remedii efective alienare parentala evidenta

Daca dvs considerati ajungerea la puscarie a mamei o reusita va felicit ptr orizontul sufletesc extrem de ingust, ptr frustrarile extrem de mari si ptr "rasplata" pe care sunt sigura ca o veti primi de la fiul dvs, pentru aceasta "reusita"! Nu bate Dumnezeu cu batul.
Daca prin participare constructiva intelegeti idei ptr o mai facila condamnare a celuilalt parinte, regret nu va pot urma in acest demers cu un scop atat de nobil. Sunt sigura insa ca primiti intregul sprijin al organizatiei intelepte. Pana atunci amusinare fericita si cat mai indelungata va doresc, caci cei ce gandesc in termenii unei astfel de "reusite" merita pe deplin ceea ce li se intampla.
Sper ca acea mama sa va cunoasca intentiile si sa va raspunda pe masura.Caci cum bine ati spus asa cum nu e vinovat cel ce reclama fapta, ci autorul ei, la fel nu e vinovat cel ce se apara ci cel ce ataca!

Domnule When, greşelile de ortografie vă trădează :) În plus, fraze întregi copy-paste de pe pagina asociaţiei aici, pe forum :)
Dar nu are importanţă, problema este că susţineţi aberaţii.
Da, ştiu caz în care mama e deja penalizată, cu 100 lei/zi şi are salariul blocat , i se proptesc 33% din venituri, fără să aibă nici o vină.
Din postrea userului Kera, reiese din evoluţia cazului descris că băiatul de 15 ani era îndepărtat la data divorţului, în urmă cu un an, când a ales să locuiască cu tatăl său. Nu cunoaştem amănunte, ştim doar că mama s-a căit şi îi cere iertare băiatului.
DA, este eşecul autorităţilor ca un părinte să ajungă la puşcărie pentru numita "alienare parentală" agăţată de gâtul persoanei care creşte copilul, pe baza unor constatări empirice, fără nici o bază ştiinţifică, numai "ca să creaţi jurisprudenţa". Ar trebui mai înainte să intre în puşcărie cel care ani de zile nu plăteşte pensia de intreţinere pentru minor, în timp ce-şi etalează muşchii prin locuri exotice; DA, e eşecul autorităţilor ca în loc să urmărească binele minorului:mediu de viaţă nonconflictual, mijloace decente de trai, relaţii FIREŞTI cu cei de care este ataşat - dacă s-a îndepărtat, să i se asigure mediu neutru de relaţii, aşa cum am arătat mai sus.
Ca să vorbim şi de cei mulţi care ajung la concluzia că plângerile sunt fondate: studiaţi, vă rog, cazul comisarului Berbeceanu, prin care i s-a instrumentat comisarului un dosar de abuz în serviciu, de favorizarea infractorului, etc. cu martori, înscrisuri, înregistrări trucate, etc.
Chiar foarte mulţi oameni au ajuns la concluzia că acesta este un ticălos-de la judecătoarea care a ordonat arestarea preventivă la judecătorii de la ICCJ, care i-au respins contestaţia. A trebuit să treacă 3 ani ca "cei foarte mulţi" să-şi dea seama că au greşit, că au distrus un om, o familie, o carieră
:offtopic: La un moment dat, sunt chemată la Garda Financiară cu toate actele firmei, pe atunci existau chitanţe fiscale. Inspectorii studiază dosarele, se scarpină la ceafă, nu găsesc nimic; iese şeful din birou şi spune: "să nu plece nimeni neamendat de aici!" , atunci, inspectorii scriu că pe chitanţa fiscală nr. ...din... nu este trecut numele clientului - dar era trecut! Şi au scris amenda minimă; judecata ar fi costat timp, bani, nervi Asta o scriu referitor la noile rapoarte psihologice elaborate de proaspeţii "experţi psihologi judiciari", care constată invariabil "alienarea parentală" pentru toţi clienţii trimişi de instanţe , deşi, în urmă cu un an-doi, vorbeau de anxietate şi de traumatism psihic ; "experţi" care ridică osanale patronului SRL-ului care le-a dat patalama contra cost şi care le asigură clienţii

Referitor la exemplul dvs., programul de vizită care ţine loc de casă şi masă se efectuează - nu mai ştiţi cum să învinuiţi acea femeie. Ce dovezi aveţi că dacă ar locui copilul cu tata, ar ţine pixul mai frumos în mână :-/

Martonze a scris:

Şi iată cum, prin exemplul d-nei Kera, ajungem la o concluzie: Copilul este înstrăinat de unul din părinţi încă din faza în care aceştia sunt căsătoriţi.

Nu am spus asa ceva in nicio postare. Nu este absoult deloc asa. Copilul era ff apropiat de mama, de aici si socul acesteia cand copilul nu a vrut sa o mai vada.

Mama a plecat de acasa in urma unor crunte violente conjugale, urmand sa ia baiatul cu ea, in decurs de o luna. In perioada asta, tatal (potent financiar si dominant) a reusit sa-si convinga baiatul ca mama l-a parasit pentru un alt barbat, ca daca-l iubea, nu pleca de acasa etc.

Nu mai trageti concluzii pripite...

P.S. am multi divortati in jurul meu, as spune majoritatea si da, am vazut cazuri de alienare parentala, ele exista , sunt reale.

Stiti cat de usor mi-ar fi fost sa-i bag in cap fiica-mii, care avea un an cand m-am despartit de tatal ei, ca nu tre' sa-l mai vada, ca e un nenorocit careia nu-i mai pasa de ea? Si credeti-ma, tentatia a fost mare :D.
Doar ca a invins ratiunea si dragostea fata de ea, pt ca scrie in carti ca un copil tre' sa-si cunoasca radacinile...
Este adevarat, insa, ca si tatal e un om ok, cu bune si cu rele...


