Divort prin mediere cu probleme

Procedura desfacerea căsătoriei în cauzele cu minori prin mediere
Cum ar trebui să procedăm? Care ar fi pașii de urmat?
1. Depunem cerera de divorț la instanță (menționând toate cererile accesorii pe care dorim să le soluționăm: încredintare minor, partaj, etc.). Cererea se poate face de către ambii soți, elegant, fără să mai fie invocate motivele de divorț, fără a mai căuta vina undeva și, implicit, hotarârea nu va mai cuprinde astfel de mentiuni.
2. Încheiem acordul de mediere, în urma ședinței (ședințelor, după caz) de mediere; părțile, sprijinite de mediator, vor cauta solutii care să-i mulțumească pe ambii soți, cu privire la: decizia de a desface căsătoria prin acordul comun, cui vor fi încredițați copiii, când vor petrece minorii timpul și cu celălalt părinte, cum se vor lua în continuare decizii privind educarea și creșterea minorilor, starea de sănătate, școlile ce vor fi urmate și altele asemenea, care este pensia, când și cum se va plăti, dacă doamna va păstra numele din căsătorie, modul în care se va face partajarea bunurilor comune
3. Depunem acordul la instanță. Poate fi depus și numai de către unul din soți. Nu trebuie așteptat termenul. O dată cu acordul, se depune și cererea de restituire taxă de timbru
4. Ancheta socială. De regulă, în cauzele cu minori, instanțele dispun efectuarea anchetei sociale. Pot fi și situații când instanțele înțeleg să nu mai ceară efectuarea anchetei sociale.
5. Pronunțarea hotărârii judecătorești. Instanța ia act de acordul de mediere și pronunță hotărârea așa cum părțile au convenit în privința divorțului, a încredințării minorilor, a pensiei de întreținere, asupra dimensionării programului de legături personale cu copiii (celebrul „program de vizitare” al părintelui căruia nu i s-au încredințat copiii).

Potrivit legii, instanța trebuie să ia act de acordul de mediere fără să mai aștepte termenul fixat pentru judecată. În funcție de modul în care își gestionează fiecare instanță activitatea, magistratul poate lua act de acordul părților cu mult înainte de termen, chemându-le în camera de consiliu și soluționând astfe rapid dosarul.
Ca atare, apelați la un mediator. Depuneti cererea de divort, incheiati acordul de mediere, cereti restituirea taxei de timbru (pot fi situatii cand nici nu se mai plateste).

Ca o paranteza - Hotarare de expedient = Hotarare a instantei de judecata ce consfinteste invoiala partilor sau tranzactia. Chiar daca a fost promovata o actiune in justitie, partile pot incheia un partaj voluntar in fata instantei de judecata, caz in care se va pronunta o hotarare de expedient.

Fiind vorba de un divort cu minori, desfacerea casatoriei nu se poate face decat prin administrarea unei anchete sociale.
Instanta competenta pentru divort este acea instanta unde sotii au avut domiciliul comun. Notiunea de domiciliu comun trebuie inteleasa in sens larg ca orice loc unde sotii au locuit, in fapt, impreuna, o perioada mai indelungata. Nu are nicio legatura domiciliul din cartea de identitate cu domicilului inteles in sens larg.
Va recomand sa introduceti o noua actiune la Judecatoria Buftea, daca acolo ati locuit. Cat despre cererea de la Bucuresti ,sector 3, daca nu va prezentati la termenele stabilite, ea oricum va fii respinsa. Mai aveti varianta sa va retrageti in fata instantei, sau in scris, la primul termen, cererea depusa la Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, urmand sa va rezolvati, asa cum doriti, problema la Judecatoria Buftea unde nu sunt atat de multe cauze si veti primi un termen rezonabil.

Oameni buni, mediatori sau nu, va rog uitati-va un picut pe procedura civila in vigoare si vedeti ca acordul sotilor, la mediator sau nu, nu poate duce la hotarare de expedient atunci cand se are in vedere incredintare minori.
Va rog sa cititi legea medierii cu mare atentie si sa o coroborati cu materia de drept civil; nu se pot incheia tranzactii, recte nici acorduri de mediere, care sa contina ca obiect drepturi personale nepatrimoiale.
Asta inseamna ca acel acord de mediere va fi vazut de instanta, partial, ca o dorinta a sotilor, dar nu ca o tranzactie.
El e invalid pe incredintare minor, pe program de vizitare.
Astfel, instanta va tine seama de el ca de dorinta comuna a parintilor, insa nu va putea da o hotarare de expedient.

