avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 920 soluții astăzi

Creștem împreună! Datorită vouă, comunitatea avocatnet.ro a înregistrat 12,8 milioane de vizite în primele 7 luni din 2025.

Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Divorț cu minori în instanță: tata dorește să ia ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Divorț cu minori în instanță: tata dorește să ia unul dintre copii la el, sau cel puțin program extins de vizită. Poate obține acest lucru dacă are probleme de comportament?

Buna seara.
Sunt in proces de divort cu sotul meu si avem impreuna 2 copii: un baietel de 2 ani si 5 luni si o fetita de 3 luni.
In urma comportamentului lui manifestat prin violenta verbala, psihologica si fizica am plecat insarcinata in 9 luni si alaturi de baietel de la domiciliul conjugal la un apartament proprietate personala si am depus divort din culpa exclusiva a sotului. Toate se intamplau in prezenta baietelului.
Pe langa abuzul psihic, sotul meu m-a agresat fizic in noiebrie 2017 cand m-a tras de par, m-a trantit in pat si mi-a aplicat cateva palme peste fata doar pt ca era cel mic bolnav rau si mi-a permis sa-l chem acasa pt a merge la spital. A doua violenta a fost in martie 2018 cand eram insarcinata in 2 luni. Atunci m-a insultat si plesnit peste fata in mijlocul strazii deoarece se enervase pe baietel si trebuia sa loveasca pe cineva ca sa se descarce probabil. Au fost si altele dar mai nesemnificative prin comparatie. Nu am depus plangeri la politie si nu am fost la inml. Mare greseala!
La proces am cerut exercitarea autoritatii in comun, domiciliul copiilor la mine si program de vizitare doar in prezenta mea. Sotul a facut intampinare si reconventionala si a cerut despartirea copiilor (baietelul la el si fetita la mine) desi el nu s-a implicat in cresterea si educarea lui. Daca nu se aproba cererea lui atunci vrea program extins si sa ia alternativ cate un copil de joi pana duminica la domiciliul lui.
Mantionez ca incepand de la plecarea de acasa am stat la dispozitia lui in ceea ce priveste vizitarea copiilor si de cate ori a vrut, a venit.
Sotul meu este un om care nu mai stie sa se controleze cand este nervos. Daca nu are argumente atunci loveste. A fost violent cu mine, a fost violent de cateva ori si cu copilul (prin bruscari, zguduiri).
Acum doreste sa ne despartim amiabil in instanta si eu sa fiu de acord ca el sa ia baietelul in fiecare weekend de sambata dimineata pana duminica seara la el acasa. Nu pot face asta pt ca ii stiu gradul de implicare in rutina copilului, stiu neglijenta de care da dovada si mi-e frica sa nu se manifeste nepotrivit daca cel mic nu este obedient. Ii vorbeste urat despre mine baietelului chiar si cu mine de fata, intre 4 ochi cred ca este si mai rau.
Mentionez ca situatia mea financiara este mai buna ca a lui, mediul in care am fost crescuta este unul de oameni intelectuali, muncitori si realizati in viata, am tot suportul familiei in cresterea si educarea copiilor si le pot asigura o dezvoltare armonioasa, intr-un mediu calm, plin de iubire si respect, cu valori morale corecte si in conformitate cu cerintele traiului intr-o societate civilizata. Sotul a vazut in copilarie abuz si violente si asta vad ca face si in viata lui de familie. Nu imi doresc sa ajunga si copilasii mei in aceeasi situatie. Inteleg si aprob relatia copii-tata dar in situatia in care tatal este un bun exemplu pentru copiii sai.
Ma ameninta de ceva timp cu ordonanta presedintiala din cauza faptului ca nu ma mai las manipulata de el si ca am ajuns sa ii spun NU, lucru cu care domnul nu este invatat.
De la Autoritatea Tutelara am primit asigurarea ca locuinta copiilor va ramane la mine dar am nelamuriri in legatura cu programul de legaturi personale.
Oare un copil de 2 ani si 5 luni poate sa fie trimis acasa la tatal lui cu probleme de comportament? Exista sansa ca sotul meu sa primeasca drept de vizita la el acasa de joi pana duminica? Unde este stabilitatea copilului in cazul asta?
Am tot citit sentinte de divort cu minori si am vazut ca se practica 2 weekenduri pe luna de sambata pana duminica seara dar in toate cazurile lecturate de mine era vorba despre copii de peste 5 ani.
Ce program credeti ca se poate acorda in situatia noastra avand in vedere toate aspectele?
In februarie este primul termen. Oare cat ne vom intinde cu judecata?
Multumesc din suflet!
Ultima modificare: Luni, 4 Februarie 2019
Manuela Rășină, administrator
4 din 4 utilizatori consideră
acest răspuns util
Dna av Gradinaru mama a scris:
un baietel de 2 ani si 5 luni si o fetita de 3 luni.

Am si eu o intrebare la dvs, dvs cititi inainte de a posta sau aplicati aceleasi propozitii?
Asa e cand n-ai copii si crezi ca cresterea unui copil si dragostea materna se invata din lecturi!
Deci ce spuneti dvs?, va citez:
lasati copiii sa se desprinda de dv., le face tare bine, le creste increderea in ei, invata sa faca fata in numeroase medii la numeroase situatii.

