Prin soluția dată în cauza C-97/22, judecătorii CJUE au stabilit că “un consumator este exonerat de orice obligație de a plăti prestațiile furnizate în temeiul unui contract de prestări servicii negociat în afara spațiilor comerciale, în cazul în care comerciantul în cauză nu l-a informat cu privire la dreptul său de retragere, iar consumatorul respectiv și-a exercitat dreptul de retragere după executarea contractului în cauză”.

În astfel de cazuri, comerciantul trebuie să își asume costurile pe care le-a suportat ca urmare a executării contractului în perioada de retragere.

Evenimentul ce a dus la apariția deciziei CJUE a avut loc în Germania. Mai exact, un consumator a încheiat un contract de prestări servicii cu o firmă, obiectul documentului fiind renovarea instalației electrice a casei acestuia. Firma a omis însă să-l informeze pe consumator în legătură cu dreptul său de retragere, de care poate beneficia, de principiu, timp de 14 zile, deoarece contractul a fost încheiat în afara sediului comercial al firmei.

Potrivit Directivei 2011/83/UE, “un contract negociat în afara spațiilor comerciale ar trebui definit drept un contract încheiat în prezența fizică simultană a comerciantului și a consumatorului, într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, de exemplu la domiciliul sau la locul de muncă al consumatorului.

În afara spațiilor comerciale, consumatorul poate fi supus unei presiuni psihologice potențiale sau poate fi confruntat cu un element de surpriză, indiferent dacă a solicitat sau nu vizita din partea comerciantului”.

Astfel, informarea consumatorului în legătură cu dreptul de retragere are o importanță fundamentală pentru consumator, deoarece îi permite să ia decizia de a încheia sau nu contractul în cunoștință de cauză.

După executarea contractului, firma a transmis consumatorului factura aferentă, dar acesta nu a plătit-o, ci s-a retras din contract. Consumatorul a spus că, din cauza omisiunii de a fi informat cu privire la dreptul său de retragere și a faptului că lucrările au fost efectuate înainte de expirarea perioadei de retragere, care, în cazul unei astfel de omisiuni, se prelungește cu un an, nu era obligat să plătească firmei prețul cerut.