Ordin de restrictie sau interdictie impotriva partenerei tatalui

Doamna Martonze, nu toti tatii blamati sufera de tulburarea asta. In plus, din ce am citit pe internet chiar nu pare greu de diagnosticat. Cei care sufera de asa ceva "Mint, inseala, se bat, violeaza, ii agreseaza pe ceilalti, totul pentru a-si satisface proprile dorinte sau nevoi. Astfel de personalitati nu adopta aceste conduite ca ultima solutie, ci ori de cate ori pot face acest lucru." Nu e dragostea o scuza pentru faptul ca ati facut un copil cu o astfel de persoana cat proasta judecata.
iar intrebarea este,daca atunci ati judecat atat de gresit cu ceva atat de important si v-ati inselat atat de mult in conditiile in care aveati mai multe semnale de alarma trase....... de unde stiti ca nu va inselati si acum?????
In plus, are cumva domnul asa un diagnostic? Ce va face sa spuneti ca tatal fiului dumneavoastra sufera de asa ceva?
Doamna Almamater, daca un barbat aparent ideal dupa aproape 10 ani se schimba brusc, nu considerati ca e si vina dumneavoastra absolut deloc? Un om nu innebuneste peste noapte, nu arunca vechiul ca s-a saturat fara anumite semnale.
Doamna, cum cainele nu pleaca din fata macelariei nici barbatul sau femeia nu pleaca de prea mult bine. Iar daca domnul a plecat sa evolueze spiritual inseamna ca a simtit ca nu o putea face langa dumneavoastra.
Cand doi oameni se despart nu e aproape niciodata doar vina unuia.

Sigur doamna ca nu e aproape niciodata vina 100% a doar unuia dintre soti. Dar vina nu trebuie sa fie in procentaj de 100%! E suficient ca unul dintre soti sa contribuie decisiv la destramarea casniciei pentru ca divortul sa se pronunte din culpa acelui sot.
In plus, exista "defecte" ale fiecaruia dintre soti care pot fi apreciate ca incompatibile cu castaoria sau nu. Astfel: sa zicem: daca barbatul prefera sa se uite la meciuri si nu sa mearga la soacra nu o fi placut ptr femeie, dar nici o tragedie. Daca femeia nu stie sa gateasca, si cand face de mancare, mancarea e oribila, asta sigur nu e placut, dar nici obligatoriu sa divortam din asta! In schimb, daca barbatul e violent, sau joaca jocuri de noroc, sau vine acasa beat mort, acestea sunt incompatibile cu casnicia, oricine ar fi "macelaria" (femeia). Asa ca mai conteaza si despre ce fel de defecte e vorba si despre cum se rasfrang ele ulterior in relatia copil parinte nerezident. Caci daca copilul ramane in ingrijirea unuia care ajunge la crasma mai des ca acasa, nu prea vad cum asta nu s-ar rasfrange asupra calitatii vietii copilului, pe perioada "programului de vizitare". Ori sa iei copilul de unde ii e bine si sa-l trimiti acolo unde exista argumente ca nu-i va fi la fel de bine, mie nu mi se pare a fi in interesul lui!
"Dreptul" acesta absolut, nu trebuie privit atat de absolut, deoarece si copilul are dreptul sau la cea mai buna viata, pe care parintii i-o pot oferi. Ori daca la unul e liniste si bine, copilul isi petrece timpul intr-un mod placut si util, intr-un mediu armonios, i se ofera cele mai bune conditii, care e motivul ptr care trebuie sa-si petreaca vacantele auzind vorbe urate la adresa celuilalt parinte, tinut in conditii mult sub cele pe care le are acasa, sau, mai mult, obligat, pana si in vacanta, sa stea unde nu-i place? De ce sa numim "interesul (lui) superior" petrecerea timpului in acest fel?
Cat priveste valabilitatea "rationamentului" cand femeia s-a casatorit cu acel barbat, ea functioneaza simetric si ptr barbatul care s-a insurat cu acea femeie! Cata vreme insa doi adulti gresesc pe pielea lor n-au decat sa traga ponoasele. Intrebarea e de ce ar trebui sa traga ponoasele si copilul?

proastasatului a scris:

"Dreptul" acesta absolut, nu trebuie privit atat de absolut, deoarece si copilul are dreptul sau la cea mai buna viata, pe care parintii i-o pot oferi. Ori daca la unul e liniste si bine, copilul isi petrece timpul intr-un mod placut si util, intr-un mediu armonios, i se ofera cele mai bune conditii, care e motivul ptr care trebuie sa-si petreaca vacantele auzind vorbe urate la adresa celuilalt parinte, tinut in conditii mult sub cele pe care le are acasa, sau, mai mult, obligat, pana si in vacanta, sa stea unde nu-i place? De ce sa numim "interesul (lui) superior" petrecerea timpului in acest fel?

