Despre Biblie

pronick76, n-am nimic personal cu tine, doar că ţi-am cerut să vii măcar cu argumente valide. Acum mă întrebi de semnificaţia numelui Daniel şi eşti total în afara subiectului. Nu are nicio logică ce înseamnă "Daniel" cu discuţia despre biblie. E total absurd şi dacă ţi-aş răspunde. E clar că apelezi iar la semnificaţie mistică pentru că am citit ce înseamnă. Mă întreb dacă m-aş fi născut în Japonia sau în Groenlanda ce nume aş fi avut şi dacă semnificaţia lui ar fi fost aceeaşi cu denumirea în ebraică. E ilogic.

Un mesaj de la cei ce "vâră" pe gât :[ link extern ] ...
Este proba, sau doar o incercare de a atrage si alti adepti?

Am citit despre domnul Popovici aici: [ link extern ] /.

Vremurile sub regimul comunist au fost grele pentru toţi. Din fericire, pentru mine, eu nu le-am prins. Însă, nu poţi acredita o lucrare a unui om care "promovează biblia" ca fiind validă şi obiectivă. Din paragrafele pe care le-am citit de pe scribd, nu am găsit decât subiectivism la greu.

De exemplu, să luăm capitolul III, "Mărturia fizicii".
Ca de fiecare dată, preoţii îl dau exemplu pe Newton pentru că şi el era un bun creştin, însă chiar dacă Newton a fost flacăra de evoluţie a fizicii, Einstein le-a dat pe toate peste cap. Ce mă miră e că s-a renunţat totuşi la ideea de geocentrism. Aici biblia nu avea dreptate? De ce selectaţi doar ce vă convine?
ªi, îmi pare rău, "interpretările" acestea din capitolul III pe lângă că sunt subiective, mai pot fi interpretate în alte zeci-sute de moduri.

Întrebarea mea din primul comentariu a fost: Chiar e utilizată Biblia pentru a se jura? Îmi poate răspunde cineva la întrebare?

