“Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare (...) poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum doi ani”, apare în Legea 70/2023, care se va aplica din 2 aprilie și prin care s-a stabilit modificarea Legii 273/2004 privind procedura adopției.

Cadrul legal actual al adopției stabilește o durată a concediului de acomodare, pentru persoanele care adoptă copii, de doar un an.

După cum stabilește Legea adopției, la concediul de acomodare au dreptul cei ce au venituri supuse impozitului pe venit, potrivit Codului fiscal, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, din activităţi independente, drepturi de autor ori activităţi agricole.

Odată cu concediul de acomodare, cei ce adoptă un copil primesc și o indemnizație lunară. Valoarea acestei indemnizații este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției. Indemnizația nu poate fi mai mică decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 3,4 la valoarea indicatorului social de referință, în timp ce cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei.

Prin dublarea duratei concediului de acomodare se elimină o diferență de tratament între părinții naturali, care beneficiază de un concediu de creștere a copilului de doi ani, și cei adoptivi, care, în prezent, beneficiază de un concediu de acomodare de doar un an.

“Având în vedere faptul că respectarea principiului egalităţii se verifică atât prin raportare la diferenţă, cât şi la discriminare şi comparând legea care stabileşte durata maximă a concediului de acomodare a copilului adoptat (Legea nr. 273/2004) cu legea care stabileşte durata concediului de creştere a copilului (OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor), se constată faptul că în timp ce naşterea unui copil asumat şi însuşit de familie dă naştere unui drept de concediu cu durata de maximum doi ani pentru unul dintre părinţi, adoptarea unui copil dă naştere unui concediu de acomodare de doar maximum un an.

Considerăm că este normal ca, pentru a respecta principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii (şi, implicit, egalitatea copiilor în faţa legii), să crească şi durata maximă a concediului de acomodare la doi ani, pentru că durata procesului de adaptare la familie nu trebuie să fie diferită nici în funcţie de momentul în care copilul ajunge să facă parte din familie (momentul naşterii ori cel al adopţiei), şi nici în funcţie de modul în care acesta devine parte din familie (prin procesul naşterii ori prin procesul adopţiei)”, subliniază inițiatorii măsurii.