Nu as fi intervenit in discutie, nu am argumente stiintifice si nici nu m-am informat suficient pe aceasta tema, dar....... am avut copil pentru care am stat ani de zile cu frica in mine sa nu dea in patima drogurilor, fiind in compania unor prieteni in care eu nu aveam niciun dram de incredere. Era un copil extrem de influentabil. Am reusit sa trecem cu bine de acea perioada si acum am nepoti in pragul adolescentei. Se reia ciclul temerilor cu unul din ei....:(
Da, ma tem pentru orice intruziune negativa in viata copiilor mei, iar drogul este unul din dusmanii declarati, fie si sub denumirea soft de
etnobotanice.
Pe de alta parte as vrea sa raspund celor care zambesc ca de la "un ou se ajunge la un bou", vorba populara nu fara temei real. Si furtul este intr-un anumit sens un drog, nu?
Dar eu ma refer acum la a porni de la o bere bauta cu prietenii la iesirea de la slujba o data pe saptamana, la necesitatea iesirii in fiecare zi, apoi la instrainarea de familie, la instrainarea de colegi si izolarea in propria-i intimitate cu sticla de vin....ajungand ca apoi aceasta sa nu-i mai ajunga si sa vrea ceva
tarie. Si de la ceva
tarie sa ajunga la chilu' de votca pe zi.
Da, ajungi de la o bere ocazionala cu prietenii la litrul de votca zilnic si la deteriorarea vietii de familie, relatiilor de serviciu, relatiilor cu prietenii, ajungi "o leguma" pe picioare care atat de beat fiind in starea ta naturala incat sa confunzi trotuarul public cu wc-ul, fara a mai avea ca reper un zid, un pom, un ceva.....
Nu e fantezie si nu e nici gluma cu placerea, inofensiva la inceput, devenita adevarata nenorocire personala si familiala mai tarziu. Procesul dureaza ani de zile si din aceasta degradare te poti salva in doua moduri in vreuna din aceste etape: fie nu esti facut sa mergi mai departe, fie trebuie sa te lege cineva cu lanturi de picioarele patului.
Numai cine nu a trait drame personale poate trata cu usurinta acest subiect. Acum stau cu ochii-n patru pe copiii mei (si nepotii tot copii imi sunt) sa nu consume altceva decat am consumat si eu la varsta lor: mere, marmelada, visine, lapte, ceapa, usturoi etc.
Viata s-a schimbat? Au aparut noi provocari? Eu zic ca nu. Sunt variatiuni pe aceeasi tema de cand e lumea si pamantul, numai ca intre timp au aparut cele 10 porunci, codul penal, educatia cu nuiaua si cate si mai cate coduri de interzis si metode punitive pentru ceea ce omul nu poate stapani de buna-voie.
Nu putem spune nonsalanti: vrem dovezi stiintifice ca sa declaram o interzicere. E suficient sa vedem la copilul nostru sau la omul de langa noi un comportament nou putin neobisnuit si din ce in ce mai neobisnuit, din ce in ce mai ciudat.
Tentatia fructului oprit a existat intotdeauna, dar si remediile pentru ca lumea sa nu o ia razna au existat si s-au adaptat epocilor respective.
Daca fructul nu s-ar fi denumit "oprit" nu s-ar mai fi consumat? Ba s-ar fi consumat pentru ca avea un gust placut. Dar el i-a fost interzis omului tocmai ca ascundea in strafundul lui esenta a ceea ce omul nu poate stapani si nu va putea stapani niciodata.
Nu putem sa lasam
raul sa haladuiasca prin lume si sa nu-l oprim cu orice pret inainte de a ne fi furnizate dovezile stiintifice ca e
rau. Omul are si intuitie si bun-simt.... daruri naturale cu care a fost inzestrat si pe care le-a mai pierdut din putere, dar pe care trebuie sa continue sa si le exerseze pentru a-si feri apropiatii de
rau.
@trope_doi ne spune
Altfel spus: cu sau fara interdictie e cam... tot aia...
......
...... eu cred ca nu e tot aia, cred ca se poate salva prin interzicere o mare parte din oamenii mai slabi de inger, mai supusi greselii, mai influentabili. Si-asa, lumea de azi a cam scapat fraiele moralei si ordinii sociale, indiferent carei culturi ar apartine aceasta morala si ordine sociala.