Voi fi poate cam prea...putin concis...Dar, pentru a fi relativ explicit asupra unui anume mod personal in care inteleg eu biblia (dar indrumat de scrierile sfintilor parinti), voi reuni unele raspunsuri si pareri pe aceasta tema pe care, le-am mai dat in alta parte, dar cred ca se potrivesc atat de bine aici. De aceea, le-am ...transferat de acolo in acest topic.
Stiti ce am descoperit...traind (sfatuit fiind de scrierile Apostolului Pavel, bineinteles si cu mari eforturi experimentind chiar eu, fiindca nu este usor, in realitate sa-ti iubesti si dusmanii): IUBIREA NECONDITIONATA ESTE MARELE SECRET AL REUSITEI!
Tocmai in asta consta intelepciunea crestina, in iubirea neconditionata si a recunostintei catre Dumnezeu pentru tot ce primim, bun sau rau. Numai asa putem iubi neconditionat si numai iubind neconditionat, noi insine tindem spre indumnezeire. Doar ca aceasta nu este o filozofie, adica speculatia mentala asupra unor idei, ci trebuie sa fie un sentiment adanc si deplin castigat pentru a putea intelege ceva atat de simplu, dar intangibil numai cu mintea! Inima este calea! ATINGEREA TRAITA a acestei stari este atingerea Duhului Sfant si a unei aripi de inger! Sper sa aveti cat mai des RAGAZUL sa puteti simti asta! Fara acest ragaz, in tulburare si agitatie, este cam greu, daca nu imposibil! Din proprie experienta stiu si constat zilnic faptul ca nu se poate cu un picior pe un drum si cu altul pe alt drum, decat daca suntem schizofrenici (desi cred cu amaraciune ca este un diagnostic al lumii de azi). Sau, simplist spunind, nu putem pleca pe drumul spre ...Suceava si sa ajungem la ...Constanta (e numai o simplista comparatie).
Chiar daca poate sa para plictisitoare repetarea ideii, scopul este intelegerea faptului ca ideea in sine nu foloseste la nimic daca nu ajungem sa o traim si sa o simtim! . (Auto)contemplarea ideilor nu duce la cunoasterea lui Dumnezeu.
Acceptarea tuturor lucrurilor si oamenilor din existenta noastra, ca pe niste lucruri date de Dumnezeu este un mare pas (dar absolut insuficient daca ne oprim aici) spre intelegerea linistii interioare prin traire. Urmatorul pas, absolut necesar, este sa facem binele si sa nu ne insotim cu raul! Nu putem merge la brat cu raul si sa pretindem ca suntem buni! Alegerea este, deci, un alt mare pas spre intelepciune. Dar cum noi confundam binele cu placerea si raul cu durerea, iar catre prima alergam si de a doua fugim cat ne tin picioarele (in ambele situatii), este greu sa facem alegerea buna! Fiindca exista si otravuri cu miros si aroma frumoasa, precum exista si medicamente foarte amare, dar care ne fac bine. Desi sunt constient ca am scris cam ca un ...duhovnic (ceea ce este foarte departe de curatia vietii mele!), scopul este sa incercam sa intelegem impreuna (fiindca "pe noi insine si unii pe altii si viata noastra toata Lui Hristos Dumnezeu sa o dam") cat de usor este sa FACEM ASTA DIN ADANCUL INIMII, PRIN TRAIRE! Cred...
Va imbratisez cu toata iubirea mea, cu care am hotarat sa privesc toti oamenii (chiar si pe cei rai, desi e mai greu cu acestia, dar asta este secretul) ca pe ipostaze (cele din urma chiar nefericite si chinuite!) ale fetei lui Dumnezeu. Numai asa, incet, incet, Goliatul cel mare din noi (omul cel vechi si cam naravit in rele), va fi invins de micul David (firavul om bun ce se chinuie sa creasca in noi) si care, va creste numai dupa uciderea Goliatului cel rau! Altfel este, din pacate, imposibil! Dar suntem oameni si mai cadem si in genunchi si ne mai ridicam si iar cadem si iar ne ridicam...Asta trebuie sa facem mereu, fara deznadejde si cu nadejdea ferma ca vom reusi, cu ajutorul Dumnezeului nostru, Bunul Domn Iisus Hristos! Doamne ajuta si sunt, mereu, cu toata inima, alaturi de toti oamenii!
O inima cat mai luminoasa va doresc, iar eu voi fi mereu un foarte bun prieten al tuturor, fara nicio retinere, interes sau dorinta, decat binele sincer si ajutor reciproc in sporirea interioara, care este cea mai importanta!
Multumesc pentru rabdare si pentru fericirea oferita mie de voi, prin abordarea acestui...ideal! Promit sa va citesc mereu cele scrise aici, iar eu sa fiu... mult mai scurt.
Va multumesc din suflet dl. av.v., atat pentru urari cat si pentru pretuire (pe care nu stiu cat o merit), iar pentru a va (si in cel putin aceeasi masura a ma) incuraja, ma repet, intarindu-va convingerea ca este necesara multa lupta (acesta fiind de fapt cel mai mare razboi, cel cu tine insuti)! Este nevoie de iubire, rabdare, hotarare, curaj si nu in ultimul rand perseverenta! Dar mai ales, asa cum am spus in mod clar, de o ALEGERE. Odata facuta, asa cum sunt sigur ca ati facut-o si dvs., trebuie, in mod imperios, mers inainte! Si, chiar daca ma repet iarasi, o fac tocmai pentru a sublinia intelepciunea celor trei cuvinte ale apostolului Pavel: credinta, nadejede si dragoste. Credinta ne aduce pe calea pe care trebuie sa cautam si sa mergem, nadejdea ne ajuta sa ne ridicam neincetat ori de cate ori cadem (fiindca de cazut vom mai cadea de multe ori; dar un copil, cand invata sa mearga, nu pateste la fel? Apoi va cadea din ce in ce mai rar si abia apoi, deloc.) si sa ne straduim din toate puterile noastre sa sporim, iar iubirea este cea mai importanta, fiind deopotriva cale, scop si rezultat atins!
Abia aceasta ultima afirmatie este, asa cum spuneam, incercarea firava de a dezvalui in cuvinte (lucru imposibil de realizat!) marele secret al indumezeirii omului! De aceea si apostolul Pavel, in lumina intelpciunii lui, ne arata atat de clar ca dragostea este mai presus de toate. "De veti da trupul vostru sa arda, dar nu aveti dragoste....". Infricosatoare afirmatie, nu-i asa?! Dar de fapt, nu este decat dezvaluirea simpla, dar uluitoare a celui mai mare ADEVAR! Iar cea mai mare problema a oamenilor, in toata aceasta cautare, este tocmai incercarea de a cauta si de a intelege numai cu mintea, uitind (si asta este adevarata orbire) ca de fapt, marea lucrare si transformare se face in inimi, suflete si traire, iar marele raspuns, ca rezultat va veni tot acolo.
Va mai dau, tot ca un ajutor, asa cum caut si eu, o pilda foarte placuta mie si care ne dezvaluie revelator, chiar daca mai subtil, un alt aspect al modului cum trebuie facuta cautarea, inclusiv in Biblie. Este vorba de pilda urcarii Sfantului Ilie pe muntele Horeb. Pe scurt, fugind pentru a se ascunde de regina Izabela, proorocului i s-a aratat Dumnezeu si i-a grait: "Iesi si stai pe munte inaintea fetei Domnului...Ca iata Domnul va trece... Si a fost intai vijelie napraznica, dar Dumnezeu nu era in vijelie. Afost apoi cutremur, dar Dumnezeu nu era nici in cutremur. Afost apoi foc, dar nici in foc nu era Dumnezeu. Iar dupa foc s-a facut o adiere de vant lin si in acea adiere de vant lin era Domnul!"
De cate ori (mai ales in lumea de azi, dar, de fapt, intotdeauna in lume) sufletul fiecaruia dintre noi trece prin vijelie, cutremur launtric, foc interior si exterior dureros! Dar numai dupa ce depasim acestea, in linistirea si-a patimilor, si-a gandurilor, sufletul nostru dobandeste pacea launtrica. Numai in acea pace putem sa-l cautam si mai ales sa-l gasim pe Dumnezeu! Iar fara iubire totala si neconditionata, acea pace nu vine niciodata!
Va multumesc pentru ajutorul, de a-l cauta si gasi pe Dumnezeu, chiar si aici.
Sa ne dorim din suflet, unii altora, sa ne tina Domnul, intotdeauna, o mana pe crestet si una pe inima!
Un week-end cat mai...fericit tuturor!:hugall:

