Parasire de domiciliu (mama cu copii)

Am vrut sa nu va raspund, dar trebuia! Fiecare fraza a dvs seamana la indigo cu ce spune sotul meu pe care am intentionat sa il parasesc de n ori. Avem un copil.

1) Spuneti ca va comportati exemplar. Ca va gatiti mancarea singur. Ca va spalati hainele singur. Insa aveti si doi copii, v-a venit vreodata in minte ca trebuie sa le gatiti poate o masa pe zi si lor (zilnic)? Dar sa le puneti haine si dvs zilnic la spalat? Nu doar pentru dvs trebuie sa faceti lucruri, ci si pentru copiii dvs.....

Nu de alta, dar in momentul conceperii copiilor ati fost acolo amandoi cu drepturi egale. Deci si atributiile de dupa nastere trebuie sa fie egale. Inclusiv maturatul in casa. Vasele, rufele la spalat, temele, bolile, prospectele de medicamente, noptile nedormite si totul!! Daca duceti bani in casa, nu inseamna ca vi se cuvine totul si ca sotia trebuie sa fie sluga dvs!

2) Spuneti ca nu vi se ofera sex. De cate ori ati INLOCUIT-O (nu ajutat-o) seara pe sotia dvs cu copiii (hranit, schimbat, baie, hranit, spus povesti, stat langa ei pana adorm, mofturi, probleme, boli, etc)???

Sa faceti dvs toate astea in locul ei! Iar pe ea sa o trimiteti sa faca o baie, sa isi ia o pauza si sa isi menajeze fortele, ca sa si le poata mai tarziu consuma cu dvs intr-o partide de amor?

Probabil ca o data pe luna. Asa face si sotul meu. Trebuie sa va spun ca il doresc pe sotul meu. Mult. Il doresc in fiecare seara si visez la serile de demult!

Insa sa cresti un copil si sa tii casa, in acelasi timp in care ai si un job, este extrem de greu. Mai ales daca faci totul singura. Am si eu PFA, lucrez de acasa in paralel cu totul si stiu cat de greu este....Seara, ai chef de sex. Dar nu mai ai energia necesara dupa toata treaba prin casa, dupa munca de acasa cu clienti dificili.... sa mai faci baie, sa te epilezi, sa iti aranjezi parul, sa te imbraci in ceva sexy si sa iti iei zambetul pe buze.

3) Sustineti ca faceti totul exemplar, insa spuneti

Ea a fost, poate inca este pe indemnizatie de crestere copil, chiar daca micutul are 5 ani (caz de boala).

"poate inca este?"
Serios? Aveti un copilas de 5 ani cu probleme de sanatate iar dvs nu aveti habar daca are sotia sau nu indemnizatie copil pe motiv de boala? Eu cred ca nu sunteti in totalitate sincer cu tot ce spuneti. Daca nu aveti habar de acest lucru extrem de important, mai mult ca sigur sunteti destul de absent din viata familiei dvs, contrar cu ceea ce sustineti.

4) Pot sa va asigur ca sotia dvs inca va doreste fizic. Intreg acest comportament al ei (inclusiv separarea si plecarea de acasa, fara a face pasul definitiv care este divortul) este afisat doar cu scopul ca sa va faca sa suferiti, sa va dati seama ca nu faceti ceea ce trebuie pentru familie. Ceea ce se asteapta de la dvs. Iar faptul ca nu a intentat divort dovedeste faptul ca inca are sperante sa vedeti cat greseti si ca spera sa va indreptati. Credeti-ma, vorbesc din experienta!

5) In final, nu voi insista. Va voi scrie, dincolo de aspectele legale, doar niste intrebari la care sa va raspundeti singur, sincer, nici macar nu trebuie sa faceti raspunsul public. Aceste intrebari va vor ajuta sa va dati seama unde gresiti in relatia cu familia dvs!

Intrebarile:

- Cand ati lasat treburile firmei ultima data in favoarea unei jumatati de ora cu sotia?
- Cate ore sunteti plecat zilnic de acasa - in timp ce sotia dvs vede de casa, creste singura doi copii si mai si munceste?
- Lipsiti de acasa/gradinita/scoala de la momentele importante ale copiilor?
- Seara, cand sunt atatea de facut prin casa, dvs ce faceti? Priviti un film, pentru ca meritati ca ati lucrat? Vorbiti pe chat? Faceti baie si va relaxati? Nu asta ar trebui sa faca un tata a doi copii si sot.
- Cand v-ati scos ultima data familia in oras?
- Cand ati trimis-o dvs pe sotie la baie si relaxare si sa faceti singur treaba prin casa si cea legata de copii?
- Cand v-ati facut timp ultima data macar 5 minute sa o intrebati pe sotie ce a visat in ziua respectiva? Cu ce probleme s-a confruntat? Ce viseaza?
- Cand ati ajutat ultima data la curatenia ZILNICA a casei?
- Daca incearca sa va spuna ceva, ii vorbiti urat? Ii spuneti sa plece ca va bate la cap? Ca e cicalitoare??
- Cand i-ati facut ultima data o surpriza? O multumire pentru simplul fapt ca va creste copiii?
- Stiti macar ca si ea isi doreste viata de mai demult? Isi doreste cariera si libertatea financiara?
- Aveti idee ca isi doreste si ea sa iasa din nebunia cresterii copiilor, singura sau cu prietene, macar o data pe saptamana in oras? La un film, la un suc, o bautura, orice. La fel ca baietii.
- De curiozitate, cate ore sunteti absent zilnic de acasa? (stiu, trebuie sa faceti bani pentru familie, eternul cliseu, dar...cate ore?)
- Preferati sa mergeti undeva cu familia? Sau de fapt mai bine cu prietenii, cu partenerii de afaceri?
- Va asigur ca daca si-a gasit un angajat cu care vorbeste, doar vorbeste si atat. Un barbat care insala, face sex. O femeie, mama si sotie care insala, nu face sex! Doar cauta pe cineva care sa ii asculte problemele si ingrijorarile. Cu doi copii pe cap, ma indoiesc ca mai are chef si timp pentru a face sex....
- Daca ar fi sa spuneti ce e mai important pentru dvs, ce ar fi lucrul acela? Familia sau afacerea? Fiti sicner!!!
- V-a parasit pentru ca a ajuns la capatul puterilor sa va explice ce faceti gresit si spera ca va veti da singur seama. NU mai are putere sa lupte. Dvs chiar doriti sa treaca copiii dvs prin asa ceva?

Va doresc multa sinceritate si sa renuntati la orgoliul masculin si sa faceti ce trebuie! Succes!

PS: Si sa stiti ca intr-adevar nu doar sexul conteaza intr-o casnicie, daca asta credeti, imi pare rau sa v-o spun dar veti ajunge la o varsta in care sexul va trece pe locul doi din cauza neputintei fizice si atunci ce veti face?

Buna ziua,
Imi pare rau sa citesc aceste randuri si chiar daca nu pot sa va dau un sfat din punct de vedere juridic, as vrea sa va sfatuiesc cu privire la situatia in care a ajuns sotia dvs. Din pacate, am si eu un caz asemanator in familie ... In urma celor expuse de dvs. pot sa apreciez ca intr-adevar sotia are nevoie de tot ajutorul pe care il poate primi: psihiatric, dragoste(chiar daca o respinge), caldura sufleteasca, liniste si sprijin moral. Trebuie sa o convingeti sa-si ia tratamentul, chiar daca nu doreste. Va ajunge mai rau. Si daca reuseste sa inceapa tratamentul trebuie sa-l continuie, iar cei din jur trebuie sa-i asigure confortul psihic si moral. Ii trebuie liniste multa si sustinere. Stiu ca va fi foarte greu, un astfel de bolnav poate fi extrem de incomod, instabil si recalcitrant din orice, oricand si pentru orice motiv. "Pata" care o are acum pe dvs. poate fi doar o faza trecatoare. Trebuie neaparat sa faceti toate demersurile sa consulte un psihiatru si sa urmeze tratamentul, altfel situatia se va agrava. Iar dvs. trebuie sa-i fiti alaturi, daca nu dvs. efectiv, macar sa nu-i dati nici o "plama" acum. Mergeti in paralel si consultati un avocat, dar incercati sa va implicati totusi si in sustinerea ei ca bolnava. Acum , daca locuieste cu parintii d-ei, acestia vor trebui sa preia toate aceste responsabilitati si sa se impuna cumva , chiar sa o oblige intr-un fel sa-si urmeze tratamentul. Apoi, dupa ce trece aceasta perioada(poate dura recuperarea chiar si cateva luni) ve-ti vedea ce este de facut. Aveti incredere si inarmati-va cu multa rabdare. Va urez multa sanatate si liniste sufleteasca! P.S. La noi a fost nevoie de aprox. 10 luni abia dupa care a inceput sa revina la gandurile mai bune si reale pe care le avea inainte de a se imbolnavi, dar in continuare ia tratamenul, desi initial ne-am luptat cativa ani in care l-a refuzat vehement. Abia dupa ce a avut loc un incident public de amploare , cu repercursiuni, in urma caruia a fost nevoie de internare, am putut sa ne impunem sa-si ia tratamentul. Si acum suntem mai bine! Chiar va doresc mult succes!

