UPDATE: Legea care împiedică ONG-urile să mai blocheze în orice condiții proiecte imobiliare uriașe intră vineri în vigoare. Modificări ce vizează contenciosul administrativ și autorizațiile de construire

Legea nr. 102/2023, în vigoare din 21 aprilie, stabilește în detaliu chestiunea publicității autorizațiilor și leagă de aceste formalități de publicitate mai multe termene de care ONG-urile vor trebui să țină cont, însă dincolo de aceste modificări pe legislația privind autorizațiile, noua lege modifică și legea contenciosului pe subiectul anulării și suspendării executării actelor administrative - modificări care, însă, au efecte dincolo de sfera autorizațiilor de construire, întrucât vizează toate actele administrative individuale.

Publicitatea informațiilor privind autorizațiile de construire

La art. 7 din Legea 50/1991 privind autorizațiile de construire apare obligația autorităților publice de a pune la dispoziţia publicului mai multe informații, printre care și „conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate condiţiile necesare a fi îndeplinite de solicitanţi”. Parlamentarii au votat însă ca mai puține informații privind autorizațiile de construire să fie publicate și accesibile publicului - mai exact, au înlocuit formularea „toate condițiile necesare a fi îndeplinite” de solicitanții autorizațiilor cu „principalele condiții necesare a fi îndeplinite”.

În continuare, au explicitat aceste principale condiții. Astfel, în 30 de zile de la emiterea autorizațiilor, se fac publice pe site-ul sau la sediul autorității publice care a emis autorizația: numărul autorizaţiei de construire şi data emiterii acesteia, titlul/descrierea proiectului, procentul de ocupare a terenului și coeficientul de utilizare, retragerile construcţiilor de la limitele de proprietate, suprafeţele, construită la sol, construită pe fiecare nivel, construită desfăşurată, regimul de înălţime, numărul de niveluri subterane şi supraterane pentru fiecare construcţie, şi înălţimile construcţiilor, la cornişă şi maximă pentru fiecare construcţie, dacă a fost solicitat/obţinut avizul autorităţii competente în domeniul protejării patrimoniului cultural, dacă a fost solicitat/obţinut avizul autorităţii competente în domeniul protejării mediului, planul de situaţie și planuri cu toate fațadele.

Prin noua lege avem, totodată, o nouă obligație pentru beneficiarii construcțiilor: după comunicarea autorizaţiei de construire, dar înainte de începerea lucrărilor, beneficiarul are obligaţia, pe propria cheltuială, să noteze în cartea funciară a imobilului, precum şi într-un ziar de largă răspândire numărul autorizaţiei de construire şi data emiterii acesteia, precum și titlul/descrierea proiectului, dar şi să amplaseze în şantier, la loc vizibil, panoul de identificare al investiţiei.

Avem, practic, trei modalități de publicitate reglementate prin noua lege, iar „conținutul autorizaţiei de construire se consideră adus la cunoştinţa organismelor sociale interesate la data ultimei operaţiuni de publicitate”.

Oricine va putea să ceară spre studiu informațiile enumerate mai sus, „precum şi restul documentelor care au caracter public”, la sediul autorității publice emitente a autorizației, mai scrie în propunerea legislativă.

Modificări în zona contenciosului administrativ care vor viza nu doar autorizațiile de construire

Deși legea a fost adoptată, așa cum vom vedea, mai jos, în legătură cu autorizațiile de construire și proiectele imobiliare (mari), aceasta aduce modificări pe Legea contenciosului administrativ care se vor aplica în cazul tuturor actelor administrative, iar nu doar al autorizațiilor de construire. 

Avem, înainte de toate, o prevedere nouă ce va fi introdusă în Legea 554/2004 - cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la „d) data luării la cunoştinţă a conţinutului actului, dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie”. Plângerea prealabilă, în accepțiunea Legii contenciosului, este acea cerere prin care se solicită autorităţii care a emis actul sau celei ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.