danieliulian a scris:

Întrebarea mea din primul comentariu a fost: Chiar e utilizată Biblia pentru a se jura? Îmi poate răspunde cineva la întrebare?

Numai martorii se jura pe Biblie.

JH,
Nu uit ca oamenii, cu ani in urma, nu stiau sa citeasca… Faptul ca nu stiau sa citeasca nu justifica preotimea – dupa venirea lui Isus. Aceia care stiau puteau citi celorlalti – fara a le explica “ce vrea Dumnezeu sa spuna”; doar sa le citeasca. Pentru ca, ce e greu de inteles in a-ti iubi aproapele si in a respecta 10 porunci? Ce e greu de priceput in a nu te inchina la idoli? Ce sunt icoanele? Ce sunt moastele? Cum vine aia: oameni declarati sfinti prin decizia oamenilor?
Si apoi, cate modificari a suferit Biblia prin traducerile succesive, facute de diferiti autori…
Daca ar fi ca litera Bibliei sa fie respectata divortul ar fi posibil in cazuri stricte, nu din te miri ce, iar recasatorirea ar fi posibila tot in anumite cazuri… Tot ceea ce este in afara Bibliei este “adaptare” facuta de oameni. Ori, daca s-a tot adaptat, cuvantul lui Dumnezeu unde se regaseste in realitatea credinciosilor? Poate ca am idei putine (si fixe) dar chiar nu pot intelege cum pot sa-si spuna oamenii credinciosi si sa respecte din Biblie numai ce le convine si sa tot adapteze continutul prin “norme de aplicare”.

Elena,
Da, se poate spune ca Biblia poate fi o carte “despre”… etica.

