Ordin de restrictie sau interdictie impotriva partenerei tatalui

doamna Martonze,daca tatal vine cu un echipaj de politie sa-si ia copilul o face doar pentru ca celalalt are chef de razboi nu pentru ca ar avea el o placere in asta.
Un parinte care se duce sa-si ia copilul la program nu pune mana pe telefon sa sune la 112 decat daca nu i se deschide usa,daca dreptul lui si al copilului este ingradit. Nu este logic de ca un tata pe care copilul il asteapta in fata blocului sa mai tarasca mama prin procese sau pe la Protectia Copilului.
Spuneti ca tatal sa se duca cu o floare in mana eventual pentru mama. Dar mama? Cumva da mailuri tatalui sa ia decizii impreuna referitoare la copil sau face totul de capul ei? Ia cautati in discutiile de acum cateva saptamani, ca era o mamica careia i se parea dificil sa dea un mail pe saptamana sa informeze tatal despre activitatile minorului. Dar tot mamei respective i s-ar parea ok ca tatal sa vina cu flori sa ia copilul,nu?
Vina este de ambele parti.
Este parerea mea proprie si personala ca o mama care implica tatal in viata copilului, care il informeaza pe acesta referitor la copil, care incurajeaza cu adevarat relatia dintre cei doi nu va ajunge decat foarte rar sa fie tarata prin tribunale, prin procese.
Asa cum un tata preocupat sincer de copil,care va participa si financiar si emotional la cresterea acestuia va ajunge rar in situatia de a nu-l putea vedea.
Din pacate insa nu suntem foarte inclinati sa lasam de la noi.
Iar cand sunt niste copii la mijloc exact asta ar trebui sa facem noi ca si parinti.

Asa cum un tata preocupat sincer de copil,care va participa si financiar si emotional la cresterea acestuia va ajunge rar in situatia de a nu-l putea vedea.

Câtă dreptate aveţi!
Dar..există iar un dar! ce înseamnă "tată preocupat sincer"? A da telefoane mamei de 10 ori pe zi să întrebe unde e? Să ceară program de vizită, afirmând că mama îl împiedică să relaţioneze cu copilul, chiar în ziua când, după jumătate de an, a catadicsit să viziteze acel copil, şi după ce primeşte, să lipsească de la programul cerut de el încă o jumătate de an? Să contribuie material cu 180 lei şi să ceară chitanţe pentru suma respectivă?
Ştiţi, fiecare priveşte problemele în prisma propriilor trăiri, experienţe.
Aşa cum copilul se cere la vecinul şi stă la el 2-3 ore, la fel nu m-ar deranja să plece cu tatăl său, că e tată. Copilul simte şi ştie de ce nu vrea la tata :sorry:

Doamna sustinerile dvs sunt adevarate. In opinia mea insa ele sunt incomplete! Da, e adevarat: atat o mama care colaboreaza cu tatal nu va fi tarata in tribunale, cat nici un tata care se implica corect (din toate pct de ved) nu va fi nici ele dat in judecata.
Dar, nu putem asuma ca "lumea" mamelor si a tatilor divortati este altfel decat lumea noastra a tuturora. Adica ca tot ce s-ar intampla in lumea celor divortati este deplin justificat doar de atitudinea celuilalt! "Lumea" parintilor divortati este tot atat de plina de defecte ca si lumea in general. Astfel, in aceasta lume exista niste nemernice, caci mame mi-ar fi imposibil sa le spun, care otravesc sufletul propriului copil, fara sa tresara la suferinta acestuia, sau il folosesc pur si simplu! Puscarie mi s-ar parea o pedeapsa blanda. Dar sa nu inchipuiti ca "nemernici" este doar la feminin. Exista si nemernici, pe care ii vezi in tribunale imbracati in haine de firma declarand nonsalant ca au venitul minim pe economie. Exista si nemernici care se plang dragii de ei ca sunt impiedicati sa-si vada copiii, ei nevenind la programul de vizitare. Exista si nemernici si nemernice care doar se razbuna pentru ce au pierdut prin divort!!!
Acesti nemernici, de ambele sexe, vor continua cu mahalaua, care adesea le este in sange, cu plangerile si reclamatiile doar pentru a se razbuna.
Exista si o categorie a ratatilor. Persoane a caror viata este un esec, care nu au cum sa-si justifice propria existenta, si pentru care, un astfel de "razboi sfant" devine justificarea nereusitei din propria viata (sigur ca as fi ajuns sa fac, sa fiu, etc dar n-am putut, ce era sa renunt la fiul meu ptr cariera mea?). "Suna bine". Cam oricine ar raspunde: oh, da ai dreptate! Doar ca la o analiza mai atenta, ai constata ca respectivul este pur si simplu un ratat care se agata de acest razboi si de fostul partener ca inecatul de pai!
Cred ca mai exista o mica categorie a derutatilor. Persoane de ambe sexe care au fost impinse intr-un razboi cu fostul partener, fie de un avocat de rea-credinta, fie de un actual partener de viata, intr-atata de limitat mental incat crede ca indemnand la conflict isi arata "dragostea si loialitatea", fie de un membru al familiei. Aceste persoane, slabe ce-i drept, sunt victimele rafuielilor personale, intre fosta nora si fosta soacra, sau intre fostele cumnate, sau victime ale unor avocati mai "bataiosi" etc.
Ceea ce lipseste insa cel mai adesea abordarilor juridice sau celor administrative este masura, diferentiarea, analiza caz cu caz si nu aplicarea unor masuri generale, fara analiza situatiei punctuale!!!

@Martonze: nu e vorba despre cine si cat abuzeaza de autoritati si nici macar de cine abuzeaza de drepturile pe care le are si cine joaca in defensiva.
E vorba ca, in cazul de fata, cererea autoritatii exclusive e fix egala cu incercarea de a urca nucile in pod cu furca.

Sa ne imaginam ca s-a terminat razboiul din tribunal si mama a castigat autoritate exclusiva - o va ajuta autoritatea exclusiva sa ii stearga lacrimile copilului cand se intoarce acasa de la tata? Nu. (si lucrul este valabil indiferent daca tatal e implicat, normal, indiferent sau doar vrea sa se razbune pa mama).

Cand ai un conflict intre trei persoane (mama, tata si partenera tatalui) care iti afecteaza copilul, nu Judecatoria este locul unde poti rezolva problema.
Poti incerca o negociere cu adultii, poti incerca sa-ti inarmezi copilul cu metode de a face fata stresului, dar nu ai ce sa cauti la Judecatorie.

sau, in loc sa-ti inarmezi copilul cum sa faca fata unui comportament inadecvat al adultilor, sa soliciti adultilor (care zice-se ca ar avea minte in cap) sa-si gestioneze intre ei doi, ca parteneri, rolurile si comportamentul astfel incat sa nu faca copilul sa sufere.