Cine sa se desprinda? cel de 2 ani jumate, cui sa-i creasca incredere in sine, fetitei de 3 luni? Sfanta Nascatoare!
NU semnati niciun acord.Nu despartiti copiii. Aparati-va corect, onest si documentat in instanta. Adunati de acum incolo probe: plata/neplata contributiela viata copiilor, inregidtrati cu telefonul,identificati-va martorii, cautati-va avocat etc
Lasati-o pe dna Gradinaru sa fie proactiva. Banuiesc ca numai de "proactiv" nu aveti timp cand cresteti 2 copii atat de mici.
av Gradinaru:
Daca va opuneti fara temeiuri sanatoase la vizite, va fi greu pana la imposibil sa va salvati copilul de o violente la nevoie.

Exista violente la nevoie dna av? La nevoie merge si un dat cu capul de pereti? Doamne fereste!
Acum desigur ca voi fi banata pentru delict de opinie.
Ultima modificare: Vineri, 1 Februarie 2019
proastasatului, utilizator
1 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Un copil nu are frica de separare la cateva luni, aceasta apare in jurul varstei de un an. Este mai simplu sa lasi in vizita un copil care inca nu cunoaste aceasta frica.
la fel, copiii de 2,5 ani este indicat sa ramana in grija altor persoane decat cei care ii ingrijesc in mod constant, aceasta aratandu-le ca ei se pot descurca si fara mama in anumite situatii, cum ar fi la gradinita. Chiar desprinderi scurte, dar care devin rutina, normalitate, ajuta copiii sa inteleaga ca se descurca si fara un anumit om langa ei.
Primele tendinte de independenta apar cand copilul intelege ca el si mama sunt doua fiinte diferite, la varste mici.

In opinia mea, de avocat, daca la inceput construiti o relatie conflictuala, asa va continua sa se formeze. daca apelati la instanta, asa veti apela, cand unul, cand celalalt, circular.
In opinia mea doar avocatii vor castiga ceva din asta, or important e sa castige copiii, zic eu, si poate si dv., ceva liniste. Nu e usor sa stati prin procese cu doi copii atat de mici... din experienta de avocat va spun.