“Zilele din urma” se vehiculeaza de cel putin doua mii de ani. De cand e Biblia exista si amenintarea Apocalipsei si mereu auzim ca ceea ce se intampla azi (indiferent de perioada istorica) sunt semnele Apocalipsei. Dar, aruncand o “privire” in istorie constatam ca razboaie, foamete, boli, rautate etc au existat de cand e lumea lume (si vor exista).
Cand se vorbeste despre sfarsitul Lumii se uita mereu de legamantul facut de Dumnezeu cu Noe.
Dupa potop, cand Noe si familia lui au iesit din arca, Noe a sacrificat un animal in cinstea lui Dumnezeu pentru că i-a salvat si pentru ca Dumnezeu sa nu mai trimita potopul. In semn de legamant Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, care simbolizeaza pacea si linistea dupa ploaie sau razboi. Noe a ”cerut” ca Dumnezeu sa nu mai trimita potopul si acesta a ”pus pe cer curcubeul” si ca semn ca nu va mai trimite potopul... Ori, daca se interpreteaza ca, totusi, lumea se va sfarsi (din nou) inseamna ca Dumnezeu a fost... smecher? A jurat sa nu mai trimita potopul, dar ar putea distruge lumea prin foc, de exemplu? Ar fi cam exagerat sa interpretam astfel....

Mitul potopului e intalnit si in mitologia sumero-babiloniana, Ghilgames, cca 1200 i.e.n....

Biblia nu ne lamaureste care religie e cea mai buna. In Biblie nu se spune: ortodox, catolic, baptist, protestant etc s.a.m.d. Scrie despre credinciosi si necredinciosi – dar, ce inseamna, practic, necredincios? Cei mai multi oameni sunt credinciosi, doar ca difera numele divinatatii in care au credinta. Toate religiile au, practic, acelasi (pretins) scop si aceeasi finalitate: intelegere intre oameni, respect pt toate fiintele (pt natura) si salvarea sufletului pacatosilor, linistea sufletului pacatosilor prin evitarea (si iertarea) “pacatelor”.

Nu cred ca Dumnezeu e raspunzator pentru dezastrele naturale. Dezastrele nu sunt decat fenomene ale naturii, de mai mica sau mai mare intensitate. Daca “acceptam” natura trebuie sa acceptam si dezastrele – care au existat si vor exista. Azi, numarul victimelor si pagubele sunt mai mari si pt faptul ca densitatea populatiei pe metru patrat e mai mare. Dezastrele naturale nu sunt pedeapsa de la Dumnezeu – pur si simplu sunt, pt ca asa e natura. Iar daca acceptam ideea ca omul contribuie la producerea unor dezastre naturale tot nu putem afirma ca e vointa lui Dumnezeu… Adica, dezastrele sunt si efectul activitatii oamenilor – tot nu sunt “pedepse”.

@danieliulian,
“contradictiile” nu sunt intre mine si… mine, sunt intre opiniile mele si ale celorlalti.
Chiar daca as accepta ideea ca Biblia e insuflata de Dumnezeu nu inteleg rolul preotilor ca “mediatori” intre om si Dumnezeu. Cunosc ceea ce se numeste “egoismul fiintei supreme” si “indemnurile” la diverse discriminari… Si tocmai de aceea cred ca Biblia e scrisa de oameni…
Daca tot e sa creada cineva ce scrie in Biblie – ca ar fi insuflata de divinitate – n-ar trebui sa se mai uite in gura popii care propovaduieste, uneori, despre anumite partide politice. Pentru cei care au credinta in Dumnezeu cred ca nu e necesar sa pupe racle, ci pur si simplu sa respecte ceea ce ei considera a fi cuvantul lui Dumnezeu – in sensul ca in Biblie nu scrie sa te inchini la icoane si la cladiri (biserici). (Si) In acest sens consider ca “talmacirea” e manipulare: pt a se obtine bani, in general… dar si voturi… politice. Pt ca religia si politica se impletesc de cand exista acestea ca notiuni.
Referirea la cele 10 porunci este in sensul ca e suficient sa fie respectate acestea pt a fi convins un credincios ca respecta cuvantul (cerintele) divinitatii in care crede.

Interventia ta arata ca vezi contradictiile intre cum se declara un om si cum este in realitate.
Arata faptul (asa pare, cel putin) ca nu sunt singura care crede ca omul se poate descurca si fara divinitate.

