Corupere minori

Incercati sa megeti (dvs parintii) la un psiholog specializat in problemele adolescentului (nu la cel scolar) pentru a gasi metode de reconstructie a relatiei dvs cu fata, pe baze ceva mai rezistente.
Problema reala nu e relatia cu baiatul, cel mai probabil e relatia cu parintii (mai precis face tot ce poate ca sa se opuna dvs).

Va multumesc inca odata pentru sfaturi,

Totusi aceasta relatie care s-a cristalizat deja intre ei a creat atasamente.
Nu contest ca aceste sentimente pot sa apara de la asemenea varste, insa acestea sunt in firescul lor chiar prin raportul de varsta.In cazurile aceste parintii pot controla mai usor si-l pot ajuta pe copil. Ceea ce este nefiresc in acest caz este decalajul de varsta. Aceasta fetita va fi expusa in permanenta unor relatii intime. Sa fim totusi realisti; acest baiat are imediat douazeci de ani si nu va mai astepta inca patru pentru a initia relatii intime.
Insist asadar asupra faptului ca relatia aceasta este nefireasca din cauza acestui decalaj de varsta si pune in pericol un minor.Este vorba despre un minor si un major. Mai tarziu decalajele nu mai sunt un pericol.
In fapt despre asta vorbim.

teologumena a scris:

Consecintele le-am vazut si erau previzibile.
[...]
Este parerea unui tata.

Pai... pare ca le stiti pe toate inainte de a se intampla. Inseamna ca, sincer, ori stiti gresit ori nu aveti nevoie de ajutorul legii sau al altuia.
Pe scurt, eu am inteles asa: nu sunteti de acord cu decizia copilului dv. pentru ca... ca stiati ce o sa se intample si apoi s-a mai si intamplat o parte.
Pe de alta parte, copilul dv. nu e de acord cu decizia dv. pentru ca... pentru ca asa a vazut ca fac membrii familiei, asta e exemplul, ca nu acceptam ce nu ne place din solidaritate, nu incercam sa fim aproape si sa intelegem. Pana aici, absolut normal, fara sa punem in balanta vreo eventuala opozitie adolescentina.

Copilul reactioneaza exact ca dv. Daca nu e ok, atunci corectati. Incepeti cu puterea exemplului.
Nu va judec si nu sunt nici tata de fata, incerc sa va arat doar cealalta fata a monedei.
Fiica dv. il iubeste si e langa el. Ca e influienta buna sau rea, nu are relevanta, ca asa sunt si unii frati ori parinti si totusi sangele apa nu se face. Daca dv. o iubiti, incercati sa fiti langa ea. Sa ii intelegeti iubirea, nevoia de el, sa ii cereti parerea, sa o lasati sa decida cum sa se transforme relatia dv. cu ea, sa o lasati sa conduca relatia cu dv.
Ok, sunteti parinte, sunteti obligat de lege sa puneti limite; ii spuneti asta si ii cereti ajutorul in a pune limite astfel incat sa va multumeasca pe amandoi.

Ar trebui ca la varsta asta copilul sa isi afirme unicitatea, independenta fata de parinti, incearca sa le arate ca el poate decide singur si ei, desigur mereu ei, nu-l inteleg. Ei bine, daca EI ii arata intelegere, atunci relatia se schimba, nu mai e de pe pozitii de forta. Daca ei insa nu pricep, atunci, sincer, un adolescent are mai multa perseverenta ca un adult cu copii. Risca mai mult. Rezista mai mult.
E apanajul varstei. In esenta, intr-un razboi, cred ca sunt mai buni ca noi.
Ei sar primii la razboi cu parintii, undeva simt ca ar castiga. Parintii insa nu au motive sa intretina razboiul, ca pierd oricum ar fi. Sunt mai obositi, mai speriati, au impresia ca si altceva conteaza, munca, scoala, sa nu piarda copilul vreun an... frica duce la pierzanie.

Incetati razboiul, puneti armele pe masa sau, mai bine, dati-i-le fiicei. Incercati sa ii acceptati iubirea, sa stiti cum se desfasoara, faceti cine in familie, lasati-i singuri in camera, acxceptati-i pe amandoi in casa, mereu, acceptarea va poate aduce un control venit si din nevoia ei de acceptare. Daca e.

Nu va pot arata toate variantele, caci nu sunt psiholog si nici nu o cunosc pe fata, pe mama, pe dv.
Apelati la un psiholog, toti trei eventual, ca parte a intelegerii. Ea pune conditii, dv. aratati-i obligatiile dv. legale. Chiar daca nu doriti sa ii puneti conditii, legea va obliga sa controlati copiii, sa le mentineti o alimentatie, conditii de viata, medii sanatoase, rechizite, haine etc. Asa ca cereti macar mersul la psiholog si respectarea conditiilor pe care acesta le va pune.
Gasiti unul bun inainte de a ajunge acolo toti trei. Aveti grija ca toti trei sa platiti psihologul, e relatia tuturor, toti vreti tratament de adulti cu discernamant, asumati-va toti trei.

Ceva de gen, insa abordarea merge numai daca relatia s-a deteriorat de curand. Altfel, gaseste psihologul alta.

Vă înţeleg; trebuie să conştientizaţi că , cu cât vă opuneţi mai mult relaţiei fetei cu acest băiat, cu atât fata va întări legătura cu el şi se va distanţa de Dvs. Fata e adolescentă , e la vârsta întrebărilor şi probabil, e la prima dragoste.
Vă dau exemplul unor părinţi, care au sesizat că al lor copil fumează pe ascuns: când şi-au aprins ţigări, l-au servit şi pe copil...copilul s-a lăsat de fumat.
Acceptaţi-l pe băiat, invitaţi-l acasă la dvs. cu ocazia anumitor evenimente, programaţi acţiuni comune chiar cu părinţii lui şi...vedeţi efectul.
Ceea ce e permis nu mai e interesant.

teologumena a scris:

Aceasta fetita va fi expusa in permanenta unor relatii intime. Sa fim totusi realisti; acest baiat are imediat douazeci de ani si nu va mai astepta inca patru pentru a initia relatii intime.

Invatati-va fata sa stabileasca ea limitele relatiei ei, invatati-o de ce e important pentru ea acest lucru (nu pentru ca asa spuneti dvs, ci explicati-i consecintele pe termen lung), invatati-o responsabilitatea unei relatii sexuale, invatati-o ca ar trebui sa faca acest lucru pentru ca ea este pregatita si pentru ca vrea ea si nu ca urmare a unui santaj sau a unei influente. Invatati-o despre mijloacele de contraceptie si despre bolile transmisibile.
Explicati-i de ce e important sa fie adult inainte de a-si incepe viata sexuala, de ce exista o lege in sensul acesta.
Dati-i putere si invatati-o sa o foloseasca..
Si lasati baiatul sa decida daca vrea sa astepte sau nu. Daca vrea sa astepte, foarte bine. Daca el nu vrea sa astepte si ea stie ce vrea ea, va cauta in alta parte.

Evident, s-ar putea sa nu nimeresc pe situatia dvs reala, caci fiecare e diferita. Dar mie asa imi pare, ca ea inlocuieste autoritatea dvs cu autoritatea lui, crezand ca isi demonstreaza independenta.