Limitare exercitare autoritate parinteasca

Imi reiese ca cel ce crede ca un copil ar fi un obiect este exclusiv cel care il crede un obiect al dreptului sau!
Paternitate nu este o forma de recategorizare. De exemplu, nu transforma un criminal in blandul Ben!
A veni si a pleca, fara nicio responsabilitate, din viata unui copil (a carui viata de altfel doreai sa o suprimi) este dovada ca poti confunda copilul cu carciuma satului. Treci pe la el cand ai chef si bani de un toi!

Stimate doamne, drepturile omului trebuiesc respectate, nu poţi transforma un drept într-o obligaţie!

@Martonze

Dar nici nu putem cere (in instanta) ca daca acest drept nu este respectat sa fie cumva amendat cel care il detine? De exemplu: Ma anunti cu 24 de ore inainte daca te prezinti la program sau nu. Daca ma anunti ca apari si copilul te asteapta cu sufletul la gura (sau cu spaima, depinde de caz) si tu ai alte treburi nu se poate amenda cumva treaba asta? Asa cum si parintele rezident este amendat daca nu "preda marfa"?

Intreb din pura asociere a drepturilor si obligatiilor, nu stiu daca gandul meu are suport legal. Uman mi se pare rezonabil.

Conventia privind Drepturile Copilului spune:

"21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente". Cand preafericitul "tatic" nu da semne de viata, iar bani nici vorba nu avem un caz de neglijenta si rele-tratamente?


"22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai. Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala" nicidecum in teroare si cu executori judecatoresti la usa.

Cum se interpreteaza aceste articole din punct de vedere legal?

Eu nu mai am încredere în nimic.
De exemplu, abuzul procesual poate fi invocat de instanţă.Pe baza unui proces de fond similar cu al dvs., tatăl a deschis, pe rând, 4 alte dosare, prin procedura de urgenţă. În toate, invoca acelaşi lucru:mama îl împiedică să aibă relaţii fireşti cu minorul.Nici măcar nu am avut posibilitatea să cer să demonstreze acuzaţiile, fiindcă toate erau minciuni, instanţa i-a aprobat, fiindcă "are dreptul". Oricum, instanţa i-a dat dreptul la mai puţin, dar lui, hotărârea i-a servit ca justificare în următoarele procese. Nu a venit la program jumătate de an, dar în ziua când ţinea copilul în braţe, în sfârşit, a depus următoarea cerere în instanţă. N-am apucat să deschid gura, am scris că există deja un program, etc., judecătorul(altul decât cei dinainte) a spus : "Să lăsăm asta" şi i-a dat ce a cerut, din nou. Peste 3 luni, cerea prin fax alt program, deci alt dosar, dar nu a timbrat, s-a respins. Azi s-a respins, mâine zi a depus, tot prin fax, aceeaşi cerere; de data asta a timbrat la fond, dar nu a timbrat la recurs.(La acel recurs, instanţa a aşteptat până la închiderea şedinţei, poate vine cineva şi plăteşte taxa de timbru #-o )
În loc să fie amendat pentru abuz procesual, el s-a jucat în continuare, a mobilizat toate autorităţile statului,prin telefon, prin email, pentru hărţuirea mamei şi copilului, în baza dreptului său de tată biologic.
Astea toate sunt considerate de instanţe INTERES AL TATĂLUI pentru copil.

P.S.Doamnă, nu vă mai pierdeţi timpul cu studierea legii, fiecare interpretează cum vrea.