Da, este folosita Biblia pt ca martorii, in fatza instantei, sa jure… De aceea, am comentarii, pt ca ori cred unii in Biblie, ori nu cred:
Juramantul e interzis prin Biblie (Noul Testament): Matei 5:37, Cuvantarea de pe munte: “Dar Eu va spun: Sa nu jurati nicidecum; nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu... Felul vostru de vorbire sa fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau”. Cum se impaca zisa lui Isus cu... juramantul unui martor in sala de judecata, ca exemplu?
Din punct de vedere teologic juramantul e inacceptabil, dar este, totusi, des utilizat, atat de credinciosi cat si de popi, pt angajamentul moral al omului in anumite scopuri...
Iar cand aud un politician folosind numele lui Dumnezeu... E haios, ipocrizie declarata! De fapt, cand un politician spune ”Sa ne ajute Dumnezeu” cred ar trebui sa intelegem ca va fi vai de capul nostru.

@zoritong,
Biblia este adevarata – in sensul ca este publicata. Dar cum putem avea certitudinea ca este cuvantul unei divinitati? No… E greu sa inteleg aceasta. Dar am recunoscut: sunt mai grea de cap. Exista dovezi arheologice care arata ca e inspirata din vechi scrieri egiptene adaptate la “noile necesitati” ale celor care doreau sa conduca multimile… Erezie? Fie…

Ce ma invata dobitoacele, pestii, pasarile, pamantul? Ceea ce ma invata si instinctul: supravietuirea. Nu divinitatea m-a invatat sa observ animalele, pasarile, pestii etc si sa invat de la ele… Inventatorii au si materializat in laborator ceea ce au observat in natura… dar aceasta e o dovada a existentei unei divinitati?
Am citit carticica la care va referiti si aleg numai un “fragmentel”: “In legatura cu antropologia, ei (egiptenii in mijlocul carora a trait Moise, nota mea) sustineau evolutionismul. Spuneau ca oamenii se trag din anumiti viermi, care s-au format in malul Nilului. Gasiti la Moise ceva de felul acesta? Nimic. El spune clar ca omul e creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea sa.”

Moise spune clar? Dar, de ce l-as crede pe cuvant? A “spune clar” nu e o dovada, e o opinie…
Cat despre ideea ca egiptenii credeau ca se treg din viermi… e dezinformare. Arheologic poate fi dovedit (ca dezinformeaza) prin inscriptia de pe mormantul lui Seti I (cca 1318-1304 i.e.n.): “Spus de Ra lui Num: Tu mai marele zeilor din care sunt nascut si voi zei stravechi – iata oamenii zamisliti din mine insumi: ei rostesc vorbele impotriva mea, spune-mi ce veti face in imprejurarea aceasta. Iata, am asteptat si nu i-am omorat inainte de a auzi cuvintele voastre”. Aceasta chiar poate fi dovada pt credintele egiptenilor: e scris in piatra (Ra a creat, si el, oameni). Iar Moise s-a inspirat… De unde ideea lui Popovici despre viermi…? Nu-mi spune, desi da o lunga lista ca bibliografie (nu am timp sa citesc totul pt a afla de unde i-a venit ideea).
Si nu e cazul sa discutam despre cosmogonia egipteana… dar egiptenii credeau in “zei creatori”.

Este o parere tendentioasa sau chiar inerenta , ca oamenii de stiinta , precum cei care au ajuns intr-o masura oarecare in cunostiinta unor descopereri stiintifice nu poate accepta , crede adevarul Bibliei .
Samuel Morse a transmis oficial primul mesaj telegrafic :"Ce lucruri mari a facut Dumnezeu!"( Numeri 23,23)
Johannes Kepler scria :" Mare este Dumnezeu,Domnul nostru , mare este puterea sa si intelepciunea Lui nu are sfarsit ... Cred numai si numai in slujirea lui Iisus Hristos...in El gasim singurul refugiu , singura mangaiere !...Vad acum ca ,prin stradaniile mele ,Dumnezeu este slavit si in astronomie , intrucat cerurile spun slava lui Dumnezeu ."
Louis Pasteur a afirmat :"Cu cat studiez mai mult natura , cu atat sunt mai uimit de lucrarea Creatorului ."
William Thomson (Lord Kelvin ) era convins ca " in ce priveste originea vietii , stiinta sustine in mod cert o putere creativa ."
Pionerul electronicii Fleming a scris :"Exista dovezi abundente ca Biblia , desi scrisa de oameni , nu este produsul mintii omenesti.Ea a fost intotdeauna venerata de nenumerati oameni ca fiind cuvintele transmise noua de catre Creatorul universului."