Ordin de restrictie sau interdictie impotriva partenerei tatalui

Imi cer scuze pentru userul almamater ca intervin dar nu pot sa nu fac o precizare : sotia tatalui e sotia tatalui nu e mama vitrega a unui copil din casatoria anterioara a sotului, mama vitrega devine daca mama naturala decedeaza si copilul vine si locuieste la ei iar ea se ocupa de acesta in mod activ.

Eu nu sunt mama vitrega a fetitei sotului meu, eu sunt mama baietelului nostru.
Mama e un cuvant sfant pentru a-l folosi cu atata usurinta,chiar si expresia mama vitrega :D

Acestea fiind spuse consider ca scrisoarea este cam exagerata si poate avea darul sa incinga spiritele in loc sa indemne la o relatie bazata pe respect pentru un fost si un actual, sau o fosta si o actuala. Copilul are un tata si o mama nu doi tati si doua mame doar pentru ca parintii lui s-au recasatorit.

Scrisoarea e superba. Cinste cui a scris-o! Asupra unui lucru insa ma indoiesc profund: ca o alta femeie poate fi tot mama aceluiasi copil. Sa se poarte frumos, grijuliu, cald cu copilul, nu exclud! Dar mama, ca si tata, sunt doua fiinte unice, irepetabile! Eu nu i-am spus si nu-i voi spune niciodata copilului meu ca partenerul meu e tot "tata" sau un fel de "tata" sau cam pe acolo. Tata e o fiinta bine definita, unica, cu bune si rele si nu se inlocuieste cu un "produs" mai bun. La fel si mama! Ca mama si tata pot avea ulterior divortului parteneri care sa le iubeasca cu adevarat copii, nu contest. Ca acesti parteneri, prin propria prestatie isi pot gasi un loc in sufletul copilului, face parte din viata! Dar acel loc e ALT loc decat al mamei sau al tatalui. Mama si tata au locul lor, unic, care nu poate fi luat de nimeni, si nu cred ca ar fi nici sanatos ptr copil sa creada ca are mai multi tati sau mai multe mame. Mama si tata sunt doua fiinte parte a identitatii lor. Nici mama, nici tata, nici identitatea NU se schimba.
Cat priveste "gelozia", daca divortezi cu inima impacata ca nimic altceva nu mai era de facut, gelozia nu isi are locul.

Scrisoarea este intr-adevar exagerata, dar am postat-o ca atare, stiind ca e offtopic. Ideea pe care insa incercam sa o transmit e ca se poate si altfel.

Cred ca ne legam mai mult de cuvinte decat e nevoie.
Din punctul de vedere al copilului, are doua persoane de gen feminin si doua persoane de gen masculin care ocupa locuri primordiale in viata lui. Asa cum intr-o familie normala unul dintre parinti este preferat de copil desi ii iubeste pe amandoi, intr-o familie divortata exista grade de atasament fata de mama, fata de tata, fata de sotul mamei, fata de sotia tatalui.
Pentru copil nu exista asa ceva ca "un cuvant sfant" (de altfel nici pentru mine nu exista cuvinte sfinte). Cuvintele sunt unelte pentru a exprima ceea ce avem nevoie, ceea ce gandim si ceea ce simtim. Nu sunt sfinte si de neatins.
Asa ca nu e nici o exagerare ca un copil identifica sotia tatalui cu conceptul de mama - daca femeia face tot ce face si mama lui: il imbraca, in spala, il hraneste, ii curata ranile, ii iubeste. De ce sa ii complicam viata copilului (si asa destul de complexa date fiind hotararile adultilor din viata lui) si sa nu-i dam voie sa simta ceea ce simte, daca simte.

Evident, nu e vorba de cazul utilizatorului @almamater, unde copilul nu vrea sa interactioneze cu partenera tatalui.
Exista insa si cazuri unde copilul se ataseaza de sotul/sotia parintelui sau si n-ar trebui sa se simta vinovat daca simte nevoia sa ii spuna mama/tata.

Multumesc specialustului care a raspuns cu amabilitate.
Cat despre interpretari speculative sper inca in autoritati care nu au ''detasarea'' sa interpreteze o situatie in care copilul vine plangand de la intalnirea cu tatal biologic, pentru ca actuala partenera i-a jignit mama in prezenta si cu asentimentul lui, ca ''gelozie a mamei''...