Si ce ne facem doamna cand acolo unde ii este copilului bine si e liniste aude vorbe urate la adresa celuilalt parinte? Ce facem atunci?
Si ce inseamna ca un copil e tinut sub conditii mult sub cele pe care le are el acasa? Daca parintele nerezident ar sta la casa cu curte si piscina si bietul parinte rezident intr-un apartament modest de doua camere ce facem? Schimbam domiciliul copilului la parintele nerezident?
Eu zic ca parintele care nu are un nivel asemanator al veniturilor si preferabil foarte mare, sa stea in banca lui si sa se lase de pagubas, nu program de vizita, nu vacante, nu timp petrecut cu copilul, pentru ca n-ar prea fi in interesul lui sa aiba un parinte mai sarac.

Nu e vorba despre un parinte sarac. E vorba despre parinti care se declara someri sau cu venituri minime pe economie. Nu e vorba nici despre calitatea spatiului locativ, ca nu moare nimeni daca nu are terasa si piscina si nu ne-am nascut toti la vila!
Vad insa ca comentariul dvs se refera la "bietul parinte nerezident" in loc sa se refere la copil, al carui bine ar trebui sa fie singurul care conteaza.
De exemplu: dvs ca tata, v-ati opri copilul de la a pleca intr-o vacanta frumoasa, stiind ca la dvs va sta sa bata mingea in spatele blocului? V-ar interesa mai mult dreptul dvs de a lua copilul, sau dreptul copilului la o vacanta frumoasa? Parintele nerezident sa se lase pagubas, ziceti? Acestia sunt termenii in care intelegeti relatia??? De care pe care? De exemplu daca ati insotii copilul la un sport, daca ati juca un fotbal cu el si prietenii lui, daca ati veni la el sa faceti lectiile impreuna, asta n-ar mai fi timp cu copilul??? asta ar insemna ca v-ati lasat pagubas? Al cui drept prevaleaza? Pe cine iubiti mai mult? pe dvs si dorintele dvs sau pe copil, binele si confortul lui?
Iar daca tot ati adus vorba despre parintele "sarac" nu ati fi de acord ca una din expresiile dragostei parintesti sa fie si datoria de a munci mai mult ca sa poti oferi mai mult copilului tau? Iata o motivatie! Iata o cale de a arata ca iti pasa si ca te simti responsabil de calitatea vietii copilului tau!

Retorica era inversa, vorbeam chiar de "bietul parinte rezident". Dar ca tot mi-ati adresat o intrebare sa va raspund: din postura de parinte (mama sau tata, nu conteaza) nu as opri copilul sa plece intr-o vacanta frumoasa. Dar cum vacantele dureaza mai multe saptamani, tot din postura de parinte nu as opri insa copilul sa stea la mama sau tata cealalta perioada din vacanta chiar daca asta inseamna poate o vacanta la bunici de ex in niste conditii mai modeste, sau chiar in oras daca unul dintre parinti nu si-ar permite o altfel de vacanta.
Sunt doua drepturi ale copilului: sa plece in vacanta frumoasa si sa petreaca timp cu parintele nerezident, ambele trebuie respectate. Adultii, adica parintii ar trebui sa fie cu bagare de seama la ambele.
Da doamna sunt de acord cu muncitu' mai mult, dar depinde unde ridicam stacheta. Sa va dau un exemplu: poate pentru unul din parinti a munci mult inseamna sa castige 3000 lei pe luna. Cand celalat castiga 30000 pe luna, nu vi se pare absurd sa-i bata obrazul celuilalt cu 3000 pe luna ca nu ofera suficient copilului, urcand stacheta la nivelul sau de trai?