UPDATE: Propunerile de modificare a legii insolvenței, la Parlament: focus pe persoanele strâns legate de debitor, extinderea răspunderii pentru intrarea în insolvență și alte noutăți

__________

ACTUALIZARE (20.10.2025): Legea a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională a României. Astfel, pentru a se aplica documentul, procedura de legiferare trebuie repetată.
__________

Guvernul și-a asumat luni răspunderea și pe cel de-al doilea pachet de măsuri fiscal-bugetare, iar parte din acest pachet este chiar setul de modificări pe care îl prezentam pe 21 august, după ce fusese pus în dezbatere la Ministerul Justiției - e vorba, mai precis, de modificări în materia insolvenței companiilor. 

Înainte de toate, trebuie spus că ultima reformă majoră în legislația insolvenței a avut loc în 2022, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 privind restructurarea și insolvența, prin Legea nr. 216/2022. Aceasta a adus proceduri noi, precum acordul de restructurare, și a schimbat radical concordatul preventiv, însă aplicarea lor, pe parcursul a aproape trei ani, a scos la iveală unele vulnerabilități, arată inițiatorii proiectului de față – de la dificultăți de implementare, până la riscul ca unele societăți să folosească instrumentele doar pentru a tergiversa plata datoriilor.

În același timp, presiunea fiscal-bugetară a adus insolvența în centrul strategiilor statului. Planul Bugetar-Structural Național 2025–2031 menționează explicit actualizarea legislației insolvenței ca măsură de reducere a gap-ului de TVA și de îmbunătățire a colectării veniturilor bugetare. Practici precum introducerea voită în insolvență a unor IMM-uri cu datorii mari către buget sau transferul activelor către entități afiliate pentru a evita plata taxelor sunt cele care stau la baza necesității de a înăspri cadrul normativ aferent insolvenței. 

Noul set de modificări, cuprins în proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice, urmărește un deziderat despre care a vorbit inclusiv fostul ministru de finanțe, Tánczos Barna, acum câteva luni - acela de a preveni folosirea abuzivă a procedurilor de insolvență. 

Cea mai mare parte din prevederile inițial puse în dezbatere au fost păstrate, dar apărut și unele norme tranzitorii.

Modificări la Legea insolvenței

În primul rând, prin modificarea unor definiții din lege, ministerul propune includerea de informații suplimentare în tabelul creanțelor (înscrisuri ce constată creanțele, precum și datele din registrul de publicitate în care sunt prevăzute cauzele de preferință, când e cazul).

Tot aici, ministerul propune definirea conceptului de „persoane strâns legate de debitor” (persoane afiliate, soți sau rude până la gradul al III-lea, membri ai organelor de administrare/ conducere/ supraveghere ale debitorului ș.a.). În ce scop? Proiectul stabilește o serie de interdicții în ceea ce privește aceste persoane și imperativul de a analiza în mod expres actele juridice încheiate de debitor cu aceste persoane și orice alte acțiuni ale acestora cu impact asupra stării de insolvență a debitorului.

De exemplu, proiectul prevede cerințe stricte pentru vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către persoane strâns legate de debitor și autorizarea de către judecătorul-sindic a acestui tip de valorificarea a bunurilor debitorului.

În ceea ce privește procedurile de prevenire a insolvenței, proiectul introduce mai multe cerințe în ceea ce privește dovada faptului că debitorul nu e deja în stare de insolvență. La concordatul preventiv apare obligația administratorului concordatar de a analiza în detaliu înscrisurile din care constată creanțele împotriva averii debitorului și de a face o listă mai detaliată a creanțelor, precum și o nouă situație de închidere a procedurii concordatului - din oficiu sau la cererea oricărei părți interesate, în situația în care planul de restructurare nu a fost depus în termen și nu a fost nu a fost formulată o cerere de prelungire a perioadei negocierilor / aceasta nu a fost aprobată.

Mai departe, proiectul extinde la șapte numărul maxim de membri ai comitetului desemnat de judecătorul-sindic raportat la numărul creditorilor, legea stabilind acum trei sau cinci membri în acest comitet. Aici, proiectul introduce o limitare importantă: în acest comitet nu se va putea regăsi mai mult de o persoană din categoria celor strâns legate de debitor. Creditorii de acest fel vor avea obligația de a oferii informații despre raporturile pe care le au cu debitorul din procedură.

Comitetul creditorilor va avea obligația (nouă) de a face evaluarea periodică a menținerii posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori, după caz, motivele care nu mai permit reorganizarea și, în acest caz, vor trebui să propună intrarea în faliment. 

