Atestat taxi/amanarea aplicarii pedepsei

@trandafir2:

Onorabilitatea nu are legătură cu dreptul de a obține atestatul pentru taxi. :)
Sunt persoane onorabile care nu pot obține acel atestat și dimpotrivă, persoane mai puțin onorabile care l-au obținut.

Problema este că atâta timp cât ai dreptul din punct de vedere al legii penale să conduci un autoturism, și nici o lege specială nu prevede că nu ai dreptul să obți un atestat pentru taximetrie dacă ți s-a stabilit o pedeapsă care a fost amânată, nici o persoană nu poate fi privată de acel drept.

Dacă ARR-ul se prevalează de vreo lege specială, atunci întradvăr, poate refuza eliberarea atestatului, dar dacă motivul refuzului este doar acea hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, acest refuz este abuziv, atâta timp cât omul are dreptul de a conduce.

Patrick_ a scris:

@trandafir2:

Onorabilitatea nu are legătură cu dreptul de a obține atestatul pentru taxi. :)

Va ca nu doriti sa tineti o anumita linie in discutie si sariti de la una la alta pe principiul "daca tot ne contrazicem macar nici sa nu stim pentru ce". M-ati luat ba cu amanarea, ba cu suspendarea, ba cu lamurirea dispozitivului, acum din tot ce am scris ati gasit si extras cuvantul asta "onorabilitate" (restul argumentelor juridice le ignorati ca si cand nu exista).
Da, onorabilitatea are legătură cu dreptul de a obține atestatul pentru taxi, caci legea speciala tocmai asta urmareste.


Patrick_ a scris:

Problema este că atâta timp cât ai dreptul din punct de vedere al legii penale să conduci un autoturism, și nici o lege specială nu prevede că nu ai dreptul să obți un atestat pentru taximetrie dacă ți s-a stabilit o pedeapsă care a fost amânată, nici o persoană nu poate fi privată de acel drept.

Pai daca legea speciala ii cere cazier, iar in cazier are inscrisa pentru 2 ani hotararea instantei cu privire la o infractiune la regimul circulatiei. Ce mai este de discutat aici?


Patrick_ a scris:

Dacă ARR-ul se prevalează de vreo lege specială, atunci întradvăr, poate refuza eliberarea atestatului, dar dacă motivul refuzului este doar acea hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, acest refuz este abuziv, atâta timp cât omul are dreptul de a conduce.

Daca este sau nu refuz abuziv, asta se poate stabili printr-o actiune in instanta impotriva ARR (asa cum v-am mai spus). Dpmdv nu este abuziv (persoana a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, o infractiune, si i s-a aplicat o pedeapsa, are cazier, punct), dar userul poate dovedi in instanta ca este abuzat. Mai mult de atat nu mai am de comentat in aceasta speta!

Nu au nici o lege speciala ,singura conditie este ca solicitantul sa nu fie condamnat ,pentru comiterea unei fapte penale ...de altfel una din conditiile pentru retragerea atestatului este condamnarea penala, conform regulamentului pe care functioneaza institutia .
Regulamentul de functionare al unei institutii care tine de stat, trebuie sa respecte legislatia, nu sa impuna reguli care sunt in contradictie cu drepturile civile .
Multumesc!

trandafir2 a scris:

Pai daca legea speciala ii cere cazier, iar in cazier are inscrisa pentru 2 ani hotararea instantei cu privire la o infractiune la regimul circulatiei. Ce mai este de discutat aici?

Vorbind strict din punct de vedere juridic (și nicidecum doar de dragul de a ne contrazice), se poate spune că nici o lege nu „cere cazier” ci prevede ca cerință pentru desfășurarea anumitor activități, ca persoana respectivă să nu fi suferit condamnări (pentru orice fel de fapte sau doar pentru o anumită categorie de fapte).

După cum spuneam, dacă vreo lege specială prevede ca o persoană căriea i s-a stabilit o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată, nu are dreptul de a obține un atestat pentru desfășurarea activității de taximetrie, atunci refuzul ARR-ului e justificat.

Dacă însă interdicția de a desfășura acestă activitate se aplică strict în cazurile în care solicitantul a suferit vreo condamnare, atunci este nejustificat refuzul eliberării atestatului în situațiile în care se pronunță o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, deoarece amânarea aplicării pedepsei nu este același lucru cu o condamnare.

Dacă ar fi vrut ca intericțiile respective să se aplice și celor cărora li s-a amânat aplicarea pedepsei, legiuitorul ar fi trebuit să fie mai coerent și să prevadă care anume interdicții se aplică și căror persoane - celor care au suferit condamnări sau și celor cărora li s-a stabilit o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată.

Problema de fond e că legiuitorul a introdus o serie de instituții noi odată cu noile coduri, instituții pe care nu le-a mai corelat cu legislația specială existentă și din toate aceste necorelări are de suferit justițiabilul, având în vedere interpretările (de multe ori contradictorii) date unor prevederi ale legii penale.

Oricum, ceea ce e de rețiunut din toată povestea e că o amânare a aplicării pedepsei nu e același lucru cu o condamnare, iar dacă prin legea specială se interzice exercitarea unui drept în cazul unei condamnări, atunci acea interdicție nu se aplică automat și în cazul amânării aplicării pedepsei.

După cum spuneam, toate aceste aspecte pot fi lămurite de către instanța care a pronunțat hotărârea în temeiul art. 598 alin. 1 lit. c) Cpp.
Chiar dacă în opinia unora lucrurile sunt cât se poate de clare, decizia instanței sesizate cu o astfel de problemă nu este chiar așa de previzibilă pe cât ar trebui să fie.

Patrick_ a scris:

, se poate spune că nici o lege nu „cere cazier” ci prevede ca cerință pentru desfășurarea anumitor activități, ca persoana respectivă să nu fi suferit condamnări (pentru orice fel de fapte sau doar pentru o anumită categorie de fapte).

@Patrick_ Tot ce ati boldat (in ultimul mesaj, nu in citatul reprodus acum) sunt truisme, eu nu le-am pus la indoiala, nimeni nu le-a pus la indoiala si ca sa nu dilatam discutia, revenind in speta noastra, unde este incidenta cerința pentru desfășurarea anumitor activități, ca persoana respectivă să nu fi suferit condamnări?