Reducere cheltuieli executare

Imi cer scuze, dna consilier, ptr vexarile si oripilarile prin care ati trecut citind textele mele. Va confirm ca nu am dorit sa ofensez pe nimeni. Desigur ca implicarea mea directa, ca justitiabil care intelege ca dreptul s-a nascut pentru a prezerva bunulsimt, o fi dat vreo tenta emotionala raspunsurilor mele, scapand din vedere, prin forma si fond, perfectiunea comunicarii, astfel ca dvoastra sa dati din prima raspunsuri incontestabile.
Totusi, daca imi permiteti, plecand de la situatia de facto pe care ati calificat-o ca atare, "rezolvarile" dvoastra constand in negocieri de tip iarmaroc cu executorul sau, si mai tare, sa ma transform in avocatul acestuia in calea de atac...cred ca sfideaza bunulsimt juridic. Ca barbat, as fi facut un pas in spate, si mi-as fi scos ochelarii de cal. Si asta tine de o anumita..pregatire, care nu are neaparat tangenta cu tomurile de drept citite si asimilate.

1. Departe de mine de a ma erija in aparatorul dlui utilizator shomo. ..nu de alta, dar intuitia imi spune ca face parte din categoria justitiabililor care stiu sa-si reprezinte personal interesele in fata unei instante de judecata…cu eficienta. Nu pot sa nu observ o abordare a spetei, intemeiata pe o logica juridica si un simt al normei care scapa, uneori, chiar practicienilor in drept.
Dar, nu putem invoca intelegerea gresita a opiniei personale atunci cand, noi insine nu reusim, din “eroare” sau alte considerente, sa ne exprimam “propriul adevar” , astfel incat ceilalalti sa inteleaga ce am vrut sa spunem.
2. Este adevarat ca putine sunt hotararile judecatoresti in care judecatorul isi respecta misiunea…aceea de “a spune dreptul”. In activitatea mea de jurist am lecturat si astfel de hotarari care, fara exagerare, au reprezentat adevarate lectii de drept.
Nu stiu daca pot fi invocate incompetenta, volumul mare de dosare…cred ca, pur si simplu, aceste lucruri tin de intelegerea rolului pe care judecatorul il are in sala de sedinta, in societate, de motivatia pe care fiecare judecator o are atunci cand isi alege aceasta profesie. Frumoasa, de altfel.
Accept cu interes invitatia de a participa la dezbaterea pe care doriti sa o initiati!

Poate nu ati inteles sau va prefaceti ca nu ati inteles. Nu aveti de ales, in cazul in care onorariul executorului este cel cenzurat, creditorul este obligat sa il plateasca, iar problema se poate rezolva numai printr-o intelegere intre creditor si executor.
Este un principiu de drept faptul ca intelegerea partilor este "legea partilor", cea care da nastere raporturilor juridice. Nu trebuie sa aveti o pregatire speciala ca sa cunoasteti ca acordul incheiat intre parti privind onorariul este obligatoriu pentru acestea si nu poate fi modificat decat printr-un nou acord.

Prin raspunsul transmis, acelasi reputat dl. executor a precizat - "de principiu, atunci cand instanta a procedat la reducerea cheltuielilor incluse in pv/incheierea de cheltuieli, iar suma fusese deja retinuta in urma executarii, am avut in vedere despagubirea creditorului, ca initiativa voluntara, mergand pana la o suportare de 100% a reducerii".
Prin urmare se poate incheia un acord, veti avea poate ocazia sa va exersati talentele de barbat.:)

Daca vorbim de lucruri de bun simt, eroarea este inerenta hotararii judecatoresti, prin urmare si dreptul la calea de atac.
Daca instanta a comis o eroare, fapt ce se intampla adeseori, calea de atac este singura care protejeaza de eroare sau incalcarea legii. Legislatia privind onorariile executorilor este complicata, stabileste niste plafoane maximale complicate, eroarea este oricand posibila.

Si pentru ca tot vorbeam de dreptate, mi se pare injust ca executorul judecatoresc sa fie obligat sa se conformeze masurilor dispuse de instanta potrivit art. 719 al. 5 NCPC si sa returneze cheltuielile de judecata (care nu sunt onorarii) fara sa aiba dreptul de a formula cale de atac. Din principiu, este nedrept sa fie obligata orice persoana la executarea unei hotarari fara sa participe ca parte in proces si fara sa aiba dreptul de a se apara fie in cadrul procesului, fie de a se apara prin exercitarea unei cai de atac. "Fara furie, fara patima, fara prejudecati" spune bine dezbaterii un dicton latin.

Deci..s-au cenzurat celelalte cheltuieli despre care, iata, de curand ati aflat ca exista intr-o executare silita. De altfel nu s-a pastrat decat onorariul perfect calculat conform normelor MJ (aici apare diferenta fata de avocat), precum si timbrajul cererii de incuviintare.
Da, de acord ca executorul nu se poate apara fata de aceasta solutie. De aia am zis ca Instanta era obligata sa-l cheme ca intervenient si sa-i dea calitate procesuala.
Eu nu am a negocia cu executorul dar el doreste a negocia cu mine introducerea unei cai de atac prin care acesta sa se poata apara. Vedem.. ;)

Opinia era eronata, netinand cont de normele de procedura si de situatia de fapt.

Executorul judecatoresc emite incheierea de inregistrare a cererii de executare si calculeaza cheltuielile de executare, iar instanta de judecata incuviinteaza executarea silita, inclusiv a cheltuielilor de executare (art. 665 al. 1 si al. 4 NCPC).

Cheltuielile de judecata erau incuviintate de instanta de executare, erau incasate de executor, iar instanta a cenzurat aceste cheltuieli in cadrul contestatiei la executare.
Prin urmare, situatia de fapt este aceea ca executorul judecatoresc a incasat cele prevazute in incheierea de incuviintare a executarii silite, insa instanta de executare a cenzurat aceste cheltuieli prin admiterea contestatiei la executare. Ar fi just ca aceste cheltuieli sa fie cenzurate de instanta de executare la incuviintarea executarii silite.

Opinia nu respecta art. 669 al. 4 NCPC coroborat cu art. 451 al. 2 si 3 NCPC, unde se prevede ca onorariile cenzurate nu se returneaza, ci se suporta de catre creditor si nici nu exista cale de regres impotriva executorului pentru acestea, avand in vedere ca legea le stabileste in sarcina creditorului. Chiar daca ne-am fi aflat in stadiul in care inca nu s-ar fi incasat cheltuielile de executare, creditorul avea in continuare obligatia sa achite onorariul executorului potrivit acordului partilor, cu exceptia gasirii unui acord diferit.

Nu are nicio relevanta in cauza faptul ca nu este obligatorie plata avansului la onorariu, pentru ca partile stabilesc in mod liber prin acordul lor modul in care se esaloneaza plata onorariului si pentru ca toate cheltuielile de executare fusesera deja incasate prin executare silita, deci inclusiv onorariul executorului judecatoresc.