Carti si iar carti

u.b.i.k. a scris:

avTodincaVeronica a scris:

Consider ca peste 90% din boli isi au cauze psihice si consider ca felul in care gandim ne afecteaza sanatatea.
....
Asta mi se pare farmecul profesiei de avocat: sa evidentiezi tot ce e mai bun din om, sa scoti la lumina tot ce e mai frumos din om, indiferent de ce a facut si sa nu-l judeci, doar sa-l aperi, in limitele legii, bineinteles...

Problema nu este daca bolile au cauze psihice (ramane de investigat) ci daca psihiatria isi are locul ei intre stiintele medicale sau este doar o forma de sarlatanie organizata de catre stat pentru uzul justitiei (cum sustine Szasz).
Uneori e aproape imposibil sa scoti din om ceea ce este frumos, sunt si violatori de copii, si ucugasi canibali, si ...

Specimenele ale nu sunt nici macar animale , darmite oameni... Pentru aia nustiu daca pedeapsa cu moartea e suficienta...

Mi-a placut "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" a lui Debbie Ford. Ea zice ca tot ceea ce nu acceptam la altii si nu suntem de acord cu modul lor de gandire, inseamna ca exista si in noi, insa nu vrem sa acceptam. Ea propune un mic exercitiu in care sa incercam sa facem o lista de trasaturi, fapte sau atitudini ale cuiva cu care nu suntem de acord, pe care nu le aprobam si apoi sa incercam sa le identificam in propria persoana. Stiu ca niciodata n-as ucide pe cineva, dar nu se stie niciodata... In momentul in care este pusa in pericol propria viata, sau a copilului tau, in situatii de "care pe care" nu se stie niciodata de ce ar fi capabil un om. Si poate, in mintea fiecaruia a existat, pentru o fractiune de secunda, vreo intentie, vreun gand ucigas. Faptul ca aceste ganduri nu se materializeaza pot tine de frica de pedeapsa, de considerente morale inalte...
Am avut bunici la Timisoara si am copilarit pe acolo si am avut prieteni sarbi, insa in momentul Razboiului din Balcani mi s-a parut foarte ciudat ca Romania era impotriva poporului sarb si aproba "daunele/victimele colaterale" provocate de armata americana. cred ca tot asa de ciudat li se parea si lor ca dupa atitia ani in care au trait impreuna, ortodocsi, catolici, musulmani, sa fie nevoiti sa se omoare intre ei. Ma gandeam cat de aproape a fost razboiul de noi...
Totusi, sunt recunoscatoare ca n-am experientat Razboiul. Imi ajungeau povestile de groaza ale bunicilor care l-au trait. O carte interesanta pe tema asta: "Razboi in Balcani" de un colectiv de autori, in care se face analiza cauzelor care au dus la conflicte, interesele din umbra, manipularile populatiei...
Nici eu nu sunt in stare de o compasiune totala si de identificarea cu infractorii, insa intotdeauna ma straduiesc sa le gasesc elementul de umanitate.

Printre primele cazuri ca stagiara a fost un proces de vatamare corporala grava in care tatal si-a batut cu cruzime copilul de 3 luni. Numai sa vezi pozele cu echimozele si te ingrozeai. L-a intrebat judecatoarea de ce l-a batut si a raspns foarte senin: "pentru ca plangea". Eu, fiind din oficiu si negasind nimic bun sa spun despre el (avea antecedente penale), am lasat solutia la aprecierea instantei, insa si acum ma gandesc ca o fi avand si el o scuza, acolo... provenirea dintr-o familie dezorganizata de alcoolici, bataile incasate de mic copil, lipsa de iubire si cine stie mai cate care l-au determinat la asemenea gesturi reprobabile...

Cu privire la psihiatrie, ca ramura medicala, nu cred ca rezolva mare lucru din problemele pacientilor. Pe aia periculosi pentru societate ii inchide, dar fata de ei, nu rezolva nici o problema, afectiunea psihica ramane...

avTodincaVeronica a scris:

Printre primele cazuri ca stagiara a fost un proces de vatamare corporala grava in care tatal si-a batut cu cruzime copilul de 3 luni. Numai sa vezi pozele cu echimozele si te ingrozeai. L-a intrebat judecatoarea de ce l-a batut si a raspns foarte senin: "pentru ca plangea". Eu, fiind din oficiu si negasind nimic bun sa spun despre el (avea antecedente penale), am lasat solutia la aprecierea instantei, insa si acum ma gandesc ca o fi avand si el o scuza, acolo... provenirea dintr-o familie dezorganizata de alcoolici, bataile incasate de mic copil, lipsa de iubire si cine stie mai cate care l-au determinat la asemenea gesturi reprobabile...

Ca avocat al inculpatului cred ca trebuie sa-i asiguri acestuia un proces corect (administrare de probe, procedura, individualizarea pedepsei, etc.) nu sa-l "scoti" sau sa-i gasesti circumstante atenuate acolo unde acestea nu exista. Cu alte cuvinte nu poti fi obligat sa debitezi prostii in fata instantei de nici un contract de asistenta juridica. Nu cunosc speta, insa lovirea cu intentie si cu mare intensitate a unui copil de 3 luni arata un grad extrem de ridicat de pericol social (cum ar fi procedat cu unul care l-ar fi jignit sau parea ca-l jigneste?) - nici macar cainii cei mai agresivi nu musca copiii de aceasta varsta. Imprejurarea ca a avut o viata grea poate avea relevanta la individualizarea pedepsei intr-un caz in care un tanar, la prima abatere, fura niste marfuri dintr-un supermarket, nu cand este lovit cu cruzime un copil de 3 luni de catre un recidivist pe care toate pedepsele primite si executate nu l-au putut determina sa respecte relatiile sociale de baza.
Veronica, problema e urmatoarea: Este sau nu psihiatria stiinta? Este sau nu medicina? Szasz zice ca nu si isi argumenteaza foarte abil toate afirmatiile. Sunt rationamentele lui viciate sau psihiatria este doar o forma de sarlatanie etatizata?

