Nerespectarea hotararii judecatoresti - provizorie executorie de drept

Doamna proastasatului, eu v-am expus o situatie concreta si am cerut un raspuns concret. Poate al dumneavoastra e prea profund pentru mine.
Exista insa urmatoarea situatie, mama,cu diverse scuze neadevarata impiedica accesul tatalui la copil.
Ce ar trebui sa faca tatal atunci,dat fiind faptul ca nu are nici un contact cu copilul lui?

@Martonze: observati ca in subiectul discutiei nu s-a pus problema "copilul nu vrea sa plece cu tatal lui".
Nu s-a ajuns asa de departe.
Ca sa poata refuza copilul ar trebui intrebat.
Ca sa fie intrebat ar trebui sa se deschida o usa sau un telefon.

@proastasatului - sa inteleg ca prin "tipat" va referiti la executare silita? si ca dupa ce a incercat civilizat 6 luni (presupun pentru ca atat dureaza in medie un astfel de proces), tatal ar trebui sa treaca la executarea silita?

Stimată doamnă avocat, aţi comentat ceea ce nu era esenţial în descrierea mea: ora de vizită este doar tangenţială la problema ridicată: Chiar dacă unii copii nu dorm dupăamiaza, există copii care dorm, adică somnul de dupăamiază intră în rutina lor zilnică.Nici o instanţă din lume nu are dreptul să tulbure viaţa zi de zi a copilului, din superficialitate sau...alte cauze, larg relatate de presă în aceste zile.
Pe mine mă oripilează nerespectarea legii, adică analizarea excepţiei invocate cu "lăsaţi asta!", "nepipăirea" dosarului de fond, aflat spre finalizare, cu aceeaşi temă, minciuna însuşită de instanţă, însuşi felul în care a decurs judecata prin Ordonanţă, adică EL cere programul, cu urgenţă, şi el amână termenul, ca să pice la cine trebuie!(în vacanţa judecătorească!); atitudinea LUI, adică mie nu-mi spune că vrea să vadă copilul mai mult în luna ___, eu duc copilul să se întâlnească cu el pe caniculă, când vrea el, în afara programului cerut de el, dar, în aceeaşi zi, el depusese deja cerere la Judecătorie! La fel s-a întâmplat şi cu vizitele, mergeam zilnic cu copilul să se vadă cu el, şi în acelaşi timp, erau depuse reclamaţii la autorităţi, am aflat toate astea la vizitele autorităţilor acasă.Copilul a fost prezent la aceste inspecţii, a fost interogat de nenumărate ori de toţi inspectorii veniţi la domiciliu în urma reclamaţiilor.
Eu înţeleg că timpul a trecut, în timp, rănile se vindecă, dacă nu sunt redeschise periodic! La noi, sunt!
Nu îmi face plăcere să fiu în compania LUI, este omul care era cât pe ce să mă omoare, mă terorizează de ani buni, dar pentru copil, accept să-l însoţesc să relaţioneze cu tatăl său, mai ales dacă şi soţia lui e prezentă.Pentru mine, prezenţa soţiei este benefică.

Eu cred ca intelegeti f bine, dna Ony!
Raspunsul meu a fost metafora vorbei populare "vorba dulce mult aduce".
Liiceanu avea o metafora adevarata (nu ca a mea, o simpla opinie a unui om de rand) si anume: "Prostia ca forma a increminerii in proiect"

Am omis un lucru esenţial, anume: neluarea în seamă a inexistenţei anchetei psihosociale sau existenţa unei anchete superficiale!
Dacă aceste anchete psihosociale nu sunt necesare lămuririi cauzei, de ce se mai fac? De ce acum, instanţa amână jumătate de an adoptarea unei hotărâri, fiindcă lipseşte de la dosar o anchetă psihosocială? Apoi, nu înţeleg de ce pentru autoritatea părintească este necesară ancheta şi nu pentru domiciliul copilului şi pentru programul de vizită?
Chiar aici, pe site, specialiştii s-au exprimat că autoritatea părintească o poate exercita şi un puşcăriaş, dacă nu e condamnat pentru pedofilie sau altele asemenea; atunci, unde se face ancheta psihosocială? La penitenciar? Şi în ce măsură, concluziile privind numărul de camere şi dotarea cu baie a domiciliului unui părinte defineşte relaţia sa de ataşament cu copilul său?
În schimb, d-na avocat afirmă aici că acea hotărâre este absolut normală, fiecare îşi duce copilul unde vrea! Chiar aşa? Adică eu, ca mamă, cu domiciliul copilului la mine, am ancheta psihosocială făcută, nu mă pot muta la altă adresă, dar EL are voie să ia copilul 3 zile în weekenduri, în vacanţe, oriunde? Deci dacă e la el, copilul nu are nevoie de patul lui, de camera lui, de "locuinţa curat întreţinută", de biroul lui unde să-şi facă lecţiile pentru lunea care urmează? Veţi spune că mama are obligaţia să asigure copilului condiţiile ca lecţiile să fie făcute până vineri la ora14, de când începe programul, nu-i aşa?
Şi repet întrebarea:absenţa unui părinte din viaţa copilului nu are aceleaşi consecinţe pentru copil indiferent de cauză: îngrădirea vizitei tatălui de către mama copilului sau absenţa voluntară a tatălui? Atunci de ce prima e pedepsită (legal) şi a doua, nu?