remedii efective alienare parentala evidenta

Dar cine spune ca alienarea parentala poate sa apara doar dupa divort?
Ca este mai des intalnita atunci e una, dar poate exista si in cuplurile casatorite si sa se agraveze dupa divort. Ea poate sa apara cu usurinta in cuplurile care se afla in perioada de divort.
Cand stai cu parintele denigrat in casa, acesta inca are sansa sa fie langa tine, insa relatia se raceste. Dupa divort insa alienarea poate fi la ea acasa si copilul isi distruge relatia cu parintele tinta.
Deci ceea ce dumneavoastra vi se pare clar, nu este absolut deloc clar, decat pentru cei care au o maxima teama ca alienarea incepe sa fie recunoscuta.

Martonze, correct, la toate postarile care discuta despre alienare aduc vorba de alienare.
In special aici cand este mentionata chiar in subiectul topicului. Asa ca scuzati-ma ca ma tin de idea userului care a deschis topicul.

Stimate dnule when eu nu vorbeam despre ce sa asume sau nu mama. Mama daca ajunge la puscarie asta e. Vinovat nu e cel ce reclama. Corect. Dar eu nu de mama vorbeam, ci de sentimentele copilului care n au nicio legatura cu codul penal. Si anume copilul o sa va urasca! Fireste ca asta nu va intereseaza caci in fapt nu copilul a fost vreodata cel ce va interesat. Desigur ca in nesfarsita manipulare a unora dintre tatii care au esuat in relatia cu propriul copil, se poate ajunge la concluzia ca mama s-a bagat singura in puscarie, ca sa se victimizeze si copilul sa-si urasca tatal. Respectiv aceasta faza o veti intitula mega alienare!!! Atunci ma gandesc ca ar veni clipa in care s-ar putea infiinta o noua organizatie, a tatilor dublu victimizati de aceiasi mama care i-a indepartat si de copil si s-a si bagat singura in puscarie. Presupun ca si noua organizatie va fi patronat de aceleasi minti intelepte, care se lauda cu amenzi, personae care inunda institutiile de plangerile lor isterice, posteaza pe forumuri, amusina scarile blocurilor, si cam atat, caci cu copilul tot nu se vad si in felul asta nici nu o sa se vada, din pacate. Pretuiti mai bine relatia cu copilul, v-ar fi mai de folos si dvs si micutului! Eu cred in buna intelegere nu in plangeri.

Doamna Proastasatului, din nou va atrag atentia ca impresia dumneavoastra este gresita. Nici eu si banuiesc sau pare ca nici userul AgainstPas nu suntem pro reclamatii sau plangeri ci buna intelegere. Insa si buna intelegere are o limita. Ca daca eu sunt pro buna intelegere dar tu nu ma mai lasi sa-mi vad copilul sau spui copilului ca l-am abuzat, buna mea intelegere are o limita. Pentru ca atunci cand profitand de dorinta mea de bunaintelegere imi abuzezi copilul, atunci fac apel la lege.
Iar daca legea te trimite la puscarie...... atunci e vina cui? Tot a mea? Ca eu nu am avut intelegere fata de abuzurile si derapajele tale?

Faptul ca daca fac asta copilul ma va uri........ ok.....dar deja ma uraste, invatat de celalalt parinte. Deci eu, nu pierd nimic. Insa sa vedem ce am de castigat. Aaaaa, am de castigat sansa ca fiul meu, crescut in casa cu mine, sa inceapa sa aiba o viata normala, sa nu mai fie invatat sa urasca nici un parinte si sa accepte ca si adultii gresesc insa ca amandoi il iubesc mult. Hm...... cred ca o sa profit de ultima varianta. Eu unul daca m-as afla in situatia asta exact asa as proceda. Cred.

Eu asa vad lucrurile.

Iar aici subiectul este despre ce faci, ce masuri iei ca parinte alienat. Puteti participa constructiv la subiect?

Iar ca sa va raspund, cand parintele ajunge in puscarie pentru alienare, eu personal nu as intitula ca fiind mega alienare ci mega reusita. Asa cum va fi si cand se va ajunge in puscarie pentru neplata pensie alimentara sau neprezentare la programul de vizita. Tot mega reusita.

