Perioada de probă reprezintă, în esența sa, o punte de testare reciprocă. Pentru angajator, este fereastra de oportunitate în care poate evalua dacă aptitudinile și compatibilitatea noului salariat corespund exigențelor postului și culturii organizaționale. Pentru salariat, este intervalul în care poate decide dacă noul loc de muncă, sarcinile și mediul de lucru se aliniază cu așteptările și aspirațiile sale profesionale. Citește articolul
Pontajele ținute incorect nu-l pot ajuta pe angajator să-și susțină apărarea în instanță, atunci când alte dovezi demonstrează susținerea că evidențele oficiale nu reflectă realitatea orelor de muncă prestate. Citește articolul
Poate un salariat să piardă procesul prin care solicită anularea concedierii, dar să plece acasă cu o sumă considerabilă de bani de la fostul angajator? Răspunsul, contraintuitiv pentru mulți, este afirmativ. Citește articolul
O salariată responsabilă cu întocmirea pontajului a fost concediată pentru că s-a înregistrat ca fiind la muncă deși se afla, de fapt, în concediu de odihnă (aprobat). Deși fapta a fost dovedită, instanțele au considerat concedierea o măsură excesivă, înlocuind-o cu o sancțiune mai blândă pentru a ilustra principiul proporționalității sancțiunilor. Citește articolul
În dinamica relațiilor de muncă, puține situații pot fi mai derutante și mai dureroase pentru un salariat decât aceea în care, la scurt timp după o promovare mult-așteptată, primește vestea concedierii. Nu pentru o abatere, nu pentru incompetență, ci pentru că însuși postul în care tocmai a fost numit... s-a desființat. Cazul de față scoate la lumină o practică ce tensionează până la eliminare principiul bunei-credințe: Citește articolul
Ce se întâmplă atunci când liniile dintre relația personală și cea profesională se estompează, iar conflictul personal degenerează într-un conflict de muncă? Conflictul personal dintre un angajat și administratorul societății angajatoare, foști parteneri civili, a degenerat într-o concediere disciplinară pentru presupuse absențe nemotivate. Instanța sesizată de fostul angajat a anulat concedierea, reafirmând astfel că prerogativa disciplinară nu poate fi folosită pentru reglarea conturilor personale. Citește articolul
Una dintre etapele sensibile ale unei relații de muncă este cea a răspunderii disciplinare. Pentru salariat, un moment de incertitudine și stres, iar pentru angajator, un exercițiu de autoritate care trebuie însă să respecte cu sfințenie normele legale. Omiterea sau tratarea cu superficialitate a unor cerințe de formă poate transforma o măsură, poate chiar justificată pe fond, într-un demers sortit eșecului în fața instanței. Un caz concret: Citește articolul
În dinamica relațiilor de muncă există o linie fină, dar esențială, între dreptul legitim al angajatorului de a organiza și controla activitatea și abuzul de drept care lezează demnitatea și viața privată a salariatului. Două dintre cele mai sensibile puncte de contact, unde această linie este frecvent testată, sunt organizarea programului de lucru și utilizarea sistemelor de supraveghere video. Atunci când ambele instrumente sunt folosite ca pârghii într-o campanie de șicanare ne aflăm pe teritoriul hărțuirii morale, iar o decizie recentă a unei instanțe de apel din România tranșează un astfel de caz, arătând cum fapte administrative aparent distincte – o cameră de supraveghere intruzivă, o sancțiune nelegală, o schimbare de ture și o delegare punitivă – pot constitui, în ansamblul lor, un abuz sistematic ce obligă angajatorul la plata de daune morale pentru hărțuire. Citește articolul
Relațiile de muncă sunt, prin natura lor, dinamice și supuse unor multiple provocări. Una dintre acestea, cu implicații semnificative atât pentru angajator, cât și pentru salariat, vizează modificarea contractului individual de muncă. Deși principiul de bază este cel al acordului de voință, Codul muncii prevede și excepții, printre care modificarea unilaterală a locului și felului muncii ca măsură de protecție a salariatului. O speță interesantă, în articolul de azi: Citește articolul
Câți dintre noi nu au fost puși în situația de a semna rapid un document, poate sub presiunea momentului sau din prea multă încredere, fără a-i citi fiecare rând? În relațiile de muncă (și nu numai), o astfel de grabă sau neglijență poate avea consecințe serioase, iar o decizie recentă a Curții de Apel București ne arată cum o încetare a contractului individual de muncă (CIM) prin „acordul părților”, bazată pe o semnătură, a fost anulată datorită unei probe „surpriză”: o înregistrare audio. Dar, la fel de important, ne învață și că propria lipsă de vigilență ne poate costa, chiar și atunci când avem, parțial, dreptate. Citește articolul