Limitare exercitare autoritate parinteasca

adunati-va probe si solicitati suplinirea consimtamantului ( din timp) tatalui petru plecarea in strainatate

Solutii exista, dar nu in favoarea copilului. Exista solutii sa ne razboim noi, adultii, pe ceva ce ar trebui sa ne uneasca: grija pentru copil.

Care este avantajul copilului sa nu-l duc in excursie la Disneyland ca nu vrea "tatal iubitor" sa ne lase desi am cumparat bilete si vacanta pe care am dat cateva mii de euro (stiu caz concret). Asa avem si bani pierduti, si nervi, si un copil care si-a facut visuri si care ramane cu intrebarea: "de ce tata nu ma iubeste"?

Apoi vine mama si spune minciuni sfruntate ca sa salveze sufletul copilului rupt in bucati pentru ca nu ii poate spune ca "tatal este un om de nimic care nu vrea decat sa se razbune pe ea fara sa-l intereseze nici cat negru sub unghie de micutul suflet" pentru ca il alieneaza.

Ma scuzati, dar este o bataie de joc perfect legala fata de un suflet care nu se poate apara pentru ca nu are varsta necesara.

Deocamdata nu sunt pusa in aceste situatii, dar daca se va ajunge aici voi face totul ca acel om nu numai sa plateasca, ci sa faca si puscarie daca imi afecteaza copilul in cel mai mic mod. Numai o lacrima sa vad pe obrazul copilului meu!

Doamna avocat, ce inseamna "din timp"? Cat dureaza suplinirea ca sa stiu cu cat timp inainte trebuie sa iau biletele de avion. Vreau sa plec in vara asta in concediu la Nisa.

De asemenea, imi puteti expilca, va rog frumos, cum se priveste dpdv legal acest pasaj din Drepturile Copilului?
Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Legea Copilului defineste abuzul ca fiind acea actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic.

In acelasi timp, conform actului normativ, prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura pe care o presupune indeplinirea acestei responsabilitati, care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Neglijarea poate imbraca mai multe forme: alimentara, vestimentara, neglijarea igienei, neglijarea medicala, neglijarea educationala, neglijarea emotionala sau parasirea copilului/abandonul de familie, care reprezinta cea mai grava forma de neglijare.

Toate acestea sunt interzise de legislatia autohtona.

Va multumesc!

25Maria23 a scris:

Deocamdata nu sunt pusa in aceste situatii, dar daca se va ajunge aici voi face totul ca acel om nu numai sa plateasca, ci sa faca si puscarie daca imi afecteaza copilul in cel mai mic mod. Numai o lacrima sa vad pe obrazul copilului meu!

Si cand lacrimile respective vor fi din vina dvs ..... cine va plati? iar copilul de cate ori va fi facut sa plateasca?
Stiti ca nici un copil nu ajunge la maturitate fara sechele din partea parintilor, da?
Stiti ca nu exista asa ceva ca un parinte perfect, da?
Stiti ca, indiferent ce si cum ati face, veti lua la un moment dat macar o decizie gresita pentru copilul dvs?

Lasati razboiul in seama tatalui si aveti grija ca al dvs copil sa aibe macar un parinte aliat.

Ştiţi ce nu înţeleg eu, dragă mirebire? de unde vine atâta înţelegere pentru nişte oameni care şi-au abandonat familia şi brusc, (după ce au aflat că există minunata autoritate părintească comună) şi-au adus aminte că au şi copil ?
De fapt, nu trebuie să mă mire, acolo unde toate se întâmplă pe dos decât ar fi normal, normalitatea este considerată anormalitate.
Am avut verişoară crescută de mama divorţată, locuiam în aceeaşi clădire cu ea. Tatăl venea în vizită, se aşezau pe bancă în curte şi discutau civilizat, am poze de la aniversări, tatăl era cu noi la masă, era şi sora după tată acolo.Deci totul civilizat. N-am văzut Poliţie acolo, nici certuri...Cum de s-au putut naşte relaţii fireşti părinte - copil fără ca fata să fie împachetată, pusă în faţa uşii şi închisă uşa după ea, ca să relaţioneze la domiciliul tatălui?

mirebire, războiul face victime, apărarea trebuie pregătită din timp.