Şase drepturi esenţiale pe care le au copiii. Tu le ştii?

Cadrul legal referitor la respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului este asigurat, în prezent, de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Practic, de prevederile acestui act normativ beneficiază atât copiii români aflaţi în ţară şi în străinătate, cât şi cei străini care ajung pe teritoriul statului nostru.

Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului este, înainte de toate, în sarcina părinţilor, dar, în plan secundar, şi colectivitatea locală din care fac parte copilul şi părinţii are o responsabilitate considerabilă. Nu în ultimul rând, statul poate interveni pentru a asigura protecţia copilului şi pentru a garanta respectarea drepturilor sale.

"Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie", este punctat în Legea nr. 272/2004.

Principalele drepturi pe care le au copiii fac referire la identitate, relaţiile cu membrii familiei, imaginea proprie, libera exprimare, sănătate şi educaţie, acestea fiind prezentate succint în continuare.

1. Dreptul la identitate

Fiecare copil este îndreptăţit să i se stabilească şi să i se păstreze identitatea, conform actului normativ amintit: "Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia". Prenumele şi numele sunt alese de către părinţi, iar copilul are dreptul să le păstreze, împreună cu cetăţenia şi relaţiile de familie.

2. Dreptul de a menţine relaţii cu părinţii şi rudele

Legea garantează şi dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele şi alte persoane faţă de care acesta s-a ataşat. Totodată, "copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi", iar regula este valabilă şi atunci când părinţii locuiesc în state diferite. În altă ordine de idei, nu este de neglijat nici dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi.

3. Dreptul la imagine

Copiii au dreptul la protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi familiale, orice acţiune contrară acestuia fiind interzisă. De asemenea, "copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice", după cum se arată în Legea nr. 272/2004. De subliniat este că fiecare copil are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate suferi pedepse fizice sau tratamente umilitoare/degradante.

4. Dreptul la libertate de exprimare, de gândire, de conştiinţă şi de religie

Orice copil are dreptul de a se exprima liber şi, în acelaşi timp, de a avea libertate în gândire, conştiinţă şi religie. De asemenea, minorul are dreptul să fie ascultat, inclusiv "în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte", potrivit actului normativ.

5. Dreptul la sănătate şi bunăstare

Minorii sunt îndreptăţiţi să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge, conform legii, dar şi de a beneficia gratuit de serviciile medicale şi de recuperare necesare realizării efective a acestui drept. În acelaşi timp, copiii au dreptul de a se bucura de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

6. Dreptul la educaţie

Dreptul la educaţie este este un alt drept fundamental pe care îl au copiii. Mai exact, aşa cum se arată în Legea nr. 272/2004, "copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale". Deşi părinţii sunt îndreptăţiţi să aleagă felul educaţiei ce urmează să fie dată copilului, minorul poate cere, după împlinirea vârstei de 14 ani, schimbarea acesteia.

Dacă nu-ţi laşi copilul la şcoală, poţi ajunge la închisoare

Împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu este una dintre infracţiunile contra familiei prevăzute, în momentul de faţă, în Codul penal. Astfel, părinţii care îşi retrag copiii sau împiedică urmarea cursurilor învăţământului general obligatoriu de către aceştia riscă să fie pedepsiţi cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă.

"Fapta nu se pedepseşte dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor. Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta", este explicat în Codul penal.

În prezent, învăţământul general obligatoriu este de 11 clase, potrivit Legii educaţiei, şi include învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii doi ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal va deveni obligatoriu cel târziu în anul 2020.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă de trei zile, iniţiată de AvocatNet.ro cu ocazia Zilei copilului. Toate articolele din serie sunt disponibile AICI, pe măsură ce sunt publicate.