Custodie exclusiva

Categoric, ii voi permite tatalui sa vina sa o vada, desi nu cred ca va veni.

Doamna sigur ca responsabila fiind va ganditi si va razganditi incercand sa alegeti ce va fi mai bine pentru copil. Totusi, sa recunoastem, a avea un simplu nume la rubrica tata in certificatul de nastere nu e tot aia cu a avea un parinte. Castigand procesul de paternitate veti deschide in viata copilului dvs usa celui (din spusele dvs) care si-a abandonat 1ul copil si nu l-a recunoscut pe cel de al 2lea. Sa fie bine? sa fie rau? Sa concluzionam ca ati numi fetita "puradea" echivaleaza cu dragostea pe care ar urma sa o resimta copilul? Sa acceptam ca cel care nu a participat cu niciun leut la viata copilului sau, suferind de o afectiune cardiaca, ar fi doar un tata care, ma rog, nu e chiar "tatal ideal"? Doar dvs stiti sa raspundeti. Cred insa ca cel mai "usor" mod de a afla un raspuns este sa va puneti de fiecare data in pielea fetitei dvs, amintindu-va de dvs la acea varsta. Si apoi intrebati-va: Ce as simti eu daca...Cum mi-ar placea mie sa aflu, sa aud, sa vad ca tata....Oare mi-ar fi mai usor sa accept ca mama nu stie cu cine m-a facut (o posibila explicatie la mintea unui copil pentru liniuta din certificatul de nastere in dreptul numelui tatalui) sau mi-ar fi mai usor sa accept ca am un tata, in carne si oase, care exista, care locuieste 2 strazi mai incolo, dar caruia nu-i pasa de mine nici cat negreala de sub unghii? In prima varianta "vinovata" veti fi dvs, care nu stiti nici macar cine este tatal, in a doua varianta "vinovata" va fi..................ea! ...fetita, care se va gandi ce e in neregula cu mine de tata nu ma iubeste si nu-i pasa de mine si nu vine sa ma vada si nu-mi da niciun telefon etc. Este oare de preferat suferinta dvs cand copilul va va judeca si acuza ca nu stiti nici macar cine e tatal ei sau este de preferat suferinta unui copil, care avand un tata, se va simti nedorit de acesta? Doar dvs puteti alege, si cu siguranta nu va fi usor. Important este ca indiferent ce veti alege sa va simtiti impacata cu alegerea facuta. Mult succes si gandul cel bun.

Stimata doamna,decizia intr-adevar va apartine. Puteti sa nu demarati procedurile pentru recunoasterea paternitatii, insa realitatea este urmatoarea: dumneavoastra ati facut un copil cu acest domn, el nu este un simplu nume la rubrica "tata" ci este (fie ca acum regretati sau nu) tatal fetitei dumneavoastra.
Ceea ce cred eu insa este ca trebuie sa-i dati o sansa fetitei dumneavoastra sa-si cunoasca tatal, nu puteti sa-i rupeti aceasta legatura pentru ca este un drept al copilului dumneavoastra, de aceea este bine daca ii permiteti sa-si vada fetita, daca va dori. Nu puteti contura si anticipa in linii clare viitorul (asa cum o face pentru dvs. dna. proastasatului).

În ce faza sunteți cu procesul?