1. Ce se poate intampla daca nu se respecta o hotarare civila la care se poate face apel (desi este provizorie este executorie de drept).
Concret: este prima hotarare judecatoreasca (cu drept de apel) si s-a dispus un program de vizitare minor, insa mama refuza sa dea copilul tatalui pe motiv ca face apel si pana nu ramane definitive si irevocabila nu-i da copilul.
Mama refuza orice legatura intre tata si copil. Refuzul este total nejustificat si dovedit in fata instantei. Tatal doreste sa se ocupe de copil, doreste sa faca orice pentru a-i dezvolta eventualele talente (sport, muzica, arta, limbi straine, etc.) pentru a-I crea un viitor frumos.
Tatal a depus plangere penala in acest sens.
2. In cazul apelului facut de mama, poate solicita tatal direct in instanta, recuperarea programului de vizita nerespectat de mama?
3. Este posibil sa nu fie considerata ca pensie alimentara sumele trimise mamei prin transfer bancar, numai pentru ca s-a trecut "pensie alimentara" fara a se specifica luna aferenta?
Multumesc pentru ajutor.
Nu inteleg, ne opintim a argumenta ca orice final de lume ar veni, intre 2 si 4 nu e bine. Serios? Ei bine, asta duce la razboaie interminabile, nevoia de a sta cu cei doi, parinte si copil, fapt ce duce la lipsa efectiva a unei relatii intre copil si celalalt parinte si la alienarea copilului caruia i se transmite, destul de direct si clar, ca nu e ok sa ramana singur cu nenea tata, dar e ok sa ramana cu nenea strain. Si langa asta mai e ideea ca la ora 14 nu e buna vizita.
Cunosc copii de 4-5 ani care nu dorm la gradinita de circa un an. Mai exact, cunosc o grupa de gradinita in care dormeau doar 2-3 copii la pranz. Pe unii ii lua somnul in masina parintilor la ora 18, pe altii la cina, pe unii nu-i lua deloc, unul avea probleme cu trezirea dimineata.
Desi era neplacut, niciun parite nu si-a retras copilul. Pentru ca nu era un capat de llume, desi toti se luptau intr-un fel sau altul cu ei si cu nesomnul lor, cu maraiala specifica, cu imposibilitatea de a face cumparaturi sau vizite seara.
Mai stiu copil care la 3 ani nu mai dormea, frate-su de 5 dormea.
Nu spun ca nu e incomod, oricand e incomod, sambata poti face activitati cu copilul ca esti mai relaxat, duminica il pregatesti de scoala, luni poate are teme pana vineri, miercuri are canto, mereu e ceva, niciodata nu e musai oportun. Mai oportun e vecinul, ca acolo vizita e controlata si dorita de mama, lucru care schimba 100% situatia.
Cat despre hotarare, nu am vazut-o sa o discut, insa stiti ca am mai discutat de ea, nu e musai ilegala. Ati dorit sa stiti unde duce tatal copilul?
Indiferent ce zice in hotarare, tatal il poate duce la munte sau la bunici sau oriunde in timpul lor impreuna, ceea ce e echivalent cu locatia din Romania aleasa de reclamant. Si daca nu zicea asa, tot aia era, va cramponati inutil de aceste cuvinte, numai ca e un nod in papura.
Mai exact, orice nu e interzis e permis, de aceea un parinte poate veni in vizita cu amanta sau poate duce copilul la salina. Ca nu e interzis. Si, pentru egalitate de tratament, si parintele la care locuieste copilul il poate duce oriunde in Romania pentru concedii sau excursii, fara acordul celuilalt parinte. Sa nu-mi spuneti ca v-ati gandit sa-i cereti un acord in acest sens. Poate il tineti constant la curent doar... da?
In esenta, oricat e de dificil sa ne ducem copiii la scoala, o facem ca e spre binele lor sa fie educati. Chiar daca ne trezim cu noaptea in cap, chiar daca negociem un orar special la munca, chiar daca ne e greu sa ajungem la sedintele cu parintii, chiar daca stresam copilul caruia nu-i place geografia sau il lasam la afterschool unde nu-i dragut, facem eforturi ca pruncii nostri sa aiba o educatie.
Asa cum copilul nostru isi aminteste la 10 seara ca mai are o tema pentru maine si, desi nu ne place, stam si-l ajutam, asa suna si tatal sa vina dimineata in vizita si trebuie facut bagajul la ora 10 seara. Si-l putem face cu acelasi efort cu care am facut tema la gramatica acum 2 saptamani. Sau... ne putem plange ce tata rau e si sa-l denigram in cfata copilului care se identifica partial cu el si care, astfel, va avea o minunata stima de sine scazuta.
In momentul in care am muncit la fel pentru relatia cu celalalt parinte si copilul nostru tot il detesta, sunt sanse reale sa fie din cauza celuilalt. Cat timp argumentam ca pruncul plange, ca nu-i comod, ca-i in ora de somn, ca vrem sa fim cu el... vina e cel putin impartita.
