Îmi place ideea cu mersul la notarul public. Aduce extrem de bine cu a-ţi bate cuie în talpă de unul singur.
Înţeleg ca debitorul să-şi recunoască datoria şi să o achite chiar dacă creditorul nu are dovadă scrisă, dar să închei, în aceste condiţii, un act autentic doar pentru a recunoaşte că eşti dator pare cam mult chiar şi pentru un altruist ca mine.
Zic doar, nu dau cu parul.
Da imi place cum ganditi. Aveti intradevar dreptate, un act autentic, in caz de neintelegeri ulterioare intre parti,nu acopera pe nimeni de anumite raspunderi, si bineinteles tot in instanta se ajunge. Deci ideea cu "a-ti bate cuie în talpă de unul singur" e geniala.
El poate dovedi existenta unei relatie stranse de prietenie intre noi. In acest caz se poate lua in considerare proba cu martori?
Cam ce demersuri ar trebui sa faca el ca sa se ajunga la judecata.
E posibil ca judecatorul sa nu accepte cazul,(sau ceva de genul
Legat de aceasta problema nu o poate garanta nimeni, ci doar cei la care ajunge dosarul.
Sfatul meu e sa ii dovediti ca aveti intentie de plata, restituindu-i macar o parte din aceea suma.