Depresia la locul de muncă: o scurtă discuție despre riscuri, concedii medicale și politici de beneficii care chiar ajută angajații

O statistică publicată de Eurostat în 2021 arăta că 7,2% dintre cetățenii UE suferă de depresie cronică (cea care poate evolua în depresie majoră), iar România se situează la coada clasamentului, cu cele mai puține cazuri (1%) - de departe un motiv de a ne bucura, plasarea noastră pe ultima poziție în UE la numărul de pacienți cu depresie cronică nu ne face cei mai sereni și echilibrați cetățeni ai UE, ci se explică, cel mai probabil, prin nediagnosticarea celor care suferă de depresie. Destul de vizibilă în ultima săptămână în spațiul public autohton, reticența ori superficialitatea cu care mulți români privesc depresia, la modul general, ca și numeroase alte afecțiuni psihice, este cea mai probabilă explicație pentru procentul scăzut de pacienți diagnosticați de la noi.

Cel mai probabil, numeroși (sau cei mai numeroși) dintre cei care suferă de depresie sunt și activi în câmpul muncii, angajați care merg la job zi de zi, conștienți sau nu de afecțiune, ori de factorii care pot genera sau potența depresia. Unul dintre aceștia, stresul la locul de muncă.

„Aproximativ jumătate din lucrătorii europeni consideră că stresul este un factor uzual la locul de muncă și că reprezintă cauza a aproape jumătate din totalul zilelor de lucru pierdute. Ca și alte aspecte care afectează sănătatea psihică, stresul este deseori înțeles greșit sau stigmatizat. Cu toate acestea, atunci când sunt privite la nivel organizațional și nu ca problemă individuală, riscurile psihosociale și stresul pot fi gestionate în aceeași măsură ca orice alt risc pentru sănătatea și securitatea în muncă. Riscurile psihosociale sunt generate de conceperea, organizarea și gestionarea precară a activității, precum și de un context social necorespunzător la locul de muncă și pot avea efecte negative pe plan psihologic, fizic sau social, precum stresul la locul de muncă, epuizarea sau depresia”, potrivit Agenției europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă.

Angajatul suferind de depresie poate să se angajeze având această afecțiune sau poate să o dobândească ulterior. De departe a spune că munca este declanșatoare de depresii, așa cum subliniază și agenția europeană, locul de muncă poate contribui uneori destul de mult la „construirea” pacientului cu depresie. 

Într-un context de opacitate precum cel existent în societatea noatră, șansele ca un angajat să discute la examenul medical despre diagnosticul său sunt minime. Cu toate că ascunderea unor afecțiuni medicale poate fi problematică uneori, pentru că îl pune pe angajator și colectivul din care face parte angajatul în situații în care nu știe ce măsuri ar trebui luate, în cazul depresiei nu se pune problema de a fi pregătit pentru anumite situații (cum sunt crizele unui epileptic, de pildă), ci de a reduce pe cât posibil riscurile psihosociale pentru a nu contribui la agravarea problemei de sănătate pe care o are angajatul - pentru că, da, depresia este o problemă de sănătate, nu un moft. 

O problemă de sănătate ca multe altele?

Cu mult înaintea discuțiilor actuale din spațiul public, într-un șir scurt de materiale despre importanța medicinei muncii, ne-am pus, între altele, întrebarea dacă un angajat care trece printr-un episod depresiv poate ajunge să aibă nevoie de concediu medical - iar răspunsul este afirmativ. 

Angajatorul primește un certificat de concediu medical (codul de diagnostic 321 - episod depresiv) și trebuie să-l trateze la fel cum o face cu oricare alt concediu medical, fără discriminări. În funcție de datele înscrise pe documentul medical, angajatorul plătește o indemnizație calculată conform OUG nr. 158/2005 (75% din baza de calcul) și nu este în drept să refuze plata indemnizației de concediu medical, indiferent care ar fi diagnosticul angajatului.

Angajații ar trebui să știe că în pachetul de servicii medicale la care au dreptul ca asigurați în sistemul public de sănătate figurează și psihoterapia individuală pentru distimii (depresia cronică) - cel puțin în primă fază, așadar, pentru diagnostic și eventualitatea unui concediu medical, angajații se pot folosi de asigurarea lor în sistemul public de sănătate. E vorba de serviciile conexe actului medical, care sunt și ele decontate de stat. 

Chestiunea sănătății angajaților săi constituie, cel puțin în teorie, un punct de interes permanent al angajatorului. Cu toate acestea, angajații se plâng adesea că examenele periodice de medicina muncii sunt doar o formalitate într-un carnet, că nimeni nu-i întreabă nici măcar dacă le-au crescut dioptriile ca urmare a folosirii prelungite a ecranelor de vizualizare, cu atât mai puțin despre stresul resimțit la locul de muncă și efectele sale.

„Gestionarea stresului nu reprezintă numai o obligație morală și o investiție bună pentru angajatori, ci și un imperativ juridic prevăzut de Directiva-cadru 89/391/CEE, sprijinit de acordurile-cadru ale partenerilor sociali privind stresul, hărțuirea și violența la locul de muncă.

În plus, Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare recunoaște problema exigențelor în schimbare și a presiunii din ce în ce mai mari la locul de muncă și încurajează angajatorii să pună în aplicare măsuri voluntare suplimentare pentru promovarea bunăstării psihice”, spune Agenția europeană de sănătate și securitate în muncă.

Util: Ghid electronic de gestionare a stresului și a riscurilor psihosociale

Un loc necesar în cadrul politicilor de beneficii extrasalariale?

Pe lângă asigurarea unui mediu de lucru care să implice riscuri psihosociale cât mai reduse, adică preocuparea angajatorilor pentru sănătatea psihică a angajaților, cei pe care se bazează esențialmente în activitatea sa de zi cu zi, companiile care-și permit acest lucru ar putea să încerce să facă loc în cadrul politicii de beneficii extrasalariale unui avantaj pe care unii angajați l-ar prefera, poate, în detrimentul altora: abonamente pentru servicii de psihoterapie. 

Din păcate, serviciile conexe actului medical nu se regăsesc listate în Codul fiscal ca fiind purtătoarele vreunui beneficiu fiscal - or, acesta e criteriul pentru care cei mai mulți angajatori includ avantajele pe listă.

Din fericire, lista de beneficii extrasalariale cu regim fiscal preferențial (adică fără plata taxelor salariale) a cunoscut adăugiri frecvente în ultimii ani, motiv pentru care ne hazardăm să credem că măcar un parlamentar se va gândi să introducă în dezbatere o propunere legislativă care să vizeze includerea în Codul fiscal a serviciilor conexe actului medical, precum cele de psihoterapie, pe lista celor pe care angajatorul le poate suporta, în anumite limite de cost anuale, fără să mai trebuiască să plătească pentru ele impozit și contribuții.