Oricat va victimizati aici, stiu ca nu va place , dar asta faceti, incercand sa aflati ”ceva” care sa va dea un avantaj asupra sotiei , e bine sa intelegeti, sa acceptati ca relatia cu sotia dvs, casnicia , este disfunctionala de multi ani. Probleme aveti de multa vreme, iar dvs le-ati ignorat pt ca , la acel moment nu va deranjau. Adica sotia era acasa cu copii, cu certuri sau fara certuri cand o solicitati conjugal, statea, scuzati, dvs plateati facturile si pe considerentul asta va socoteati un sot si tata exemplar. Ceea ce este eronat. Total eronat.
Multi barbati, din pacate, se scuza pt absenta deoarece considera ca muncesc f. mult, si ca asigura conditii bune copiilor, ca ofera sotiilor diverse rasfaturi - haine, masina, concedii -. dar, ei nu constientizeaza , dar uita ca ei doar atat ofera, valori materiale, recompense care tin tot de partea materiala. Ba mai mult, sunt multi muncesc mult, pt ca asta vor, dorind sa obtina cat mai multe , de fapt, pt ei, pt orgoliul propriu, pt statut si pozitie in societate, pt faptul ca sistemul lor de valori este tributar ideii de cantitate, in detrimentul calitatii. Sau, mai pe romaneste , ” altu” moare si asa n-are” , sau ”tu stii, mai..cine sunt eu ?” Desigur, a fi ambitios si centrat pe atingerea obiectivelor, nu este un defect, atata timp cat reusim sa ne asumam responsabilitatea relatiilor, a familiei, respectiv ale nevoilor emotinal -afective ale partenerului de cuplu si ale copiilor. Cumva, trebuie gasit un echilibru.
Revenind la dvs. asa, din ce am citit printre randuri din postarile dvs, consider in cuplul dvs relatia sexuala era complet deteriorata, sotia dvs pare oripilata de relatia sexuala cu dvs, ati relatat niste situatii, reprosuri etc. Pt dvs insa, pare ca interesul sexual era destul de mare si cred ca o soliciati in acest sens destul de mult, in conditiile in care aceasta era acasa cu doi copii...mici, dintre care unul cu niste probleme..Dvs grabit, vag prezent, neinteresat de problemele ei,cu sentimentul ca sunteti extraordinar pt ca platiti si munciti..voiati o relaxare. Evident ca femeii nu-i ardea de asta, mai mult, probabil ca va explica ce se intampla, dvs nu intelegeati si asa s-a detasat de dvs. S-a indepartat, si s-a apropiat de alt barbat..care ii acorda atentie, o asculta..adica ii implinea o nevoie emotionala, o facea sa se simta importanta . Daca sotia dvs era indragostita nebuneste, cuprinsa de pasiune si vartej sexual, inainta divortul, pleca singura, pleca la celalalt, credeti-ma, nu pleca cu copii la parintii ei. Sotia dvs. sufera. Si are nevoie de ajutor. Pt ea, pt copii.
Lasati atitudinea aceasta de vultur de prada, urmarind-o doar pt a vedea ce miscare face. Cred ca aveti nevoie sa aflati ce va doriti. Ce simtiti fata de sotie, de ideea de familie. Sa va asumati si greselile dvs, sa incercati sa intelegeti sotia, punandu-va putin, in locul ei, sa fiti empatic, nu sa o acuzati. incercati sa vorbiti cu un psiholog, fiecare separat si apoi, impreuna, va poate ajuta sa descoperiti exact ce v-a dus in aceasta situatie si cum sa reparati, sau macar sa optimizati relatia. Copii sunt pe viata, iar sotia este mama lor in orice circumstata, casatoriti sau divortati, deci cumva trebuie sa gasiti un mod de comunicare adecvat, civilizat , pt a oferi copiilor un climat, cat se poate de armonios.
Ati pe forum primit si consiliere juridica, dar si alta perspectiva a casniciei dvs.
Reflectati domnule...ganduri bune sa aveti..

Privind din afara, este interesant cate femei isi proiecteaza frustrarile cauzate de problemele din casniciile lor sau "daddy issues" din copilarie in speta acestui om care nu vrea sa lase o persoana bolnava psihic sa il priveze de dreptul de a-si vedea copiii macar.