Provocările schimbării locului de muncă: Câteva chestiuni pe care să le ai în vedere când faci tranziția de la un angajator la altul

Libertatea muncii este garantată prin Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea, relațiile de muncă artingând un nivel ridicat de flexibilitate. 

La baza deciziei de a-și căuta un alt loc de muncă pot sta, după caz, diverse motive, iar o ierarhizare a acestora ar fi aproape imposibil de realizat, însă pe baza informațiilor prezentate în cadrul unor sondaje recente, printre cele mai frecvente nemulțumiri în rândul celor care caută să-și schimbe locul de muncă regăsim nivelul scăzut  al salariului, refuzul angajatorului de a accepta desfășurarea activității în regim de telemuncă (sau o variantă de mijloc), supraîncărcarea normei/fișei de post, solicitări frecvente pentru prestarea muncii suplimentare sau refuzul de a o plăti corespunzător, iar în cazuri extreme avem inclusiv nemulțumiri în privința comportamentului sau a mediului de lucru.

Sigur, legislația muncii incriminează și sancționează nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, întârzierea plății salariului și chiar hărțuirea morală la locul de muncă, însă nu toate în situațiile salariații sesizează instituția competentă sau instanța, după caz, varianta cea mai accesibilă fiind căutarea unui alt loc de muncă, mai bine plătit sau care să ofere un mediu sănătos de lucru.

Deși la prima vedere pare o acțiune simplă, în momentul în care o persoană decide să-și schimbe locul de muncă trebuie să țină cont de câteva aspecte care pot complica foarte mult acest proces, iar riscul maxim este chiar pierderea actualului loc de muncă, fără a-l obține pe cel dorit sau chiar de a rămâne fără nicio sursă de venit.

Căutarea activă a unui loc de muncă trebuie să se afle pe lista de priorități a oricărui salariat, alături de căutarea unor opțiuni de dezvoltare a competențelor profesionale, poate chiar și personale, chiar dacă implică o investiție suplimentară de timp și, uneori, chiar de bani în cazul în care sunt urmate cursuri de calificare ori perfecționare într-un anumit domeniu.

Căutarea unui nou potențial loc de muncă este astăzi relativ simplă, iar timpul necesar nu este un real obstacol, fiind disponibile aplicații care pot fi accesate cu ajutorul telefonului sau chiar consultarea periodică a paginii de web a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv secțiunea pe care instituția susține că o actualizează pe baza ofertelor de muncă transmise, conform legii, de către angajatori.

Până în acest punct avem exclusiv efortul și timpul persoanei care caută oportunități pe piața muncii, iar transmiterea unui CV și, eventual a unei scrisori de intenție ori aplicarea prin intermediul unei platforme de recrutare nu presupune și asumarea unui risc, însă din momentul în care viitorul posibil angajator te selectează și îți propune să te prezinți la un interviu, lucrurile se pot complica.

• Solicitarea unui concediu fără plată pentru o zi, iar acest lucru presupune, pe lângă acordul părților, suspendarea contractului și înregistrarea sa în registrul electronic cel târziu în ziua anterioară.
• Compensarea orelor prestate în afara duratei normale a timpului de lucru sau în zilele de sărbătoare legală (munca suplimentară), dacă există această posibilitate, adică nu a fost plătită prin acordarea sporului și se încadrează în termenul prevăzut de Codul muncii – 90 de zile de la data prestării sau 30 de zile din momentul prestării unei activități într-o zi de sărbătoare legală.
• O simplă învoire, cu sau fără plată/recuperare, dar este necesar acordul ambelor părți.
• Solicitarea unei zile de concediu anual, dar tot cu acordul angajatorului în cazul în care nu se află în termenul prevăzut de art. 148 alin (4) din Codul muncii.
• În cazul în care există zile de concediu restante, acestea pot fi solicitate.

