Admitere magistratura noiembrie 2010

Si daca tot v-au placut

1 În cazul succesibilului care nu a acceptat în termen succesiunea de pe urma fostului proprietar şi
a solicitat măsuri reparatorii în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. succesibilul nu este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 întrucât nu a acceptat succesiunea în termenul legal
B. succesibilul este persoană îndreptăţită întrucât dreptul de proprietate este perpetuu
C. succesibilul este persoană îndreptăţită întrucât legea specială l-a repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii, iar cererea de acordare a măsurilor reparatorii valorează acceptare
D. niciuna din variantele de mai sus

2 În cazul în care cumpărătorul unui imobil preluat de stat, fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, solicită, ulterior desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, obligarea proprietarului care a redobândit imobilul prin hotărâre judecătorească, la plata de despăgubiri pentru îmbunătăţirile aduse imobilului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. obligaţia de plată a despăgubirilor revine proprietarului actual pentru că îmbunătăţirile îi profită
B. obligaţia de plată a despăgubirilor revine proprietarului actual în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză
C. nu există temei pentru obligarea proprietarului la contravaloarea îmbunătăţirilor întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, în acest caz obligaţia de despăgubire revenind statului sau unităţii deţinătoare
D. niciuna din variantele de mai sus

3 În cazul acţiunii prin care un coproprietar solicită constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între ceilalţi coproprietari şi terţul cumpărător, acţiune întemeiată pe lipsa consimţământului său la vânzarea construcţiei aflate în coproprietate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. contractul nu este lovit de nulitate absolută întrucât este aplicabil regimul juridic specific stării de coproprietate temporară şi obişnuită. Oricare dintre coproprietari poate cere partajul, iar soarta actului de vânzare-cumpărare va depinde de rezultatul partajului, soluţia care exclude incidenţa nulităţii
B. motivul invocat atrage nulitatea relativă a actului, care nu poate fi cerută de coproprietar deoarece este terţ faţă de contract
C. lipsa consimţământului coproprietarului care nu a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atrage nulitatea absolută
D. niciuna din variantele de mai sus

4 În cazul vânzătorului care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, susţinând că lipsa discernământului echivalează cu lipsa consimţământului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. lipsa discernământului echivalează cu lipsa consimţământului şi atrage nulitatea absolută a actului juridic
B. lipsa de discernământ nu poate fi invocată întrucât actul s-a încheiat în formă autentică, iar notarul public a verificat consimţământul părţilor cu ocazia semnării actului
C. lipsa de discernământ reprezintă un viciu de consimţământ, care atrage nulitatea relativă a actului juridic
D. niciuna din variantele de mai sus

hai sa incerc eu niste raspunsuri
1 C
2B
3A
4 C
astept sa vad care sunt raspunsurile corecte

am optat ptr judecator..
Am probleme totusi la penal, ca e general, ca e special... tot #-o

carmen_miron a scris:

Si daca tot v-au placut

1 În cazul succesibilului care nu a acceptat în termen succesiunea de pe urma fostului proprietar şi
a solicitat măsuri reparatorii în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. succesibilul nu este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 întrucât nu a acceptat succesiunea în termenul legal
B. succesibilul este persoană îndreptăţită întrucât dreptul de proprietate este perpetuu
C. succesibilul este persoană îndreptăţită întrucât legea specială l-a repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii, iar cererea de acordare a măsurilor reparatorii valorează acceptare
D. niciuna din variantele de mai sus

2 În cazul în care cumpărătorul unui imobil preluat de stat, fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, solicită, ulterior desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, obligarea proprietarului care a redobândit imobilul prin hotărâre judecătorească, la plata de despăgubiri pentru îmbunătăţirile aduse imobilului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. obligaţia de plată a despăgubirilor revine proprietarului actual pentru că îmbunătăţirile îi profită
B. obligaţia de plată a despăgubirilor revine proprietarului actual în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză
C. nu există temei pentru obligarea proprietarului la contravaloarea îmbunătăţirilor întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, în acest caz obligaţia de despăgubire revenind statului sau unităţii deţinătoare
D. niciuna din variantele de mai sus

3 În cazul acţiunii prin care un coproprietar solicită constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între ceilalţi coproprietari şi terţul cumpărător, acţiune întemeiată pe lipsa consimţământului său la vânzarea construcţiei aflate în coproprietate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. contractul nu este lovit de nulitate absolută întrucât este aplicabil regimul juridic specific stării de coproprietate temporară şi obişnuită. Oricare dintre coproprietari poate cere partajul, iar soarta actului de vânzare-cumpărare va depinde de rezultatul partajului, soluţia care exclude incidenţa nulităţii
B. motivul invocat atrage nulitatea relativă a actului, care nu poate fi cerută de coproprietar deoarece este terţ faţă de contract
C. lipsa consimţământului coproprietarului care nu a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atrage nulitatea absolută
D. niciuna din variantele de mai sus

4 În cazul vânzătorului care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, susţinând că lipsa discernământului echivalează cu lipsa consimţământului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
A. lipsa discernământului echivalează cu lipsa consimţământului şi atrage nulitatea absolută a actului juridic
B. lipsa de discernământ nu poate fi invocată întrucât actul s-a încheiat în formă autentică, iar notarul public a verificat consimţământul părţilor cu ocazia semnării actului
C. lipsa de discernământ reprezintă un viciu de consimţământ, care atrage nulitatea relativă a actului juridic
D. niciuna din variantele de mai sus

1.c
2 ma mai gandesc
3 a
4a

deja mi-am dat seama ce am gresit , sper sa nu citesc si la examen asa superficial intrebarile