Copil supus alienarii parentale: ce solutie considerati mai buna pentru copil?

Nu exista adevar sau solutie general valabile. Ce sa faca si unde greseste in mod concret si aplicat afla la consiliere. Faptul ca nu vede ca si el greseste e o greseala.
Nu voi divaga cu zeci si zeci de cazuri cunoscute ca nu ajuta pe nimeni. Fiecare caz e diferit si despre cel al userului nu stiu prea multe. Dar faptul ca userul crede ca a facut tot ce se poate si nu mai are ce face e o atitudine gresita; nu exista parinti sfinti, toti parintii gresesc.

Corect. A fost deja la consiliere. I s-a spus unde greseste si a schimbat. Mama a spus si ea vrea mai multi bani pentru copil. A facut si asta cu eforturi considerabile. Vreti sa indic ca mama nu a schimbat nimic, din contra, si-a abuzat si mai tare copilul? Principiul amandoi suntem de vina nu poate functiona unilateral la nesfasit, imi pare rau. Dati exemple clare de solutii la ce am descris eu aici, asta cu consilierea nu functioneaza pentru ca mama a refuzat.

Solutia este sa aveti rabdare si sa perseverati in a fi tata, indiferent de situatie. In momentul acesta sunteti soricelul in lupta cu elefantul. Nu aveti sanse de "castig". Singurul lucru pe care il puteti face este sa continuati sa fiti tata, sa va purtati ca un tata, sa actionati ca un tata. Restul e o lupta inutila care secatuieste de puteri soricelul si da mai multe puteri elefantului, din orice perspectiva am privi. Veti fi placut surprins sa descoperiti peste cativa ani, ca desi terorizat si mintit, copilul si-a aplicat propriul sistem de valori in evaluarea relatiei cu tata. Doar ca e prea mic acum pentru a avea curajul sa se manifeste; instinctul de conservare ii spune ca mama are atata putere asupra lui incat nu e bine sa i se opuna. Mai luati in considerare si fricile pe care mama i le provoaca si sentimentele de vinovatie pe care i le arunca pe umeri, etc.Orice ati face in acest moment impotriva acestei situatii va avea ca rezultat un stress in plus pentru copil. Luati-va o vacanta de la lupta si, repet, doar fiti tata. Va compatimesc, sincer, fiindca imi dau seama cat va este de greu dar va trebui sa fiti puternic si sa aveti rabdare.

Zoya a scris:

Luati-va o vacanta de la lupta si, repet, doar fiti tata. Va compatimesc, sincer, fiindca imi dau seama cat va este de greu dar va trebui sa fiti puternic si sa aveti rabdare.

Stimata doamna,
Legile se schimba si atitudinile se schimba. Dar asta nu se face decat prin lupta, staus-quo-ul fiind prin definitie cel mai confortabil. Acum "soricelul" poate fi tigru, iar "elefantul" a devenit un Gnu care da un pic din coarne si, eventual, scapa cu fuga.
Regasirile dvoastra sunt superbe dar, vreti nu vreti, adevarul e ca sunt loterii.

Reiterez firescul si anume: copilul are legaturi puternice cu ambii parinti in orice stadiu al dezvoltarii lui si indiferent daca parintii se inteleg sau nu se inteleg intre ei.
Nerezidentul nu e un mort, decat daca vrea el sa fie!

Cred ca m-ati inteles gresit. O pauza, chiar si in vreme de razboi, e binevenita : gandurile se limpezesc, apele isi domolescsi ele valurile si are si copilul ala timp sa-si traga sufletul. Va piuteti imagina ce e in mintea lui, ce furtuna? N-a zis nimeni ca trebuie renuntat la lupta dar uneori ... traversezi pe unde vrea ea ca sa o duci unde vrei tu. Nu cred si nu voi crede niciodata in incrancenare. Nu face decat sa tulbure mintea si sa duca la decizii eronate. In cazul de fata, pe domnul in cauza, fiecare miscare pe care o face - justificata, dreapta, numiti-o cum vreti - nu face decat sa il indeparteze, cel putin fizic, de copil. Si nu vad cum s-ar putea rezolva apropierea mentala si afectiva fara nici un tip de contact fizic, nici macar conversatii telefonice. Si din nou din experienta proprie va dau exemplul: tatal meu imi spunea povesti la telefon; cel putin de 2-3 ori pe saptamana ma suna si cam o ora imi spunea povesti despre 2 ursuleti. Cadourile pe care mi le facea de Craciun sau de ziua mea, nu mi le amintesc insa povestile astea nu le-am uitat nici azi, la 42 de ani. Era un compromis pe care il facea fiindca mama nu-i dadea voie sa ma vada decat asa cum stabilise instanta, duminica, o data la doua saptamani. In orice lupta, un ragaz e necesar si util.