Asa, cazul nr. 2

Copilul trait si locuit la bunicii materni de la inceputul vietii.
Mama si tatal div de cand copilul avea cam 2 ani.

Custodia la mama, ca se intampla pe legea veche.

Bunicii materni si mama nu-i permit tatalui sa-si ia copilul la domiciliul sau, astefl incat tatal face 200 km dus-intors la fiecare doua sapt si-si vede copilul la domiciliul fostilor socri (o adevarata placere...si o sansa reala sa te apropii de copil, nu?).
Chiar si aceasta perioada de vizita s-a dat in urma unui lung proces, pt ca nu l-au lasat sa vada copilul pana la 4 ani.

Copilului i se baga in cap constant ca tatalui nu-i pasa de el, desi evidenta spune altceva...intre timp tatal se muta in strainatate, isi face alta familie, trimite cadouri consistente (gen Iphone 6S etc). Copilului care are acum vreo 16 ani nu i se permite sa-l viziteze acolo, mama are pretentia sa se intalneasca impreuna cu ea, asa ca nu si-a cunoscut pana acum fratiorul decat din poze. Tatal viziteaza copilul de cate ori vine in tara, dar tot restrictionat.

Solutii? N-am. Am incercat sa vb cu mama, n-am cu cine...se enerveaza si imi spune ca eu nu stiu cum e (?!)

kera a scris:



Stiti cat de usor mi-ar fi fost sa-i bag in cap fiica-mii, care avea un an cand m-am despartit de tatal ei, ca nu tre' sa-l mai vada, ca e un nenorocit careia nu-i mai pasa de ea? Si credeti-ma, tentatia a fost mare :D.
Doar ca a invins ratiunea si dragostea fata de ea, pt ca scrie in carti ca un copil tre' sa-si cunoasca radacinile...
Este adevarat, insa, ca si tatal e un om ok, cu bune si cu rele..."


Daca ar exista si alti parinti cu o gandire ca dvs, multi copii nu ar mai avea de suferit. Cred ca este cel mai impresionant mesaj citit de mine pe acest forum care vine sa insumeze in doar doua fraze simple esenta legaturii unui tata cu copilul dupa divort. Tatal nu e un om perfect ca daca ar fi, probabil nu s-ar fi ajuns la separare, divort. Dar asa cum e el, cu bune si rele cu tatal copilului si trebuie sa stie si de mama, si de tata.
La alti parinti rezidenti nu invinge ratiunea si dragostea fata de copil, si egoismul, frustrarea si mai ales dragostea de sine!

Martonze, nu ma tradeaza absolut nimic. In primul rand sunt ideile mele, in al doilea rand, scriu de la un laptop vechi si nu mai pierd jumatate de ora sa editez fiecare propozitie. Importante sunt ideile. Chiar ieri am citit un articol despre persoanele superficiale care se opresc in chestii de continut ( gen greseli gramaticale, litere lipsa) in loc sa prinda idea de baza. Poate daca nu dadeati dovada de atata superficialitate nu ati fi judecat atat de rudimentar situatia expusa de userul Kera,care v-a si combatut de altel dovedind in opinia mea umila ca dumneavoastra nu vreti decat sa discriminate parintele nerezident.
In al doilea rand, in continuare, in loc sa admiteti ca puteti gresi, ca poate nu fac parte din nici o asociatie, va gasiti motive absolut puerile prin care sa va sustineti teoria. Greselile mele gramaticale sau de punctuatie mai pot fi facute de un million de romani pe planeta asta. Deci pica din start ceea ce spuneti.
Eu nu incerc sa va contrazic, cu dumneavoastra ar fi timp pierdut. Insa imi sunteti utila pentru ca prin inversunarea dumneavoastra irationala, ilogica si ilara pe alocuri, modul in care va dati cu stangul in dreptul si va autofaultati ( vedeti exemplu kera mai sus) demonstrate cel mai bine portretul parintelui abuzator. Nu, eu unul nu mai cred ca povestea spusa de dumneavoastra pe forum contine macar un procent adevar. Sunt sigur ca dumneavoastra asa o vedeti insa sunt convins ca realitatea e alta.
Proastasatului, credeam ca macar dumneavoastra cititi postarile insa se pare ca e o caracteristica comuna a celor care sunt impotriva alienarii sa raspunda fara sa citeasca. Sama mai intreb atunci de ce relatia cu fostul partener nu merge? ??? Nu ma mai intreb.
Va repet din nou, ca poate de data asta urmariti cu degetul cuvintele, eu nu sunt divortat, nu am fost niciodata divortat, sunt casatorit, fericit, la casa mea.
Ati priceput acum? Chiar nu e dificil, jur. Oamenii care sunt de parere ca alienarea exista nu sunt titu divortati, razbunatori.
Stiu, este periculos ca incep sa intervina cei care nu au legatura cu divortul. Si atunci, ce puteti face, aruncati cu false acuzatiii cum ca de fapt ar fi divortati, cum ca de fapt ar face parte din asociatii....... Iar daca asta va e comportamentul pe forum, fata de un strain...... rezulta clar pentru mine prin ce va trec fostii parteneri mai ales cand miza e asa mare, copilul dumneavoastra.......

Este absolut elocvent modul in care userul Kera a povestit ceva si modul in care dumneavoastra ati interpretat. Asta, my friends se numeste alienare. Doamnele prezinta portrerul perfect al parintelui alienator care in fata isi sustine fostul partener. si pe laspate il faulteaza. Va multumesc. =D> Nici ca puteati sa va puneti poalele in cap mai bine. :P


PS. si totul din dragoste pentru copil, nu? Eram précis.....