ACCES PREMIUM
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi o hotărâre importantă într-o cauză ce implică România, decizia fiind luată în urma întrebărilor adresate CJUE de Curtea de Apel Brașov, în cadrul unei proceduri penale ce vizează responsabilitatea unui angajat în urma unui incident tragic petrecut la locul de muncă. Mai exact, CJUE a stabilit că dreptul UE se opune legii unui stat membru în temeiul căreia, potrivit curții sale constituționale, hotărârea judecătorească definitivă a unei instanțe de contencios administrativ privind un „accident de muncă” are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, dacă această lege împiedică rudele victimei să fie ascultate.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Urmările unui accident de muncă pot fi extrem de grave pentru angajați, care se pot alege cu infirmități permanente, regăsindu-se în imposibillitatea de a mai munci sau de a mai presta aceeași muncă precum cea dinaintea accidentului, iar unele afecțiuni pot apărea la ani de zile distanță de accidentul produs. Angajații pot cere despăgubiri de la angajatori și după mulți ani de la apariția accidentului, prescripția calculându-se de la momentul când noile afecțiuni „s-au instalat” și au fost diagnosticate, iar nu de la momentul producerii accidentului.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
„Sunt oameni, nu roboți” ar putea fi sinteza acestui material, întrucât oamenii au nevoi diferite, griji diferite și reacționează diferit în contexte similare, iar mediul în care își desfășoară activitatea pentru a-și asigura, sperăm noi, acoperirea tuturor nevoilor, de la cele de bază și până la cele de dezvoltare profesională, influențează comportamentul lor și atunci când se deplasează către și dinspre locul de muncă sau în interes de serviciu. Discutăm azi despre accidentele de traseu și cele accidentele de muncă de circulație, precum și despre ce putem face ca să încercăm, ca angajatori, să ne aducem aportul la scăderea numărului de astfel de accidente. Pentru că, deși nu putem să influențăm cum conduc alții, putem influența nivelul de stres și oboseală care se resfrânge asupra propriilor angajați și nu numai.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Angajatorii care nu respectă legislația de sănătate și securitate în muncă (SSM) pot fi sancționați cu amenzi consistente, unele dintre ele fiind inclusiv în privința pasivității angajatorilor în fața evenimentelor survenite la locul de muncă. Asta înseamnă nu doar cercetarea evenimentelor, ci și comunicarea lor către anumite entități.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Legea pentru sănătate și securitate în muncă (SSM) reglementează accidentele de muncă, incluzând accidentele de traseu, adică acele evenimente survenite în timpul și pe traseul normal de deplasare de la domiciliu la locul de muncă și invers, precum și în timpul îndeplinirii unor sarcini de serviciu. Accidentele de traseu pot avea loc și în timpul unor delegații sau în pauzele regulamentare, dar trebuie să ne gândim tot timpul la o legătură între eveniment și activitatea profesională. Deși numărul accidentelor de traseu urmează o tendință ușoară de creștere în ultimii ani, regăsim o scădere pe parcursul anilor 2020 - 2021, ce poate fi atribuită pandemiei, dar datele disponibile trebuie privite cu precauție, din cauza subdeclarării accidentelor de muncă la modul general. Acum câțiva ani, Guvernul propusese scoaterea accidentului de traseu din Legea SSM, însă propunerea nu a mai fost adoptată.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
În timpul programului, la locul muncii, un angajat îi pune piedică altuia, care are astfel nevoie de concediu medical. Angajatorul refuză, inițial, să înregistreze și declare accidentul, iar angajatul nu poate beneficia de medicalul cuvenit. Refuzul poate fi din rea-intenție sau neglijență față de prevederile legale: și astfel de fapte sunt considerate de lege accidente de muncă. Refuzul de a le trata ca atare înseamnă drepturi încălcate, posibile amenzi și oferirea unui exemplu greșit celorlalți angajați când se raportează la normele de disciplina muncii.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Necunoașterea sau neaplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale conduce deseori la situații care afectează atât salariații, cât și angajatorii de bună credință și, în general, pe toți cei care contribuie lunar la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Asigurarea pentru accidentele de muncă e în strânsă legătură cu obligațiile angajatorului, ceea ce înseamnă că medicalul pentru accidentele de muncă sau alte boli profesionale se acordă fără a cere stagii de cotizare și fără să intereseze pe cineva cât și de când cotizează angajatul cu CASS (contribuție la sănătate). Încadrarea greșită, ca urmare a superficialității celor responsabili, schimbă inclusiv regimul fiscal al indemnizației aferente acelui medical. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Accidente precum alunecările și împiedicările pot părea minore la prima vedere, dar în realitate, acestea se numără printre cele mai frecvente cauze ale accidentelor de muncă, arată ITM Caraș-Severin. Aceste accidente pot avea loc în orice domeniu de activitate, indiferent de profesie, vârstă, sex sau stare de sănătate și pot duce la consecințe grave, cum ar fi fracturi sau comoții cerebrale. Este esențial ca și angajații să fie conștienți de responsabilitatea care le revine pentru a preveni atare accidente.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Angajatorul mi-a spus că nu am cotizat suficient la stat ca să primesc indemnizație de medical, deși concediul e necesar pentru că mi-am tăiat mâna la locul de muncă - cam așa se rezumă un scurt comentariu pe care l-am întâlnit astăzi. Diferite de indemnizațiile de medical primite pentru incapacitatea temporară de muncă ce nu a fost generată de un accident de muncă sau boală profesională, indemnizațiile pentru medicalele necesare în urma accidentelor nu presupun necesitatea unu stagiu minim de cotizare - legea însăși dă indicații cu privire la cum se calculează indemnizația pentru situațiile când angajatul are sub o lună de stagiu de cotizare.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Legea sănătății și securității în muncă (SSM) prevede că angajatorul trebuie să ia măsurile care se impun pentru a asigura securitatea și sănătatea salariaților, să prevină riscurile profesionale, dar și să-i informeze și să-i instruiască pe aceștia. În realitatea pieței muncii din țara noastră, unor angajatori le revine obligația de a bifa regulile de SSM în contextul unei echipe mixte, de angajați români și străini. Ar trebui angajatorul să ia în considerare barierele lingvistice dintre angajații săi, care s-ar putea să nu se înțeleagă în aceeași limbă? Ar trebui angajatorul să ia în calcul ce înseamnă atare bariere lingvistice în privința riscurilor de SSM? Un exemplu de astfel de situație, în articolul de azi.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
avocatnet.ro 
Dan Năstase 
Simona Voiculescu 