Apoi, parlamentarii au făcut mici modificări și pe prevederea privind suspendarea executării actului administrativ - astfel, persoanei vătămate îi vor reveni doar 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat pentru a cere instanței suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. 

„In cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes”, mai scrie în noua lege.

Totodată, apare un termen nou și pentru solicitarea suspendării executării actelor administrative prin acțiunea principală: „Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale”.

Un termen de prescripție de cinci ori mai mic pentru ONG-uri

Avem o modificare punctuală și pe Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. Spre finalul său, aceasta prevede că litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea hotărârilor de aprobare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente, iar că dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de cinci ani de la data aprobării.

Parlamentarii au decis că termenul e prea mare și au venit cu un termen de prescripție de un an pentru organismele sociale interesate să atace în instanță hotărârile de aprobare a documentațiilor.

Anularea autorizațiilor - termene mai scurte pentru ONG-uri

Motivele din spatele acestei propuneri

Dacă ne uităm însă pe expunerea de motive care a însoțit proiectul care a devenit Legea 102/2023, vom vedea, cu maximul de obiectivism posibil, că expunerea relevă doar o pledoarie în favoarea investitorilor imobiliari și o acuză generalizată la adresa ONG-urilor de mediu.

Inițiatorii propunerii spun că, în prezent, conform unei decizii a Înaltei Curți (un recurs în interesul legii din 2020 - detalii, aici) orice asociaţie înfiinţată în conformitate cu OG 26/2000, care are în statut obiective referitoare la „mediu” sau „urbanism”, este prezumată ca având calitate procesuală activă şi interes în orice litigiu de mediu sau de urbanism. Și, consideră inițiatorii, dar fără să aducă dovezi în acest sens, din cauză că multe dintre aceste asociații sunt conduse de indivizi rău-intenționați, sunt blocate proiecte imobiliare importante:

„Această situaţie, coroborată cu prevederi legale neclare, învechite sau divergente, apărute ca urmare a unor modificări legislative subsecvente necoerente, generează un dezechilibru major în sectorul imobiliar, generându-se situaţii în care proiecte imobiliare cu valoare de piaţă colosale {sute de milioane de euro) sunt atacate în mod neîntemeiat în contencios administrativ de astfel de «organisme sociale interesate», care pentru introducerea acţiunii trebuie numai să achite taxe de timbru modice (de ordinul zecilor de lei). De cele mai multe ori, astfel de asociaţii (ONG) sunt controlate de indivizi care acţionează cu rea-credinţă, care urmăresc cu totul alte scopuri decât cele declarate oficial în cadrul statutelor sau actelor constitutive înregistrate la judecătorie şi care profită de neclaritatea prevederilor legale pentru a le deturna de la scopul iniţial avut în vedere de legiuitor”. 

„ONG-urilor li se conferă calitate procesuală activă, li se prezumă interes, li se stabilesc taxe de timbru modice, li se stabilesc termene foarte permisive în care să atace actele vizate (practic le pot ataca oricând), câştigă capital de Imagine şi/sau politic (în funcţie de identitatea fondatorilor) şi, în cazul în care, până la urmă acţiunile neîntemeiate le sunt într-un final respinse în mod definitiv, instanţele cenzurează şi cheltuielile de judecată solicitate şi dovedite de investitori. Pe de alta parte, investitorii trebuie să dovedească în cadrul acelor litigii legalitatea tuturor şi fiecăruia dintre actele şi avizele care fac parte din documentaţiile actelor administrative obţinute, trebuie să suporte toate costurile privind achiziţia terenului, autorizarea şi edificarea propriu-zisă a construcţiei, trebuie să suporte consecinţele existenţei litigiului (fiindu-i afectată imaginea, pierzând vânzări, investiţii, finanţări), indiferent de deznodământul respectivului litigiu”, mai spun inițiatorii propunerii, care se transformă, astfel, în apărătorii investitorilor imobiliari.