patrascu razvan a scris:
Niciodata nu a fost obligatoriu sa sesizezi o instanta ca sa ratifice un act efectuat de procuror decat daca fapta constituie infractiune.
In cazul renuntarii la urmarire penala fapta este infractiune, dar procurorul in functie de anumite considerente constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia, cred ca asta de fapt este si ratiunea acestei Decizii a CCR, se considera ca procurorii „infaptuiesc justitia” cand renunta la urmarire penala in cazul unei infractiuni, atributie pe care o au doar instantele de judecata.
Caz concret. Sunt aproape convins ca asta a vrut asa-zisul procuror care acum o luna a emis ordonanta de renuntarea la urmarirea penala mintind ca am savarsit Ultrajul judiciar, fiindca stia ca nu poate pune in miscare actiunea penala macar fara sa se aleaga cu inca un dosar penal, si nu poate sa ma trimita in judecata sa ma condamne indiferent ca-i sunt favorabili unii judecatori, fiindca chiar daca m-ar condamna fara probe in fond, as fi facut apel s.a.m.d. Cu cat ar fi avansat in gradele de jurisdictie cu actiunea asta, cu atat ar fi atras mai multa atentie asupra abuzului, ori oricum am adus aceasta in atentia DNA Bucuresti unde sunt martor
Dumnezeu a luat jucaria asta "republicii procurorilor" :) Sper ca asta a fost apogeul puterii lor abuzive...