În continuare, proiectul stabilește un conținut mai detaliat al raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, fiind necesare informații precum actele juridice încheiate cu persoanele strâns legate de debitor, operațiunile de diminuare sau de majorare a patrimoniului efectuate în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii ș.a.

De asemenea, mai prevede proiectul cu titlu de noutate, menținerea posibilității reale de reorganizare efectivă va trebui evaluată periodic de către administratorul judiciar, la un interval de maximum șase luni de la data depunerii raportului. 

„În cazul în care în raportul prevăzut la art. 97 se identifică indicii sau elemente preliminare că unui membru al organelor de administrare sau conducere ale debitorului ori unui asociat/acționar care exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență acesta nu poate avea calitatea de administrator special în procedura insolvenței debitorului. În cazul în care a fost numit administrator special, acesta va fi înlocuit, în condițiile legii” mai prevede proiectul.

Inițiatorii proiectului mai impun și obligația de a justifica prioritizarea plății anumitor creanțe curente, ca excepție de la principiul plății creanțelor curente potrivit scadenței. „Pentru creanţele creditoritor care fac parte din categoria persoanetor strâns legate de debitor, în tabetul preliminar de creanţe se vor menţiona sultimentar înscrisurile care constată creanţa şi datele înscrise în registrele de publicitate”, prevede proiectul.

Apoi, la capitolul atragerii răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, proiectul stabilește că va atrage răspunderea organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii pentru „transferarea activelor sau a unei părți semnificative din întreprinderea debitorului aflat în dificultate financiară către o persoană strâns legată de debitor, cu nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 73 alin. (2¹) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, și cu intenția de a continua activitatea prin intermediul acestei noi entități și de a sustrage activele de la urmărirea creditorilor debitorului”.

De asemenea, vorbim de o extindere a sferei celor care răspund pentru intrarea în insolvență în ceea ce privește „orice persoană fizică sau juridică care exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului, indiferent de calitatea formală deținută”.

Proiectul vine și cu o interdicție suplimentară pentru persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate: „să fondeze societăți sau să dobândească o participație de control într-o nouă societate pentru o perioadă de 5 ani”.

Onorariile practicienilor în insolvență și promisiunea unui sistem informatizat

Un punct important din proiect face referire la momentul de la care ar trebui să devină funcțională desemnarea aleatorie în sistem informatizat a administratorului/lichidatorului judiciar: 15 aprilie 2026 (inițial, în proiect era prevăzut termenul de 1 iunie 2026).

Proiectul aduce câteva modificări importante și în OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor de insolvență:

• practicienii beneficiază, în procedura insolvenței, de un onorariu fix în primele 18 luni, care se va reduce la jumătate în următorul an;
• în procedurile de prevenire a insolvenţei şi in procedura de reorganizare judiciară, se va putea stabili un onorariu de succes al cărui cuantum nu poate depăşi 10% din sumele achitate creditorilor prin acordul/ planul de restructurare/ planul de reorganizare; jumătate din cuantumul acestuia va putea fi încasat şi în cursul executării planului, dacă adunarea creditorilor decide astfel, urmând ca diferenţa să fie încasată la închiderea cu succes a procedurii;
• în cazul falimentului, practicianul în insolvenţă poate beneficia şi de un onorariu de succes care nu poate depăşi un procent de 10% din suma rezultată din stingerea creanţetor debitorului, în primii doi ani şi jumătate, iar ulterior doar de un onoriu de succes care nu poate depăşi un procent de 5% din suma rezultată din stingerea creanțelor debitorului;
• există o limitare în ceea ce privește solicitarea onorariului de succes în cazul stingerii creanțelor bugetare/fiscale prin dare în plată, compensare, soluţionarea deconturilor de TVA cu opţiune de rambursare, soluţionarea cererilor de ajustare a bazei impozabile de TVA şi nici printr-o altă modalitate de stingere a creanţelor bugetare/fiscale.

Măsuri tranzitorii

O lipsă a proiectului pus inițial în dezbatere o constituia tocmai un set de norme tranzitorii pentru situațiile în derulare la momentul intrării în vigoare a noilor măsuri, descrise mai sus.

În Parlament aceste măsuri au fost introduse și le găsim la art. XXXII din proiectul de lege. Concret, ca regulă generală, procesele începute înainte de intrarea în vigoare a viitoarei legi rămân supuse legii aplicabile anterior. De la această regulă avem însă mai bine de zece excepții, care vizează mai multe termene procedurale și cerințe nou-introduse.