uzufruct viager cetatean strain

Cristinika a scris:

Referitor la acest subiect, am si eu o speta scurta: Banca X a acceptat ca si garantie ipoteca asupra unui imobil asupra caruia exista un drept de abitatie viagera.
Drept de abitatie asura caruia nu se renunta.
Intrebarea mea este: pt Banca e mai ok un simplu accept (declaratie notariala) al uzufructuarului sau introducerea acestuia ca parte in contractul de ipoteca in calitate de Garant Ipotecar? Sau ce alta calitate ar putea avea uzufructuarul in cadrul ipotecii?

Multumesc

Ori e abitaţie, ori e uzufruct. Deşi abitaţia e o variantă a uzufructului, nu sunt, totuşi, identice.

Apoi, dacă nu e dispus să renunţe la dreptul de abitaţie, ce să caute în contractul de ipotecă? Este dispus să garanteze cu dreptul său, în sensul că, în caz de executare silită a imobilului, va pierde şi el dreptul de abitaţie?

Întrebarea nu e prea limpede.

Mda...foarte complicat #-o Pana la urma nu se va mai face nimic in Germania...nici o declaratie pentru ca notarii de acolo sunt batuti in cap sau ceva de genul#-o
Si-a facut soacra mea programare la un notar acolo si i s-a spus ca nu ii poate face un asemenea act pana nu trimitem noi din Romania un C.F. si o alta declaratie de la un notar de aici in care sa se specifice ca este legala aceasta declaratie pe care ea vrea sa o faca...si pe langa toate acestea ii mai cere si cate 100 euro pentru fiecare semnatura pe care notarul o da(furaciuneee :D)..asta ca sa nu mai zic de apostila care este si mai scumpa.
Asa ca va veni ea personal luna asta in Romania si banuiesc ca e mai simplu asa =D>
Acum imi pun urmatoarea intrebare...daca tot vine ea aici si declara la un notar de al nostru(care oricum e mult mai ieftin)ca renunta la uzufructul viager ...putem modifica si contractul de vanzare-cumparare...adica mai bine spus sa facem altul ca sa NU MAI VADA BANCA ca imobilul a avut ceva "conditii" la cumparare???

roxikira a scris:

Mda...foarte complicat #-o .

Asa ca va veni ea personal luna asta in Romania si banuiesc ca e mai simplu asa =D>

Mda, m-am abtinut sa va spun asta de la inceput. Pentru ca am mai spus-o cuiva intr-o situatie oarecum asemanatoare si m-a calificat drept venita cu pluta pe Dambovita. (crezand ca in loc sa simplific lucrurile le complic si-l pun pe drumuri)
Nu-i bai, ca mai pe urma am vazut ca actul tot pe malurile Dambovitei a fost autentificat, asa cum ii spusesem initial. (dar nu vine unul sa spuna: scuzati doamna, mare adevar grait-ati!).

Nu puteti "rescrie" actul. Actul ramane asa cum e insotit de actul de renuntare al uzufructuarului la dreptul sau (renuntarea fiind una din modalitatile de stingere a dreptului de uzufruct potrivit art. 561 c. civ.).

Ori e abitaţie, ori e uzufruct. Deşi abitaţia e o variantă a uzufructului, nu sunt, totuşi, identice.

Apoi, dacă nu e dispus să renunţe la dreptul de abitaţie, ce să caute în contractul de ipotecă? Este dispus să garanteze cu dreptul său, în sensul că, în caz de executare silită a imobilului, va pierde şi el dreptul de abitaţie?

Întrebarea nu e prea limpede.



Ideea e ca imobilul se va lua oricum in garantie in "situatia" in care se afla, fiind vorba de acordarea unei facilitati de credit unui angajat al Bancii. Imobilul a fost vandut de parinti fetei cu dreptul de abitatie viagera, la care dupa cum am spus nu se va renunta.
Sunt convinsa ca ar fi foarte greu sa fie executat acest imobil ...la un moment dat. Totusi Banca accepta ....
Dupa mine, mai bine acorda un credit negarantat si gata ... riscul exista oricum.
Inteleg ca e prudent ca beneficiarul dreptului de abitatie sa isi dea acordul intr-o forma sau alta in privinta ipotecarii imobilului. Sub ce forma ar fii cel mai potrivit insa.... era si este intrebarea mea.

Cristinika a scris:

Inteleg ca e prudent ca beneficiarul dreptului de abitatie sa isi dea acordul intr-o forma sau alta in privinta ipotecarii imobilului. Sub ce forma ar fii cel mai potrivit insa.... era si este intrebarea mea.

E prudent pentru bancă. Pentru titularul dreptului, nu.

Dreptul de abitaţie este un drept real. Odată înscris în CF, devine opozabil tuturor. Chiar şi în cazul vînzării silite a imobilului.
Titularul dreptului de abitaţie nu are de ce să-şi dea acordul asupra ipotecării imobilului. Proprietarul imobilului poate ipoteca exact ceea ce are: un drept de proprietate dezbrăcat de dreptul de abitaţie.
Abia dacă titularul dreptului de abitaţie consimte la ipotecă apar problemele pentru el. Se va interpreta acordul lui în sensul că, odată vîndut silit imobilul, dreptul lui de abitaţie se stinge? Cred că da, altefel, care ar fi efectul consimţămîntului său la constituirea ipotecii?

Depinde de partea cui sunteţi. A băncii, sau a titularului dreptului.

Liviu S.Bordaş