Peste jumătate dintre orașele mici din România nu îndeplinesc criteriile legale de populație, iar peste o treime dintre comune nu își pot susține cheltuielile administrative 

• 55% din orașele mici și 15% din comune nu îndeplinesc criteriile legale de populație, afectând capacitatea lor de a asigura servicii publice de calitate.
• 84% dintre comune depind în proporție de peste 50% de finanțarea de la bugetul central, doar 27% dintre comune generând venituri proprii semnificative.
• Deficitul de personal calificat în funcții esențiale (arhitect-șef, auditor, specialist achiziții) limitează capacitatea de atragere a fondurilor și planificarea dezvoltării.

Documentul identifică profunde discrepanțe în ceea ce privește accesul la servicii publice între mediul urban și cel rural, și arată că unitățile administrativ-teritoriale (UAT) mici sunt cel mai dezavantajate, mai ales în privința utilităților de bază și indică faptul că legislația curentă blochează reorganizarea eficientă a administrației locale, nefiind adaptată nevoilor comunităților.

Modificarea statutului administrativ al localităților, care s-ar impune în anumite situații și care ar duce la comasarea sau revenirea unor orașe la rangul de comună, este un proces dificil, sursa citată arătând că astfel de încercări eșuează din cauza condițiilor restrictive impuse de Legea referendumului.

Un exemplu de rigiditate este pragul demografic: 10.000 de locuitori pentru orașe și 1.500 pentru comune. Realitatea din 2023, relevată în document, arată însă o mare problemă: 119 orașe, reprezentând 55% din total, și 432 de comune (15% din total) nu îndeplineau acest criteriu minim de populație.

Raportul de audit arată că, pe plan financiar, dezvoltarea UAT-urilor este puternic constrânsă de dependența de finanțarea de la bugetul de stat asociată cu o capacitate redusă de a colecta venituri proprii.

Analiza anului 2023 arată că 84% din totalul comunelor au depins în proporție de peste 50% de finanțarea centrală, cele mai vulnerabile fiind UAT-urile cu o populație mai mică de 5.000 de locuitori.

Doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici reușesc să se finanțeze din venituri proprii în proporție mai mare de 50%.

Această dependență este perpetuată de prevederi legislative anuale care constituie derogări de la Legea 273/2006 a finanțelor publice locale, menite să echilibreze bugetele pe termen scurt, dar care pot influența negativ gradul de autonomie financiară locală și sustenabilitatea politicilor publice pe termen lung.

Conform documentului, UAT-urile mici sunt adesea constrânse de bugete care abia acoperă cheltuielile de personal și bunuri și servicii, doar 8% dintre comune reușind să își acopere ambele categorii de cheltuieli de funcționare din veniturile proprii.

În ceea ce privește resursele umane, orașele și comunele întâmpină dificultăți majore în atragerea de personal calificat. Gradul de neocupare a funcțiilor publice esențiale, precum cele de arhitect-șef, auditor sau consilier achiziții publice, este ridicat, mai ales în localitățile mici.

Un număr insuficient de angajați în aceste funcții poate conduce la stagnarea planificării teritoriale, la neasigurarea conformării operațiunilor financiare și la dificultăți în atragerea fondurilor externe sau naționale, limitând astfel dezvoltarea locală.

Pe lângă deficitul de personal, analiza subliniază și existența unor discrepanțe salariale reglementate legislativ, care creează costuri salariale mai mari în orașe față de comune cu număr similar de locuitori, inclusiv pentru personalul din aparatul administrativ, nu doar din cauza unui număr de angajați care poate fi mai mare, ci și datorită unui etalon salarial superior stabilit prin lege.

De asemenea, o presiune financiară suplimentară o reprezintă costurile aferente asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav, care, în cazul comunelor, pot reprezenta 55% din totalul personalului contractual încadrat, generând o presiune semnificativă asupra bugetelor locale, în special în UAT-urile mici.

Aceste probleme structurale afectează în mod direct dezvoltarea durabilă și calitatea vieții, Curtea de Conturi arătând că persistă disparități semnificative între mediul urban și cel rural în ceea ce privește accesul la servicii esențiale de sănătate, educație și utilități de bază.

De exemplu, 12% dintre comune nu dispun de cabinete de medicină de familie, iar 50% nu au cabinete stomatologice. De asemenea, UAT-urile mici sunt cele mai dezavantajate în privința accesului la utilități publice, cum ar fi alimentarea cu apă și, în special, canalizarea.

În concluzie, raportul de audit citat arată că blocajul legislativ în calea reorganizării, dependența financiară majoră de bugetul de stat și dificultățile în asigurarea unui personal administrativ calificat converg pentru a limita capacitatea comunelor și orașelor mici de a investi în dezvoltare pe termen lung și de a reduce inegalitățile în furnizarea de servicii esențiale către cetățeni.

Potrivit raportului, „pentru o mai bună planificare strategică a dezvoltării locale și consolidare a autonomiei financiare a UAT-urilor este esențială inițierea unui proces de analiză sistemică și de reformă legislativă. Aceste demersuri pot conduce la întărirea cadrului instituțional și funcțional al administrației publice locale, respectiv la gestionarea eficientă a bugetelor locale și la o mai bună corelare între nevoile comunităților, resursele disponibile și serviciile oferite”.