Pentru ca exista insa drepturi personale nepatrimoniale, interzise a fi tranzactionate, instanta nu va putea da o hotarare de expedient. Ea va putea INCUVIINTA acordul partilor, nu VA LUA INSA ACT. E o diferenta juridica.

In plus, termenele pe camera de consiliu sunt la fel de lungi ca cele in afara sa; pe vara nu se judeca decat actiuni cu o anumita urgenta, divortul nu este printre ele.
Depunerea acordului la alt judecator decat cel care judeca dosarul nu ajuta sa se pronunte mai repede; exista deja un complet investit, el trebuie sa se pronunte si nu altul.

Sigur ca, in practica, se mai intalnesc si tampenii, ca, de exemplu, lipsa anchetei sociale. Insa acest lucru e rar si, mai ales, va face hotararea "anulabila", ceea ce nu cred ca doreste vreun justitiabil.
Peste 3 sau 7 ani, cand nu va intelegeti, vine un sot si cere vreun alt program sau reincredintare, aratand numai ca hotararea anterioara e o mare tampenie care incalca norme elementare de drept civil. :O Si uite-asa, o luati de la capat.

E minunat ca va intelegeti cu sotul, introduceti o alta actiune, cum v-a spus si aemilius mai sus.

Potrivit recentelor modificari propuse de Guvern in Proiectul „Mica reforma”, incuviintarea autoritatii tutelare ramane obligatorie.

Partea bune este data de faptul ca dupa adoptarea si intrarea in vigoare a acestui proiect, partile (sotii) vor putea cere chiar ele incuviintarea autoritatii tutelare, in timp ce urmeaza procedura medierii, reducand astfel timpul de solutionare al divortului si stresul aferent.

Ramane la aprecierea judecatorului ancheta sociala.....judecatorul poate dispune inceperea unei anchete sociale daca considera ca acordul incheiat de mediator nu corespunde interesului superior al copilului.

In cazul in care din casatoria sotilor care divorteaza au rezultat copii minori, parintii se pot intelege cu privire la incredintarea copiilor si la contributia fiecaruia la cheltuielile de intretinere a acestora. Dar aceasta invoiala va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca (art. 42 alin. 4 C. fam.).

Atunci cand partile se inteleg chiar si cu privire la incredintarea minorului, instanta nu mai intervine in sensul sa modifice intelegerea dintre parti. Doar atunci cand partile nu se inteleg cu privire la acest aspect e necesara ancheta sociala, se audiaza minorul daca e cazul si judecatorul ia o decizie in functie de interesul superior al minorului. Numai ca "interesul superior al minorului"este o chestiune ambigua si subiectiva si de multe ori deciizia judecatorului n-are nimic dea face cu interesul minorului. Chiar daca un judecator decide la cine ramane minorul, asta nu inseamna ca mai tarziu celalalt nu va initia o actiune de reincredintare. Eu cred ca parintii sunt cei mai in masura sa decida care este interesul copilului lor, si nu altcineva care ia o decizie doar pe baza unor dovezi subiective de conjunctura. Nu mai spun ca anchetele sociale facute de autoritatea tutelara sunt intocmite dupa metoda copy/paste. Nici nu se mai deplaseaza sa vada ce si cum. Am avut deja destule divorturi in care am ajutat partile sa comunice corect si sa indentifice ei care sunt prioritatile copilului sau copiilor si instantele au validat acordurile incheiate intre ei si nu sunt nici un fel de probleme. In cazul in care pot apare unele neintelegeri pot reveni la mediator si problemele se pot lamuri foarte simplu. Din fericire, nu toata lumea are acasa codul de procedura civila sau alte coduri si isi conduc viata sau relatia dupa ele. Acela sunt doar niste sabloane,pot sa spun depasite, in care pana acum se incerca sa se incadreze o speta sau alta., doar ca nu prea se reuseste, rezultatul fiind ca litigiile in loc sa se stinga mai rau se acutizeaza si se intind pe ani de zile, afectand relatiile dintre parti si implicit a minorilor care sunt la mijloc fara voia lor. Atunci cand una din parti apeleaza la sfatul unui avocat intr-o asemenea speta, avocatul ar trebui sa-l indrume spre calea cea mai simpla de a rezolva litigiul de familie. Si nu cred ca asta este in instanta. A reprezenta interesele clientului nu inseamna intotdeauna a reprezenta si interesele minorului. Asa ca mare atentie domnilor avocati cand va sfatuiti clientii in asemenea spete.