Prin propunere legislativă, inițiatorii urmăreau stabilirea unor măsuri de protecție socială a persoanelor care participă la activități de voluntariat pentru crize umanitare și/sau dezastre. 

Potrivit propunerii, Guvernul ar fi putut activa, printr-o hotărâre, mecanismul de susținere a activităților de voluntariat pentru crize umanitare desfășurate de organizațiile prestatoare în ipoteza unei crize umanitare ori dezastru pentru a crește capacitățile de intervenție ale autorităților.

Voluntarii pentru crize umanitare ar fi fost persoanele fizice care participau la activități de voluntariat, în baza acestei propuneri legislative, care își suspendă temporar raporturile de muncă și care au domiciliul fiscal în România.

Cât timp voluntarii ar fi activat în cadrul organizațiilor prestatoare, contractul lor de muncă ar fi fost suspendat temporar, prin acordul părților, iar aceștia ar fi primit, în lipsa salariului, o indemnizație de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă deținut, care ar fi fost suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Limita acestei indemnizații era prevăzută la 75% din câștigul salarial mediu brut. Dacă ne raportăm la câștigul salarial mediu brut pe 2022, de 6.095 lei, indemnizația maximă propusă ar fi fost de 4.571 lei.

Această activitate de voluntariat desfășurată în cadrul organizației prestatoare ar fi avut o limită de maximum cinci zile lucrătoare dintr-o lună, dacă Guvernul ar fi decis activarea mecanismului descris în această propunere un timp mai îndelungat.

Pentru a putea presta ca voluntar pentru crize umanitare, cei interesați ar fi urmat să încheie un contract scris, în limba română, cu organizația prestatoare, urmând ca un exemplar să fie transmis și angajatorului de către voluntar.

Munca prestată în cadrul activităților de voluntariat pentru crize umanitare trebuia să fie recunoscută ca vechime în muncă și "considerată muncă prestată pe durata normală a timpului de muncă săptămânal, conform prevederilor contractului individual de muncă".

În prezent, Legea 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, unde sunt prevăzute detaliile legate de organizația-gazdă și activitatea voluntariatului, stipulează clar că voluntariatul nu este plătit. Totuși, organizaţia-gazdă poate suporta cheltuielile de hrană, cazare şi transport sau alte cheltuieli care apar pentru voluntar în activitatea sa. Voluntarul poate renunța la cheltuielile de hrană, cazare și transport printr-o declarație pe propria răspundere, aprobată de conducerea organizației-gazdă.

O altă prevedere discordantă față de Legea voluntariatului este că propunerea legislativă vedea perioada de voluntariat pentru crize umanitare drept vechime în muncă, în timp ce Legea 78/2014 recunoaște perioada de voluntariat ca experiență profesională sau de specialitate, și nu ca vechime în muncă.

Atenție! Măsurile prezentate nu se pot aplica. Din moment ce proiectul a fost retras, acesta și-a încetat traseul legislativ.