Buna ziua. Sunt divortata si am un copil minor de aproape 8 ani, a carui custodie o impart cu tatal lui biologic. Va rog sa imi spuneti care sunt demersurile legale pentru a impiedica intalnirile dintre copilul minor si partenera parintelui cu care impart custodia comuna, in conditiile in care in nenumarate randuri partenera acestuia a intervenit, cu permisiunea tatalui -acesta pretinzand ca partenera lui face parte din familie si are tot dreptul sa isi spuna opinia si sa intervina in discutii despre minor, in decizii referitoare la minor. Aceasta persoana a avut in multe situatii comportamente nepotrivite fata de copil(ii jigneste mama, incearca sa ii influenteze deciziile, este o prezenta permanenta la intalnirile dintre el si tata, fara asentimentul minorul) care au determinat in timp si refuzul minorului de a mai merge in vizitele la domiciliul parintelui si au determinat degradarea relatiei bune pe care acesta o avea cu parinetele lui.
Va multumesc.
Stimată Onyk, poate nu aţi citit suficient, personalitatea antisocială are farmec personal, dar e mincinos patologic şi manipulator.Mulţi dintre aceştia ajung în poziţii de conducere, tocmai fiindcă nu au empatie, calcă şi peste cadavre ca să îşi atingă scopul. Vedem asemenea personaje chiar în poziţii înalte ale statului român :) , dar ca să constatăm caracterul omului, trebuie să treacă timpul. Cât despre disgnostic-acela se dă, de cele mai multe ori, când răul s-a produs. O femeie care sesizează un asemenea comportament anormal, este bine să fugă cât mai departe de omul respectiv.
Evident, nu toţi părinţii care au probleme sunt bolnavi psihic. Bărbaţii sunt orgolioşi şi nu acceptă ca o femeie să-i înfrunte, chiar şi numai prin părăsirea lor. Şi atunci, caută să o hărţuiască, prin copil.
Deseori, îşi iau aliat noua parteneră, soţie. Uneori, noile partenere insistă chiar mai mult ca tatăl copilului. :) Cunosc un caz în care o colegă , căsătorită cu un bărbat divorţat, o tot comenta pe fosta soţie , acolo era vorba de bani, de ce să plâtească soţul ei pentru copilul din prima căsătorie, fiindcă şi ea avea, deja doi copii cu soţul ei. Au trecut 2-3 ani şi domnul a părăsit-o pe colega, acum se plânge că el nu-i plăteşte pensia alimentară şi cât de greu îi este cu doi copii şi un salariu de asistentă medicală :((
Ca bine ziceati! Copilul are un drept, de a petrece timp cu celalat parinte. Exact asa cum parintele nerezident invoca ca dreptul de vizitare este un drept si nu o obligatie, si poate veni si de 3 ori la 2 ani, la fel este si dreptul copilului, tot un drept! Caci, daca nu ar fi asa, inseamna ca prevalenta are dreptul parintelui nerezident, nu al copilului! Si atunci trebuie schimbata legea, in sensul "interesului superior al parintelui". Si n-am mai vorbi despre dreptul la viata de familie, ca doar parintele nerezident nu are viata de familie cu el insusi, ci am vorbi despre obligatia la viata de familie, ca nu se poate ca ptr unul sa fie drept si ptr altul sa fie obligatie.
A existat aici o poveste trista si interesant prezentata de un avocat, care incerca sa-l "execute silit" pe tata in sensul de a-l obliga sa-si cunoasca fiica. Daca tatal din poveste nu putea fi adus cu forta la copilul lui de ce copilul ar putea fi adus cu forta la tata? Nu tot despre un "drept" e vorba? Sau dreptul tatalui din poveste e mai drept decat dreptul fetitei de a-si cunoaste tatal?
Evident, nu toţi părinţii care au probleme sunt bolnavi psihic. Bărbaţii sunt orgolioşi şi nu acceptă ca o femeie să-i înfrunte, chiar şi numai prin părăsirea lor. Şi atunci, caută să o hărţuiască, prin copil.
Doamna cu scuzele de rigoare nu zic ca nu sunt barbatii orgoliosi dar v-ati gandit vreodata ca sunt si tati care vor sa ramana tati si dupa divort? Dar ca nu inteleg de ce pentru asta e nevoie ca fosta partenera sa le controleze fiecare miscare cand vine vorba de copil? Si atunci vor si ei (adica tatii) un program in care sa relationeze asa cum pot si vor cu proprii copii?
"vor si ei un program in care sa relationeze cu propriul copil", propriul cui copil? Al tatalui si al mai cui? Cine e "ei" care "vor" un program? Au fost casatoriti toti trei si dupa divort asa cum el vrea sa ramana tata ea vrea sa ramana ce? Sau mai nou devi mama prin alianta? Daca "ei vor" un program in care "sa relationeze cu copilul cum pot si cum vor", cred ca ar fi o idee buna sa faca un copil! Copilul ala are, asa cum am mai scris, una bucata mama, una bucata tata. N-are doua mame si nici doi tati. Partenerii celor doi sunt doar partenerii lor! Asta desigur daca si partenerul/a are bun simt si nu se baga ca musca-n lapte ori de cate ori are ocazia. Daca n-are asta e, fiecare cu educatia lui.
De-a ce sa ne mai jucam cu creierii copilului in cadrul "programului de vizitare"? Dar mama partenerei nu ar putea fi si ea o bunica care sa "relationeze" cu copilul cum vrea si cum poate? Veri, matuseturi, nasi unchi n-avem? Maica Precista!
Doamna, se intelege ce am vrut sa subliniez, v-as ruga sa nu incepeti iar vanatoarea de greseli si sa schimbati atitudinea beligeranto-agresiva ca devine patetic dialogul. Am corectat ca sa puteti sa treceti peste.
Vorbeam de tati in general doamna, ii raspuneam lui martonze care vorbea de tatii barbati in general, greu mai e sa va raspundeti la ce zice omu' cand nu cititi atent.