Un parinte,
faptul ca tatal isi va itera ingrijorarea ca mama poate pleca definitiv cu copilul, nu e de natura sa schimbe optica instantei. Cel mult, instanta va avertiza mama despre consecintele unei atari decizii.
Nici nu va judeca sub forma ca daca nu i s-a dat tatalui, atunci nu i se va da nici mamei.
Instanta va privi "cinic" inscrisurile depuse a dosar si va decide in limitele legale.
Apoi...se va dezinvesti.
Asa e, pșroastasatului, dar nici nu sunt multi parinti mai catolici decat papa in sensul ca, daca celalalt ii taie drepturi, el sa nu faca asta. Si aici pe forum, cei mai vehementi activisti ar face la fel. Uneori sfatuiesc la fel. Ba chiar cineva mai sus stia motivul real si nu ce sustinuse userulca ar fi fost motivul lui...
Pe de alta parte, parintii care au nevoia acuta de control asupra copilului au deseori planuri ascunse. E o realitate, statistic, ca parintii care nu colaboreaza au planuri de a muta copilul cu locuinta sau scoala sau optionalul in alta parte, fara a cere opinia celuilalt.
Psihologic, parintii care nu colaboreaza, tot statistic, primesc mai putin de la celalalt parinte.
In plus, nu cunoastem situatia de fata, mie imi pare mai mult o situatie ipotetica decat reala. Sau intermediata. Eu cred ca pruncul are nenorocul a doi parinti dezinteresati, unul de nevoia lui de tata, celalalt de nevoia lui de vacanta.
Unde e culpa mai culpa, nu putem determina. Ce va decide instanta depinde exclusiv de detalii, noi n-avem niciunul. Depinde daca tatal ar merge in instanta pentru un copil pe care nu il cunoaste, cu toata paternitatea... daca are optiuni date de un specialist, daca are ce negocia, daca nu...
Eu i-as conditiona procura de 10 intalniri, din care 3 cu mama, 3 cu alt supraveghetor si 4 doar cu mine. Ar fi parinteste? Ar fi bine pentru copil?
Ca si in celalalt topic infocat, as acorda, ca daca dai ai sanse mai mari sa primesti... insa la fel, cu o strategie, cu mailuri, notificare, negociere etc. De ce sa refuzi singurul mod in care poti face bine copilului tau? de ce sa nu o folosesti ca o oportunitate?
Dnule againstpas nu e nimic de dovedit despre reaua credinta a tatalui. Aceasta este evidenta, provenind din "logica" pubertala: daca maica-ta nu te lasa sa vii la mine, nici eu nu te las sa mergi cu ma-ta la legoland.
Ce va spune instanta (cred eu): Eu instanta ti-am dat tie tatal si copilului drept de vizita. Daca mama nu ti-l respecta fa o plangere. Eu instanta ii dau mamei dreptul de a duce copilul in vacanta. Caci logica mea de instanta nu poate fi ca daca copilul e lipsit de program de vizitare el trebuie lipsit si de vacanta! Si asta pentru ca nu facem sic, sic, ca la cresa, ca eu m-am dat pe tobogan dar pe Gigel nu-l las!
Eu instanta ma asigur ca dau copilului ambele drepturi, si cel de vizitare si cel la vacanta. Cum sunt aceste drepturi administrate de adultii carora le-au fost recunoscute este responsabilitatea fiecaruia dintre adulti cu consecintele de rigoare.
"Logica" dvs dnule againstpas este de tipul: daca copilul n-are ce manca, hai sa facem sa n-aibe nici ce imbraca! Iar cine gandeste asa nu e de mirare ca nu are sprijinul celuilalt parinte, caci cine pune pe 1ul loc razbunurile si frustrarile personale si nu binele copilului are mari dificultati in intelegerea menirii sale parintesti!
Mergeti dna cu incredere in instanta si solicitati suplinirea consimtamantului, cu cheltuieli de judecata!