OUG 60/2025, care se aplică deja, aduce modificări Legii 407/2006 a vânătorii, interzicând „hrănirea sub orice formă a exemplarelor de urs (Ursus arctos L.) aflate în stare de libertate”. Această prevedere se aplică începând din 17 noiembrie 2025.
Încălcarea acestei noi dispoziții va fi sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
De asemenea, actul normativ modifică și articolul 5 din OUG 81/2021, prin introducerea unui nou alineat care prevede că, prin excepție de la procedurile graduale existente, în cazul în care prezența exemplarelor de urs este semnalată în intravilanul localităților, intervenția imediată asupra acestora se efectuează prin oricare dintre metodele prevăzute de actul normativ. Aceste metode includ alungarea, tranchilizarea și relocarea, sau extragerea prin eutanasiere sau împușcare. Totuși, ordonanța exclude de la aplicarea acestei măsuri drastice puii de urs mai mici de un an.
Această modificare permite extragerea exemplarelor de urs care se află în perimetrul intravilan și care prezintă un comportament deviant, pierzându-și caracterul sălbatic, obișnuindu-se să caute hrană în localități și devenind agresive. Cu toate acestea, actul normativ prevede că extragerea poate fi făcută dacă intervențiile din extravilan prin alungare, respectiv prin tranchilizare și mutare/relocare, nu dau rezultate și gradul de risc se modifică la nivel mare.
Referitor la o astfel de eventualitate, ordonanța mai prevede că „în cazul exemplarelor de urs brun de sex feminin, intervenția imediată se va efectua cu precădere prin metoda alungării sau prin metoda tranchilizării și relocării; în cazul extragerii prin eutanasiere/împușcare a unui exemplar de urs brun de sex feminin cu pui de maximum un an, aceștia sunt relocați de către personalul de specialitate al gestionarului, de urgență, în cadrul unor centre de reabilitare specializate sau la adăposturi autorizate”.
Documentul introduce definiția de „urs habituat”, acesta fiind un exemplar care, din cauza contactului repetat și necontrolat cu omul și a accesului frecvent la surse de hrană, și-a pierdut reacția naturală de evitare a prezenței umane și, în consecință, generează riscuri crescute.
Legislația anterioară obliga instituțiile statului să garanteze drepturile constituționale fundamentale, cum ar fi dreptul la viață, integritate corporală și proprietate. În acest context, OUG 81/2021, care reglementează procedurile în cazul atacului urșilor, a stabilit o serie de măsuri de intervenție graduală în cazul atacurilor urșilor bruni, incluzând alungarea, tranchilizarea și relocarea sau extragerea prin eutanasiere sau împușcare. Aceste măsuri se aplicau succesiv și gradual, în funcție de nivelul de risc pe care îl prezintă animalul.
Cu toate acestea, după cum se arată în nota de fundamentare a noii ordonanțe, măsurile existente nu au fost eficiente în prevenirea și combaterea atacurilor urșilor în intravilanul localităților. În consecință, se constată o creștere continuă a numărului de atacuri asupra persoanelor, a prezenței urșilor în spații publice și private, și a pagubelor materiale în gospodăriile populației.
Unul dintre motivele invocate a acestei ineficiențe este faptul că procedurile de până acum impuneau echipelor de intervenție să efectueze mai multe acțiuni preliminare (alungare, tranchilizare, relocare) înainte de a putea înlătura imediat pericolul, iar aceste amânări au condus uneori la atacuri soldate cu mutilări sau pierderea de vieți omenești.
De asemenea, măsurile de prevenție implementate, cum ar fi gardurile electrice, tomberoanele anti-urs, alungarea și relocarea, s-au dovedit insuficiente. Relocarea, în special, este dificilă din cauza lipsei de acord al gestionarilor fondurilor cinegetice și poate reprezenta ”doar o mutare a problemei, nicidecum înlăturarea pericolului”.
Prin urmare, scopul principal al noii ordonanțe de urgență este de a crea un cadru legal pentru o intervenție imediată și eficientă în intravilanul localităților, cu rezultate rapide în reducerea conflictelor om-urs.
avocatnet.ro
Comentarii articol (4)