u.b.i.k. a scris:

avTodincaVeronica a scris:

Printre primele cazuri ca stagiara a fost un proces de vatamare corporala grava in care tatal si-a batut cu cruzime copilul de 3 luni. Numai sa vezi pozele cu echimozele si te ingrozeai. L-a intrebat judecatoarea de ce l-a batut si a raspns foarte senin: "pentru ca plangea". Eu, fiind din oficiu si negasind nimic bun sa spun despre el (avea antecedente penale), am lasat solutia la aprecierea instantei, insa si acum ma gandesc ca o fi avand si el o scuza, acolo... provenirea dintr-o familie dezorganizata de alcoolici, bataile incasate de mic copil, lipsa de iubire si cine stie mai cate care l-au determinat la asemenea gesturi reprobabile...

Ca avocat al inculpatului cred ca trebuie sa-i asiguri acestuia un proces corect (administrare de probe, procedura, individualizarea pedepsei, etc.) nu sa-l "scoti" sau sa-i gasesti circumstante atenuate acolo unde acestea nu exista. Cu alte cuvinte nu poti fi obligat sa debitezi prostii in fata instantei de nici un contract de asistenta juridica. Nu cunosc speta, insa lovirea cu intentie si cu mare intensitate a unui copil de 3 luni arata un grad extrem de ridicat de pericol social (cum ar fi procedat cu unul care l-ar fi jignit sau parea ca-l jigneste?) - nici macar cainii cei mai agresivi nu musca copiii de aceasta varsta. Imprejurarea ca a avut o viata grea poate avea relevanta la individualizarea pedepsei intr-un caz in care un tanar, la prima abatere, fura niste marfuri dintr-un supermarket, nu cand este lovit cu cruzime un copil de 3 luni de catre un recidivist pe care toate pedepsele primite si executate nu l-au putut determina sa respecte relatiile sociale de baza.
Veronica, problema e urmatoarea: Este sau nu psihiatria stiinta? Este sau nu medicina? Szasz zice ca nu si isi argumenteaza foarte abil toate afirmatiile. Sunt rationamentele lui viciate sau psihiatria este doar o forma de sarlatanie etatizata?

Scuze ca tot intervin in discutie. Intr un fel are dreptate Szasz... Asta daca citim cu atentie si conditiile legale in care pot ajunge unii la psihiatrie. Poate e sarlatanie ridicata la rang de stiinta cu ajutorul statului.Eu nu cred in reabilitarea unui criminal periculos, unul care a savirsit fapte cu cruzime nu mai e recuperabil, poti sa l tii in inchisoare sau la psihiatrie, sa i administrezi tratamente la infinit...Un scizofrenic fara medicatie devine imprevizibil. Am citit citeva carti ale unui medic psihitru care avea atasate desenele unor bolnavi psihic pe care ii avea in Era oricum o lume ciudata... La fel un betiv e un betiv oricite tratamente face, daca nu are ambitia de a abandona viciul..Poate de fapt psihiatria e undeva la limita intre sarlatanie , stiinta si medicina, de care la urma urmelor statul profita.

Am citit un Tratat de Psihiatrie scris de un colectiv de autori germani, descrie cum diferite trasaturi de caracter pot degenera in boli psihice. Foarte interesant! Apoi este sectiunea dedicata marilor bolnavi ai literaturii sau artei universale.
Este interesant de remarcat faptul ca daca n-ar fi avut acele afectiuni psihice, am fi fost lipsiti de multe din operele universale atat de admirate. Am vazut o expozitie de pictura a bolnavilor de la psihiatrie. Superbe lucrarile!
Si atunci? Unde incepe si se termina Binele? Ce e bine pentru unii, poate fi considerat "rau", "boala" pentru altii...

Eu sunt o optimista incurabila. Am cunoscut alcoolici sau fumatori inraiti care au renuntat la vicii. Se pare ca alcoolismul se poate datora faptului ca copilul nu a fost alaptat la san suficient. In momentul alaptarii se secreta endorfine, "hormonii fericirii". Alcoolistii sunt persoane al caror creier nu secreta suficiente endorfine, sunt nefericiti, alcoolismului i se mai spune in limbaj popular "darul suptului". Tot asa gestul de a trage cu sete dintr-o tigara poate fi asociat cu suptul.

Inca o carte interesanta pe care am citit-o este "Jocul cosmic" a lui Stanislaw Groff (sper ca am scris corect). El lanseaza teoria "matricii perinatale de baza", adica in cele 9 luni din perioada intrauterina se formeaza o anumita matrice de gandire, o anumita schema care se repeta ori de cate ori persoana, chiar ajunsa la maturitate experimenteaza emotii similare, pentru ca noi ne amintim prin intermediul emotiilor. Tinem minte mult mai usor ceva care ne emotioneaza... De exemplu, fatul care loveste mama, invata de timpuriu ca aceasta este deranjata. Mai tarziu, copilul poate ajunge sa nu-si mai exprime emotiile, ca sa nu "deranjeze". Este invatat de mic ca este apreciat un copil "cuminte", care sta nemiscat. Mai tarziu, chiar si un telefon de la fiu, sau fiica, ajunsi la maturitate poate sa deranjeze o mama prea ocupata.
Sau la nastere, in momentul in care copilul se naste, paraseste "casa" lui provoaca mamei suferinta.
Mai tarziu, de cate ori pleaca de "acasa" de la mama, ca pleaca la scoala, ca se casatoreste... provoaca mamei suferinta...