ACCES PREMIUM

Programul de muncă individualizat nu poate fi și imprevizibil

Organizarea flexibilă a timpului de lucru înseamnă posibilitatea salariaților de adaptare a programului, inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă la distanță, a programelor de muncă flexibile, programelor individualizate de muncă sau a unor programe de muncă cu timp redus de lucru. Iar toamna trecută, când Codul muncii a fost modificat prin lege, am văzut operate o serie de ajustări și la acest capitol. Acordul pentru un program de muncă individualizată nu poate presupune trecerea peste regulile de organizare a timpului de muncă stabilite în mod expres de lege. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Programele individualizate de muncă, o soluție de compromis pentru angajatele care vor să se întoarcă mai repede din concediul de creștere

Stabilirea unor programe individualizate de muncă, ce presupun un mod de organizare flexibil a timpului de lucru, poate fi soluția ideală de compromis pentru angajator și angajata care ar dori să se întoarcă la muncă, dar să poată să-și dedice o parte semnificativă din timp și copilului său. Dacă se înțeleg, angajata poate reveni la muncă, într-un program care să satisfacă nevoile ambelor părți. Dar dacă angajatorul nu e de acord, e obligat acum și să spună de ce nu. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Codul muncii extinde și clarifică programul de muncă flexibil, pe care îl pot cere salariații. Ce forme de organizare pot fi implementate?

Deși anterior modificărilor aduse de Legea 283/2022 Codului muncii, modul de organizare flexibil a timpului de muncă era stabilit ca fiind împărțirea duratei zilnice în două perioade - una fixă și una variabilă -, de curând a fost inclusă, printre altele, și telemunca în această categorie. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Angajații vor să le oferi flexibilitate în muncă? Iată câteva aspecte legale de luat în considerare

Flexibilitatea muncii poate însemna, pentru unii angajați, să lucreze când vor și/sau de unde vor, să aibă din când în când, poate, o vinere sau o altă zi din săptămână liberă și să lucreze mai mult în celelalte patru zile lucrătoare; poate însemna doar telemuncă sau o combinație din toate măsurile antemenționate. Nimic nu e imposibil aici, din punct de vedere legislativ, dar spațiul de manevră trebuie analizat cu multă atenție pentru a nu ajunge la situații în care nu mai există deloc evidență a timpului de lucru, în care orele suplimentare ajung să fie confundate chiar de angajați cu cele de muncă sau situații în care angajatorul are nevoie de angajat și nu-l poate determina să vină la birou, deși se aștepta să vină ori să apară în fața laptopului în timpul programului de lucru. Citește articolul