UPDATE: Declarațiile de avere nu trebuie publicate online, ci trebuie doar să ajungă la ANI. Acestea n-ar trebui să conțină date despre membrii familiei. Decizia CCR, oficializată

Pe de o parte, decizia CCR 297/2025, pronunțată la final de mai și publicată azi în Monitorul Oficial, se referă la dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. d și art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Aceste prevederi, care se referă la publicarea online a declarațiilor de avere ale persoanelor care exercită funcții și demnități publice, au fost declarate neconstituționale.

Acum, după publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, dispozițiile respective sunt suspendate timp de 45 de zile, respectiv până în 27 iulie, timp în care Guvernul sau Parlamentul trebuie să vină cu modificări pentru a le pune în acord cu Constituția. În caz contrar, efectele lor juridice vor înceta definitiv la expirarea celor 45 de zile.

„În ceea ce privește prevederile art. 6 alin. 1 lit. d și art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010, ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și de interese pe site-ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate (ANI - n. red.) contravine art. 1 alin. 5 și art. 26 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a efectuat un test de proporționalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupției și asigurării transparenței vieții politice, urmărind, așadar, un scop legitim. Valorificând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea Constituțională a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private.

Curtea a subliniat că soluția pronunțată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligației persoanelor prevăzute de lege de a da declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publicate pe site-urile menționate, urmând ca ele să fie înaintate Agenției Naționale pentru Integritate, care să le gestioneze potrivit competențelor prevăzute de lege. Decizia Curții produce efecte pentru viitor și nu privește declarațiile de avere și de interese depuse anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Revine legiuitorului competența de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei și de a codifica normele privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice”, scrie în comunicatul CCR.


Pe de altă parte, decizia CCR se referă și la dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, ce vizează includerea datelor despre veniturile și bunurile membrilor de familie în declarațiile de avere. În acest caz, prevederile respective nu sunt afectate în mod direct după oficializarea deciziei CCR, deoarece vorbim doar de o interpretare dată de judecători. În jurisprudența CCR există numeroase astfel de decizii, scopul lor fiind, în esență, să dea interpretări care să arate cum trebuie privite dispozițiile pentru a fi în linie cu Constituția.

„În esență, Curtea a reținut, în ceea ce privește prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, că acestea contravin dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Constituție, prin prisma nerespectării exigențelor calitative pe care redactarea textelor de lege trebuie să le întrunească pentru a fi în concordanță cu principiul legalității. Aceasta, deoarece declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declarațiile altei persoane. Or, prevederile de lege criticate care instituie obligația de a declara nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/soției și ale copiilor aflați în întreținere, nu țin cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soților și determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv de la soț/soție și copiii majori aflați în întreținere”, scrie în comunicatul CCR.

Printre alte argumente aduse în susținerea deciziei, Curtea subliniază "că instituirea obligației de a declara nu doar drepturile și obligațiile proprii, ci și pe cele ale soțului/soției implică asumarea răspunderii personale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv soț/soție. În privința declarării drepturilor și obligațiilor copiilor aflați în întreținerea declarantului, potrivit Codului civil, se observă că părinții pot cunoaște personal, în mod direct, întinderea acestora cel mult în cazul copiilor minori, întrucât încheie actele juridice în numele acestora, în calitate de reprezentanți legali, până la împlinirea vârstei de 14 ani, iar în cazul minorilor cu capacitate de exercițiu restrânsă încuviințează actele juridice ale acestora, cu excepțiile prevăzute la art. 41 alin. (3) din Codul civil. Situația este diferită în cazul copiilor deveniți majori aflați în întreținerea părinților până la vârsta de 26 de ani, conform art. 499 din Codul civil, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, aceștia având capacitatea de exercițiu deplină pentru a încheia acte juridice în nume propriu. Este posibil ca, nefiind în egală măsură responsabilizată prin plasarea sub incidența aceleiași răspunderi penale sau contravenționale, după caz, această persoană (soț, soție sau copil major aflat în întreținere), care este terț față de obligația impusă declarantului, să refuze să le furnizeze, din varii motive, sau chiar să ofere informații eronate, astfel că declarantul va fi în imposibilitate de a furniza datele referitoare la patrimoniul acesteia sau va fi pus în situația de a menționa date incorecte, fără să aibă posibilitatea de a le verifica pentru a evita sancțiunea penală aplicabilă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații sau sancțiunea contravențională, după caz".

Atenție! Odată cu apariția sa în Monitorul Oficial, decizia CCR produce acum efecte, respectiv prevederile declarate neconstituționale sunt suspendate.