecedente de refuz; in plus, creeaza instantei o anumita impresie nu tocmai buna despre partea care solicita aceste lucruri.
Ideea de a controla tot ce tine de copil nu e compatibila cu exercitarea in comun, asa incat instantele nu le vad cu ochi buni. Evitati-le sau dati-le o alta forma.
Frumos documentat, mergeti si la un avocat sau 3 caci sincer, veti afla si alte lucruri, unele surprinzatoare.
Lasati loc de negociat in ce propuneti in instanta. Dati-i copilul inca de pe acum, dezamorsati bomba. Notificati-l sa vina la stare civila pentru recunoastere, asa are sanse mari de respingere a actiunii si dv. sa recuperati cheltuielile de judecata.

Rabdare ai atentie , doamna. Ceea ce faceti acum , trebuie gandit serios . Ma alatur celor care va sfatuiesc sa discutati cu un avocat, doi , cu experienta in acest domeniu . Va inteleg supararea si indignarea , e normal , v-a parasit , v-ati descurcat singura , apoi s-a razgandit si vrea sa fie tata. Dar, e si copilul lui , judecatorii se gandesc ca desi unii parteneri nu sunt de incredere , ca parinti ei pot fi buni. Asa ca, trebuie sa actionati in consecinta si sa planificati bine programul de vizitare , conditiile pe care le doriti , avand in vedere si anii care trec si schimbarile care pot interveni , poate ca va veti casatori.
Ma gandesc ca se poate ca toata "munitia " pusa in "lupta' de tatal copilului sa nu dureze f. mult , sa obtina ce-si doreste si apoi sa se mai domoleasca. unii barbati , se zbat sa obtina ceea ce nu au , dupa aceea, nu mai sunt interesati. Comportamentul sau anterior , arata o persoana indecisa si nepregatita pt. responsabilitati.
Va doresc sa alegeti intelept. Succes..

De acord cu cele aratate, doar cu o exceptie. Desi uman, moral, bla-bla, cele de mai jos pot fi adevarate si corecte,

Dar, e si copilul lui , judecatorii se gandesc ca desi unii parteneri nu sunt de incredere , ca parinti ei pot fi buni.

,
Totusi legea, daca ar putea, ar reformula altfel:

Dar, copilul are si tata si, desi unii parteneri nu sunt de incredere, copiii lor tot merita parinti.

In esenta e diferit, caci legea e mai putin sensibila la drepturile adultului decat ale copilului. Si cand spun adult, ma refer la oricare dintre cei doi parinti, fie ca au stabilita la domiciliul lor locuinta minorului sau nu.
Dupa mine, inca e lejera legea (sau aplicarea ei) si nu numai ca un copil trebuie sa-si vada ambii parinti, insa acestia ar trebui obligati la colaborare. Poate discutii despre spetele din Quebec ar ajuta...

Din păcate, noi nu trăim în Quebec; [editat]
Hai să privim lucrurile în adevărata lor lumină: cazurile diferă, sunt unice în felul lor, nu putem da verdictul unic: autoritate comună şi vizite, [editat]
Tocmai amintiţi mai sus că minorul are nevoie şi de mamă, şi de tată, este interesul său major acest lucru, [editat]
Aici pe site, dar şi pe altele destinate părinţilor, s-a promovat ideea, absolut reală, că , copiii imită părinţii.
Deci, un tată agresiv şi necioplit va fi imitat de copil, o mamă timorată, abuzată, va fi imitată de fetiţă.
În viaţa reală am constatat că familiile unite, cu parteneri care se respectă, au copii care, la rândul lor, formează familii frumoase, trainice, iar copiii rezultaţi din familii destrămate sunt cei care, la rândul lor, nu au viaţă de familie armonioasă.