Cel mai bine au ajuns parintii care au dat libertate copilului in a gandi ce doreste despre parintele lui, care au lasat neingradit accesul celor doi unul la celalalt. Oricat de dificil a fost celalalt parinte, copilul crescut in siguranta, fara ura, cu respect de sine si de parintii lui a ajuns sa poata manageria singur, devreme, relatia cu celalalt parinte.
Tatal e un erou si mama e o eroina la 3-5 ani; dupa 6 ani, copiii ies din zona de magie si intra cu capul inainte in realitate, o absorb si aun nevoie de ea. Copilul trebuie sa stie ca va e greu in prezenta tatalui, ca nu ati avut o relatie reusita cu el, ca uneori va e teama de el, dar ca relatia dv. cu tatal lui e diferita de relatia lui cu tatal. E o problema ca la 10 ani un copil sa nu plece singur in excursie si cu un strain daca mama il crediteaza pe unul dintre ei cu incredere... ar ajuta poate sa se lucreze, pentru binele sau si al copilului, la relatia mamei cu tatal copilului ei. Daca o rezolva, o inchide, totul va fi mai usor pentru amandoi. Si, poate, si pentru tata, nu stiu, ca nu el e cel care scrie aici sa-i sugeram ce sa faca.
Nu combat ca exista si situatii exceptionale, acelea se vad individual. Aici discutam de general statistic, iar general statistic copiii au nevoie de acces neingradit la fiecare dintre parintii lor, sa stie, sa simta si sa traiasca ei libertatea asta.
Ii multumesc userului care a initiat acest subiect, acesta observ ca intelege ca exista si situatii mai grave ca ale dumneaei, ca sunt relatii mai proaste si parinti mai dezinteresati, ca exista si plangeri penale de facut, nenumarate si sper ca apreciati ca nu ati ajuns acolo.
Dna Ony raspunsul meu (al meu, deci limitat la subiectivismul si experienta mea personala), care nu se doreste solutie magica este foarte simplu:
Am urlat la tine 1 an sa.......(orice). N-am obtinut nimic. Ce ar fi sa ma opresc din urlat si sa incerc sa fiu civilizat.
Am fost civilizat 1 an si n-am obtinut nimic. Ce ar fi sa urlu?
Tactica am urlat 1 an, in al 2lea an am urlat si mai tare, in cel de al 3lea mi-au iesit bojocii de urlete, in al 4lea numai am aer decat urlu si in afara de urlete capul nu ma duce la nimic e o problema de IQ indraznesc sa cred!
În primul rând, vă rog să-mi explicaţi ce înţelegeţi dvs. prin "a fi împiedicat de mamă".
Eu am mai sugerat aici, pentru a se ajunge la finalizarea unor astfel de hotărâri, trebuie să se schimbe legea, în sensul ca, în interesul superior al copilului, dacă acesta refuză plecarea cu celălalt părinte, să fie luat în sac de forţă şi predat pachet celuilalt părinte. Astfel, scapă şi mamele de eticheta "alienatoare", "nu a pregătit emoţional copilul", "interzice accesul părintelui la copil", etc.
Eu nu ştiu de ce copilului meu îi este frică de câini. Eu iubesc câinii şi nu mi-e teamă nici când văd în preajmă o haită întreagă! Nu am influenţat copilul să-i fie frică!
Am întrebat de nenumărate ori copilul de ce nu vrea să plece cu tata, răspunsul a fost diferit de fiecare dată, odată a spus că "tata e urât", i-am explicat că tata nu e urât, că el chiar seamănă cu el şi că nu e frumos să judeci un om după aspectul fizic.
Altădată, mi-a răspuns că nu-i place de el. De ce? Nu a ştiut să-mi răspundă.I-am explicat că data viitoare, când vine tata, va trebui să plece cu el, că-l va duce să se joace cu alţi copii, poate vor merge la zoo, a început să plângă isteric, să spună că nu merge...
Şi ca să vorbească la telefon duc muncă de lămurire, iar convorbirile mele cu EL (când doreşte el, fiindcă eu îl salut doar când predau telefonul copilului şi plec de acolo) , în faţa băiatului, sunt civilizate, deci nu ridic tonul, nu vorbesc urât.
Întâlnirile cu copilul, în prezenţa mea, au avut loc în spaţii publice, adică eu am stat pe o bancă, iar el singur, cu copilul, sau la locul de joacă, la fel, sau eu cu nevasta lui la masă, EL cu copilul prin magazine.
ce inseamna a fi impedicat de mama, pot sa va dau cateva exemple, mama nu deschide usa la programul de vizita, nu raspunde la telefoane. Sau pune copilul sa zica ca nu vrea si ii promite jucarii sau mers la mare sau alte lucuri. Sau alieneaza copilul astfel incat pe motive neintemeiate sa refuze programul de vizita. intreprinde tot felul de actiuni care au ca rezultat impiedicarea intalnirii si a comunicarii dintre tata si copil.
avocatnet.ro explicăm legislația
anca888