Nerespectarea hotararii judecatoresti - provizorie executorie de drept

Jurisprudenta CEDO e in sensul actionarii organelor statului pentru a asigura accesul parintilor la copil, vezi Lafargue c. Romaniei, de exemplu.

Dar as fi curioasa de raspunsul la intrebarea de mai sus. Fara sa o luati personal si fara sa atacati pe nimeni, generic, asa, ce ar trebui facut?

Refuzul unui părinte de a permite accesul celuilalt părinte la copil este un efect, nu o cauză.
Înainte de a da hotărârea, instanţa are datoria (nerespectată) de a studia dosarul, probele, mărturiile martorilor, are datoria de a intreprinde tot ce-i stă în putinţă pentru aflarea adevărului.
În plus, pe lângă studiile juridice, un judecător de minori şi familie ar trebui să aibă şi studii de psihologie , obligatoriu şi să aibă studii speciale privind evoluţia minorilor de la vârsta mică până la majorat.
Spun asta fiindcă este inadmisibil ca o instanţă să dea program de vizită , zilnic de la ora 14 la 18, la un copil de 3 ani, fără măcar să întrebe dacă acel copil doarme dupăamiaza !!!
Este inadmisibil ca o instanţă să dea program de vizită cu ridicarea minorului când acel minor nu şi-a văzut părintele vizitator mai mult de 3 ori pe an, câteva ore, timp de 5,6...10 ani.
Este inadmisibil să obligi un copil să plece singur cu o brută, care, chiar dacă nu l-a bătut pe copil, a agresat-o fizic şi verbal, de nenumărate ori, pe mama, bunica, etc. în faţa copilului.
Dacă aceste situaţii nu au existat şi nici nu există, atunci persoana care împiedică accesul părintelui nerezident la minor trebuie să fie sancţionată, conform legii.
Dacă copiii refuză să plece cu părintele vizitator, sau când există relaţii conflictuale între părinţi, este sarcina DGASPC să asigure un local, supravegheat, unde părintele nerezident să relaţioneze cu minorul, singur, părintele rezident sau însoţitorul copilului rămânând în aşteptare, în altă încăpere.Minorul simte dacă este iubit şi se va cere el însuşi la acel părinte, indiferent de refuzul părintelui rezident.

Doamna Martonze, va dau maxima dreptate. Refuzul unui parinte de a permite celuilalt parinte sa aiba acces la copil este un efect. Din pacate, de multe ori acel efect tine de incapabilitatea emotionala de a merge mai departe, de a intelege ca celalalt are dreptul sa fie fericit fara tine.
Nu am auzit niciodata de program zilnic de vizitare, poate ne dati un link cu decizia, insa ce va pot spune este ca fiul meu de 3 ani si putin nu mai doarme la pranz cu toate eforturile noastre.
Iar daca instanta da de multe ori de capul ei un program este pentru ca partile in loc sa se inteleaga la o eventuala mediere se duc direct la proces. Un copil poate sa nu mai doarma deloc la 3 ani, altul poate sa doarma de la 3 la 5 si altul de la 12 la 2. Cu 10 facultati de psihologie va asigur ca unui judecator ii va fi imposibil sa ghiceasca programul de somn al unui copil. Daca ajungi la proces trebuie sa-ti asumi faptul ca sunt sanse mari ca sentinta sa nu-ti convina pe deplin.
Nu este doamna inadmisibil ca o instanta sa dea program cu vizitare unui parinte care vine de 2-3 ori pe an in tara. Daca parintele rezident ar pastra un canal de comunicare cu celalalt, daca ar arata poze copilului, daca i-ar povesti despre cel plecat, daca ar mai vorbi pe skype sau la telefon, copilul nu s-ar mai afla in fata unui strain ci in fata unui parinte care i-a dus dorul.
Daca insa habar nu are de existenta lui si dupa 6 luni il scoti fara sa-i zici nimic de mana afara si incerci sa-l predai unui necunoscut, evident ca se va speria si va refuza.
Bunica mea locuieste in strainatate, matusa mea de asemena si vin doar in luna august. Pai am putut sa-mi las fiul cu ele fara probleme dupa 10-15 minute de stat impreuna. Si nu pentru ca ar fi copilul meu din cale afara de sociabil. Totul depinde de cum gestionezi problema si o intorci in favoarea ta.
Daca iti pregatesti astfel copilul nu faci o favoare tatalui ci in favoarea fiului tau.

Doamna Ony cred ca ar trebui, ca inainte de a da un sfat, sa puneti cateva intrebari.
Vorbiti despre bunica si matusa dvs, probabil ca inainte ca doamnele sa locuiasca in strainatate au fost ani pe care i-ati petrecut impreuna, "legandu-va" afectiv.
In cazul lui Martonze, copilul nu a apucat nici sa-si cunoasca tatal, nici sa formeze o legatura cu acesta.
Inteleg vesnica teorie ca doar rezidentul (mama) are de facut ceva, iar cand face totul e gresit, dar totusi acel tata oare nu ar trebui sa se gandeasca ca de copil trebuie sa te apropii altfel decat cu politia si executorul? Comportamentul lui e perfect si unica vina apartine mamei (e deja plictisitor de predictibil) ca nu a "montat" copilul pe skype, in rest toate erau bune si frumoase?

Si ce sa faca pana la urma? Nu are acces, i se inchide usa, nu stie ce mai prefera copilul lui, i se rup initiativele. Ce sa faca? In mod concret.