When, ceea ce afirmaţi dvs. că este megareuşită este un mega eşec: este eşecul legiuitorului, este eşecul autorităţilor, este eşecul părinţilor, pentru că:
1.Eşecul legiuitorului : O lege ca art. 913 privind refuzul minorului , care să trimită direct la penalizarea părintelui la care locuieşte copilul este neconstituţională, este discriminatorie şi este împotriva interesului superior al minorului. Poate nu ştiţi, dar proiectul legislativ prevedea ca acel raport psihologic de la pct. 3 art. 913 să fie înaintat instanţei de tutelă şi analizat de instanţă, pentru modificarea modalităţii de realizarea a relaţiilor personale sau trecerea la penalizări. Ei, acel punct a dispărut, astfel, se încalcă şi prezumţia de nevinovăţie a părintelui rezident.
În cazul prezentat de Kera mai sus sau cazul elianadeei de pe forum, părintele rezident nu are nici o vină, este clar! Penalizarea acelui tată sau a doamnei cu copilul nenorocit de tată este mega succes? Cred că aberaţi, stimabile!
2.Eşecul autorităţilor: În numeroasele cazuri de nerespectare a sentinţelor, autorităţile îşi pasează responsabilitatea de la unul la altul.Deşi legea prevede monitorizarea relaţiilor personale la cererea părinţilor, nu s-au luat exemplele bune din ţările care practică de mulţi ani legile copiate de noi, mă refer la "Cafeneaua copiilor" sau la "Casa verde", care aduc la îndeplinire hotărârile judecătoreşti, evaluează fiecare situaţie în parte şi iau măsurile cele mai bune, în interesul minorului. Probabil că aceste aranjamente ar reduce numărul funcţionarilor , numărul dosarelor din instanţe şi DA, penalităţile în favoarea profitorilor. Este inadmisibil ca un părinte să-şi ascundă veniturile, pentru a nu contribui la creşterea şi educaţia propriului copil. Avem ANAF, Inspecţia Muncii, avem Poliţie economică-este treaba lor să depisteze lucrul la negru. Nu este megareuşită ca un rău platnic să se absolve de datorie, este normalul...
3. Eşecul părinţilor - Un părinte care îşi varsă frustrările prin reclamaţii nefondate, prin plângeri, prin hărţuirea celuilalt nu este demn de a fi părinte. Cum se întâmplă că numai mamele sunt penalizate, deşi, la asociaţia dvs. sunt multe femei deposedate de copii? Oare nu fiindcă, prin asociaţia dvs., îi sfătuiţi cum să scrie plângeri, ca să demonstreze alienarea, ca să creaţi jurisprudenţă? Pentru cine lucraţi dvs., stimate When?
Chiar mai sus aţi amintit că un tată nu e mulţumit cum scrie copilul, ce prieteni are copilul, etc. Domnule, fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, fiecare copil are propriile afinităţi după care îşi alege prietenii.Copilul meu este cel mai bun prieten cu cel mai neastâmpărat copil din clasă, care-i problema?Şi al meu stă, dacă îl las, toată ziua la tabletă, când i-l confisc, urlă că sunt cea mai rea mamă! Dar asta nu e un criteriu de caracterizare a unui părinte.

Martonze, ar fi interesant sa continuam discutia insa, ca sa pot considera ca sunt sanse la un dialog macar decent cu dumneavoastra am dorinta de a inceta sa mai faceti afirmatii false. V-am spus clar si raspicat ca nu fac parte din nici o asociatie. Ba mai mult, la alt subiect v-am cerut sa aduceti dovezi ca as fi membru al unei asociatii. Ati fost absolut incapabila sa demonstrati ceva. Insa la acest subiect, din nou, ati reluati textele arhicunoscute.
O sa va contrazic de fiecare data pentru ca nu imi doresc ca cineva care este pentru prima oara pe forum sa creada cumva enormitatile fara baza pe care le debitati. Nu exista nici o asociatie care sa hartuiasca mamele sau care sa faca planuri pentru penalizarea mamelor. Sau daca exista, eu nu fac parte din nici una.
Ce scriu aici sunt strict opiniile mele bazate pe pareri personale.
Va rog sa ma ajutati sa inteleg de ce anume va e atat de dificil sa pricepeti ceva atat de simplu.
Improscati cu acuzatii false dar aveti pretentia sa fiti crezuta cand vorbiti de binele superior al copilului. Uitati in cazul de fata cat de greu renuntati la aceasta idee fixa complet neadevarata. Si nu ne-am cunoscut, nu am impartit nimic niciodata. Extrapoland,mi-e groaza de ce ii faceti fostului partener.

Indiferent de parerea dumneavoastra, cand un abuzator ajunge la puscarie in loc sa fiein libertate este o reusita.
Da, e de dorit ca anumite lucruri sa nu se intample dar nu traim intr-o lume de basm, nu putem preveni intotdeauna orice rau desi ar fi de preferat. Daca insa el se intampla si cu siguranta se intampla, putem sa ne asiguram ca sunt luate masurile necesare. Pentru ca daca cei care gresesc vad ca exista consecinte, se vor gandi de 2 ori inainte sa-si abuzeze copilul pentru a se razbuna pe fosta sau fostul.
Eu cred ca numarul parintilor alienatori va scadea drastic dupa prima incarcerare.
E opinia mea si ghigici ce, am dreptul la ea.

1. Nu e nici un esec al legiuitorului. Va rog sa ne prezentati pe forum un caz in care cu raport psihologic in care sa ateste ca nerezidentul este exclusive de vina pentru respingerea copilului totusi s-au dat penalizari.
In cazul prezentat de userul Kera va rog sa imi aratati exact de unde reiese clar si fara urma de indoiala ca rezidentul nu a alienat.

2.Unde este eseculautoritatilor cand un parinte alienator ajunge la puscarie?
3. Esecul parintelui care alieneaza, nu al cerui care a anuntat in mod legal abuzul. Daca reclamatiile sunt nefondate nu se ajunge la penalizari. Daca s-a ajuns la penalizari inseamna ca foarte multi oameni au ajuns la concluzia ca sunt fondate. Probabil ca in viitor apropiat se va ajunge si la penalizarea tatilor alienatori. Cum se face ca inca nu s-a ajuns? Pentru ca de regula mamele primesc copii.Sunt evident infinit mai putine mame alienate.Cu siguranta insa sunt si tati alienatori.

Da martonze, fiecare copil are un ritm de dezvoltare dar daca la 10 ani nu iti poate scrie ar cam trebui sa te intrebi ce se intampla, nu sa fluieri linistit. Asta cu ritmul lui este doar o justificare a neimplicarii nicidecum o dovada a grijii parintesti. Lasa-l ca are ritmul lui, lasa-l ca va dori el candva sa citeasca, lasa-l, lasa-l ,lasa-l. De ce sa fie atunci incredintat copilul unui parinte care in loc sa indrume prefer sa lase?
In opinia mea, daca la 10 ani nu poate tine pixul in mana si tu te comporti ca si cum ar fi ceva perfect normal, te caracterizeaza foarte bine ca parinte.