Cererile posesorii - o modalitate de a apăra un bun fără a demonstra un drept asupra acestuia

Chiar dacă, la prima vedere, astfel de cereri ar putea beneficia persoanelor care utilizează un bun fără să aibă un drept de proprietate asupra acestuia, ele îi pot fi utile chiar și proprietarului. Este mai ușor pentru acesta să demonstreze posesia și să primească, astfel, apărare din partea statului, decât să demonstreze existența unui drept de proprietate asupra unui bun.

Conform Codului civil, condiția esențială pentru ca cineva să introducă o cerere posesorie este să fi posedat un bun timp de cel puțin un an. Posesia unui bun înseamnă că cineva se comportă, în fapt, ca un proprietar. De exemplu, dacă cineva are un teren și o casă, se consideră că e posesor dacă trăiește în casa respectivă, utilizează terenul în diverse moduri (de exemplu, cultivându-l) și, mai ales, dacă îl transformă sau încearcă să-l vândă.

De asemenea, pentru a exercita o acțiune posesorie, persoana care a posedat bunul trebuie să fi fost tulburată în posesie (să nu poată folosi bunul efectiv) de către altcineva sau, cel puțin, să existe riscul unei tulburări, astfel încât introducerea unei acțiuni posesorii să aibă un rol preventiv. 

Excepțional, nu contează durata posesiei, dacă tulburarea posesiei s-a făcut prin violență.

Ce se poate cere

Spuneam că cererile posesorii au scopul de a apăra o stare de fapt - întrebuințarea efectivă a unui bun. Astfel că se va putea cere încetarea tulburării posesiei. Însă, pe lângă aceasta, pot fi cerute și măsuri pentru conservarea bunului posedat, atunci când există riscul ca acesta să fie afectat de anumite acțiuni ale altei persoane (construirea pe un teren învecinat, de exemplu).

Cine și împotriva cui poate introduce acțiunile posesorii

Dacă îndeplinește condițiile de mai sus, orice posesor poate introduce o astfel de acțiune. Mai mult, legea îi recunoaște această posibilitatea chiar și detentorului precar (cel care deține un bun, însă nu se comportă precum un proprietar - de exemplu, un chiriaș). 

De asemenea, cererile posesorii pot fi introduse chiar și de proprietar, întrucât este mai ușor pentru acesta să demonstreze posesia (fiind o stare de fapt, care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă) decât dreptul de proprietate.

În privința persoanelor împotriva cărora pot fi introduse acțiuni posesorii, astfel de persoane sunt, de principiu, cele care afectează (tulbură) întrebuințarea bunului (înțeleasă în sens larg, de la simpla folosire a acestuia, la transformarea lui). 

Un alt avantaj foarte mare al acțiunilor posesorii este că ele pot fi introduse și împotriva proprietarului. Acest lucru este posibil din cauza diferenței dintre posesie, care spuneam că este o chestiune de fapt, și dreptul de proprietate, care este o chestiune pur juridică. Din moment ce acțiunile posesorii apără o stare de fapt și, în cadrul lor, nu se analizează dreptul unei persoane, este normal să poată fi introduse și împotriva proprietarului. 

Cum trebuie introdusă o acțiune posesorie și cum se judecă o astfel cerere

Conform Codului de procedură civilă, cererile posesorii trebuie introduse la judecătorie, în termen de cel mult un an de la data tulburării (de când bunul nu a mai putut fi întrebuințat efectiv).

În privința judecării cererilor posesorii, ele vor fi judecate de urgență și cu precădere iar hotărârile date asupra cererilor posesorii, pe fond, nu pot fi atacate decât cu apel.   

Acțiuni civile și administrative este o campanie de informare avocatnet.ro, care abordează cele mai importante aspecte procedurale ale principalelor acțiuni civile și administrative. Toate articolele din serie, publicate până acum, sunt disponibile aici.