Ordin de restrictie sau interdictie impotriva partenerei tatalui

Am zis eu ca sfatul dnei bettydavid e bun sa e prost? Doar am intrebat ce va face sa credeti ca dna care a initiat topicul doreste sa scoata tatal copilului din viata acestuia? N-ati raspuns la aceasta intrebare, asa cum n-ati raspuns nici la intrebarea despre asumarea de catre tata a deteriorarii relatiilor cu copilul de denigrarile actualei paterne. La fel n-ati raspuns nici la intrebarea daca se cheama alienare denigrarea mamei in fata copilului cu ocazia vizitelor in casa tatalui.

eu vb de bettydavid si ca dansa doreste sa scoata tatal din viata copilului cu trasul de timp si tararea tatalui in instante, nu cu almamater, doamna care a initiat topicul. Ati reusit sa intelegeti sau nici acum?
Si da, denigrarea unuia dintre parinti poate fi un indiciu al alienarii parentale, dar ce stau eu sa explic dvs ceva despre alienarea parentala cand dvs spuneti ca este o lozinca? O nascocire a unui psihopat?
Si una e un sfat si alta e o consultatie juridica de specialitate, ati reusit sa intelegeti diferenta sau nici acum?

no, lasand la o parte calitatea sfatului in sine ( o fi bine sa va "tarati" prin tribunale?, cum s-o simti copilul in tot timpul asta?, etc), vorbind strict despre eficacitatea sfatului: cu ce ajuta taratul prin tribunale si autoritatea exclusiva? nu schimba programul de vizita, nu il invata pe copil sa faca fata jignirilor partenerei tatalui, nu il impiedica pe tata sa isi tunda copilul chel (n-am vazut frizer sa ceara hotarare judecatoreasca atunci cand mergi cu copilul la tuns), nu ajuta cu nimic pe nimeni (nici macar pe mama ce isi creste copilul singura si care crede ca asa se va simti mai razbunata).

Exista sute de ani de experienta care ne invata ca nu putem sa ne protejam copiii pornind un razboi si cu toate astea nu intelegem nimic..... trist

doamna mirebire, felicitari pentru raspuns!
Doamna proastasatului, cred ca am avea cu totii mai mult de castigat la orice discutie daca nu l-ati urmari pe domnul againstPAS pentru a cauta nod in papura... cred ca este al treilea subiect in care interveniti special pentru a-l contrazice.

Stimată doamnă mirebire, în principiu aveţi dreptate.
În anumite situaţii, drepturile păinţilor şi drepturile copiilor sunt folosite de anumiţi părinţi ca arme de răzbunare Şi eu sunt de părere că înţelegerea amiabilă, uneori cu compromisuri, este în beneficiul minorului.
Dar...oamenii sunt diferiţi şi au reacţii diferite în condiţii identice.Târâtul prin tribunale este un sport foarte uzitat în ultima vreme, de când a apărut această autoritate părintească comună.
Este o diferenţă de la cer la pământ între un tată care vine să-şi viziteze copilul , eventual şi cu o floare pentru mama şi între cel care vine cu 2 prieteni martori sau cu un echipaj de Poliţie să ia copilul :( , fiindcă are dreptul...
Sutele de ani de experienţă demonstrează că cea mai bună defensivă este ofensiva ! Ce am realizat eu că am dus copilul să se întâlnească cu tata, pe îngheţ, pe arşiţă, când şi unde a vrut?Ce am realizat că am ascultat acuzaţiile lui, la telefon, în zori sau în noapte, de Crăciun sau de Paşti, uneori de 5 ori pe zi?NIMIC! M-am ales cu zeci de reclamaţii, procese civile şi penale, cu acuzaţii mincinoase, mi-am irosit 3 ani din viaţă, m-am îmbolnăvit Asta pentru că nu am vrut război, EU nu am vrut, dar el da.
Nu poţi să fi în poziţie de apărare tot timpul.Nu poţi să-ţi trăieşti viaţa cu martori care să fie permanent cu tine, să înregistrezi fiecare convorbire telefonică, fiecare moment din viaţă, ca să ai dovezi.