În toate situațiile un lucru este cert: nu prea poți să-i spui angajatorului de ce ai nevoie de câteva ore libere sau chiar de o zi liberă, fiind evident că nu s-ar bucura să afle că, în cazul în care vei obține postul respectiv, în cel mult 20 sau 45 de zile, dacă ocupi o funcție de conducere, nu va mai beneficia de munca pe care o prestezi pentru el.

O variantă care nu implică prea multe riscuri ar fi programarea interviului în afara programului de lucru, iar un angajator care nu caută salariați vulnerabili probabil că ar înțelege situația în care te afli, adică ai deja un job și cauți, din motive pe care poți alege să nu le prezinți, un alt loc muncă.

De asemenea, o discuție deschisă ar clarifica faptul că ești un salariat de bună credință și nu vrei să încalci actualul contract și trebuie să respecți inclusiv preavizul pe care ți l-ai asumat în momentul semnării contractului. Viitoarea posibilă relație de muncă ar pleca de la principiul de bază al ei, acela de a respecta tot ceea ce s-a negociat de la bun început.

Nu aș exclude nici varianta în care, pe perioada preavizului, posibilul viitor contract de muncă să fie executat simultan, cu precizarea expresă a programului de lucru și ținând cont de specificul activității și de stabilirea acestuia astfel încât să nu se suprapună cu celălalt sau chiar să permită o minimă perioadă de repaus.

• Prima și cea mai simplă este cea în care contractul de muncă produce efecte (activitatea începe efectiv) în momentul în care expiră perioada de preaviz la actualul loc de muncă sau  activitatea se poate desfășura în paralel, cu stabilirea unui program care să permită executarea, pe perioada preavizului, ambelor contracte. 
• În cazul în care viitorul angajator nu poate aștepta, lucrurile se pot complica, iar soluția poate fi o încetare a actualului contract prin acordul părților sau renunțarea actualului angajator la preavizul prevăzut în contract. Pentru că, altfel, preavizul trebuie „executat” adică angajatul trebuie să meargă la muncă în perioada după prezentrea demisiei și până la finalul perioadei de preaviz. În mod excepțional, pot fi incidente și dispozițiile art. 81 alin (8) atunci când actualul angajator nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă. De asemenea, pe perioada preavizului ar putea fi efectuat concediul de odihnă corespunzător perioadei lucrate, însă avem în vedere acordul angajatorului.
  

În toate situațiile avem în vedere că încetarea contractului individual de muncă în condițiile menționate nu presupune dreptul salariatului de a beneficia de indemnizație de șomaj, iar aici avem al treilea aspect de care ar trebui să ținem cont.

Astfel, luând în calcul ambele variante, respectiv semnarea unui contract cu noul angajator sau reîntoarcerea la fostul loc de muncă, avem în vedere și perioada de probă pe care oricare dintre angajatori ar putea să o solicite, iar dispozițiile art. 31, 32 și 33 din Codul muncii se vor aplica în mod corespunzător, după caz.

Sigur că și perioada de probă și/sau durata ei este un element negociabil în cadrul relației de muncă, dar nu putem exclude situația în care noul contract de muncă ar putea înceta, fără preaviz și fără motivare, exclusiv printr-o notificare scrisă, dacă are legătură cu aptitudinile profesionale și/sau personale ale salariatului.

Anterior începerii activității, angajatorul are obligația să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, iar dacă atribuțiile specifice postului nu sunt incluse în acesta, așa cum este prevăzută excepția pentru microîntreprinderi, va fi înmânată și fișa postului, aceasta făcând parte din contract.

Sigur că dovada raportului de muncă este chiar contractul semnat, însă consider că orice angajator transparent va comunica salariatului și dovada înregistrării, conform legii, a contractului.

Toate provocările riscurile menționate anterior pot fi eliminate sau minimizate dacă persoana aflată în căutarea unui loc de muncă este bine informată și angajatorul acționează cu bună-credință, iar provocările nu ar trebui să descurajeze salariații care vor să evolueze din punct de vedere profesional sau să-și găsească locul de muncă potrivit pregătirii lor.