Doamna proastasatului, va rog sa folositi un ton mai putin agresiv si sa va orientati criticile spre text, spre idei si nu spre un om sau altul. Ca un user are sau nu are copii este irelevant, unii psihologi chiar recomandand parintilor cu copii sa se vada din prisma unui prieten fara copii, imaginea obtinuta fiind uneori mai obiectiva.
Nu judecam aici pe nimeni dupa niciun criteriu. Va rog sa respectati legea si sa nu mai discriminati. Indiferent cine e persoana care considerati dv. ca stiti ca nu are copii.
Multumesc frumos.
Ultima modificare: Sâmbătă, 2 Februarie 2019
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
cristinamihaela, vă înţeleg îngrijorarea, dar situaţia e de aşa manieră, încât, azi, în Romania, programul de relaţii al copilului cu părintele plecat ţine loc de casă, masă, haine, educaţie. S-a ajuns acolo încât o mamă a fost penalizată că nu a dus fetiţa la program cu taică-său la penitenciar! Soluţia este să-i daţi copiii, chiar dacă vi se rupe sufletul, fiindcă domnul se va plictisi repede de jucăria "copiii", cu cât doriţi să ia mai mult copiii, cu atât mai puţin interesant i se va părea "programul de relaţii"; în rest, v-aţi asigurat pentru următorii 18 ani cu program "primul şi al treile weekend" şi jumătate de vacanţe să staţi să-l aşteptaţi pe tata, să vină să ia copiii.El, dacă vrea, vine, dacă nu, NU.Dar dvs. aveţi obligaţia de a sta la dispoziţia lui.
3 din 3 utilizatori consideră
acest răspuns util
Doamna avocat, sa imi spuneti dvs cum poate alapta sotul meu fetita de 3 luni ca doar imi spuneti ca ii face bine copilului sa stea si cu alte persoane ca sa nu aiba apoi frica de separare.
In plus orice mama, cu atat mai mult una informata, stie ca anxietatea de separare apare de fapt de la varsta de 8 luni. Prin urmare imi recomandati sa incep antrenamentul independentei
bebelusei de pe acum pana nu e orea tarziu si s-o dau taticului s-o tina moarta de foame pana o aduce inapoi (deoarece are niste alergii puternice la proteinele din laptele de vaca si nu are voie niciun fel de lapte in afara de cel matern).
Doamna, si la gradinite exista perioada de acomodare in care mama vine alaturi de copil la activitati in clasa si apoi putin cate putin se separa de acesta, lasandu-l in mediul in care deja s-a obisnuit.
Baietelul de ex a fost alaptat pana inainte sa nasc al doilea copil, adica in jur de 2 ani si 1 luna. Daca aveti copii si daca ati alaptat stiti ce inseamna asta. Daca nu, atunci va spun eu. Inseamna o legatura extraordinara intre mama si copil in care tatal este cantitate neglijabila. Copilul meu acum nu mai adoarme la san, ci adoarme doar cu mine langa el tinandu-ma de mana ca sa ma simta alaturi. Asta nu este un handicap, ci este trecerea treptata (pentru a nu afecta psihic copilul) de la diada mama-copil la relatia de independenta a copilului. Cu accentul pus pe treptat, asa cum recomanda si psihologii, trecere pe care o face mama alaturi de copil, nu copilul alaturi de altcineva. Nicidecum sa vin eu weekendul urmator si sa ii spun copilului "mami, tu o sa mergi sa dormi la tati". Se duce copilul pt ca este ascultator si ii place sa se joace cu tati pt ca acesta nu prea i-a dedicat pana acum din timpul lui si e dornic, dar se vede apoi acolo fara mine si incepe si plange... si tati il lasa sa planga fara ca macar sa incerce sa il consoleze, ba chiar mai si tipa la el sa taca din gura odata. Astea se intamplau si cu mine in casa deci stiu la ce sa ma astept. Cand eram o "familie" copilul plangea noaptea ca nu il vrea pe el ci o vrea pe mami sa-l adoarma, il dadea afara din camera. Am fugit 15 min la magazin si am lasat copilul cu tatal lui si cand m-am intors l-am auzit de la parterul blocului batand in usa si plangand dupa "mami", cand am intrat copilul era rosu si fara aer si sotul era nestingherit in pat se juca pe telefon...a spus ca a plans de cand am plecat si i-a zis sa se opreasca dar degeaba. Acolo urmeaza sa trimit eu copilul singur. Copilul de 2 ani si 5 luni. Ca sa planga dupa mine fara ca eu sa am cum sa il linistesc, ca tatal lui sa tipe la el sa se potoleasca si apoi duminica primesc inapoi copilul terminat la cap si urandu-ma poate pt ca l-am abandonat, pt ca nu am fost langa el cand a simtit nevoia de iubire de mama.
Cand nu stim psihologie, doar ne dam cu parerea la rece. Eu merg la psiholog pt a stii cum sa manageriez corect situatia in ceea ce priveste copiii tocmai in ideea ca stiu cat sunt de legati de mine (dpdv emotional in primul rand pt ca fizic oricine poate sa il stearga pe baietel la fundulet cand face caca, dar doar mami stie ce sa ii faca atunci cand sufletelul lui mic are nevoie de ceva).
Orice om de pe acest pamant cand are nevoie de ceva, de iubire neconditionata, de orice vreti dvs merge la Mama.
Daca judecatorul, dupa tot ce voi prezenta eu la dosar, considera ca stand si acasa la tatal lor nu prezinta niciun risc asupra dezvoltarii emotionale si fizice a copiilor cat inca sunt mici si in etapa cea mai importanta din viata lor care ii va forma ca adulti, atunci ma voi conforma. Dar vedeti dvs, sotul meu a trait in mediu abuziv, copiil fiind a fost agresat, la fel si mama sa, si de aici din anii copilariei i s-a intiparit comportamentul pe care l-a aplicat si in familia lui, pe mine si pe copil. Tocmai asta a si fost motivul plecarii mele de acasa, nu neaparat ca m-a agresat pe mine fizic si psihic, ci pt a nu creste si acesti copii nevinovati cum a crescut sotul meu. Ce sa vada si sa inteleaga baietelul? Ca e ok ca tati s-o bata pe mami, ca e ok ca tati sa se bata in parcarea blocului... Fetita ce va invata? Ca e femeie, prin urmare este inferioara barbatului si trebuie sa i se supuna complet sau sa accepte "corectiile" acestuia cand nu ii intra in gratii.
Asta e lumea in care traim. Cititi ce inseamna abuzul si ce face din viata unui om. Urmele de la palme si pumni se sterg pana la urma dar urmele abuzului psihic ne macina pe interior si ne distrug viata. Mai bine ati pune la zid abuzatorii, nu sa le mai dati drepturi sa isi creasca copiii asa cum sunt si ei.

Liliana Gradinaru a scris:

Un copil nu are frica de separare la cateva luni, aceasta apare in jurul varstei de un an. Este mai simplu sa lasi in vizita un copil care inca nu cunoaste aceasta frica.
la fel, copiii de 2,5 ani este indicat sa ramana in grija altor persoane decat cei care ii ingrijesc in mod constant, aceasta aratandu-le ca ei se pot descurca si fara mama in anumite situatii, cum ar fi la gradinita. Chiar desprinderi scurte, dar care devin rutina, normalitate, ajuta copiii sa inteleaga ca se descurca si fara un anumit om langa ei.
Primele tendinte de independenta apar cand copilul intelege ca el si mama sunt doua fiinte diferite, la varste mici.

In opinia mea, de avocat, daca la inceput construiti o relatie conflictuala, asa va continua sa se formeze. daca apelati la instanta, asa veti apela, cand unul, cand celalalt, circular.
In opinia mea doar avocatii vor castiga ceva din asta, or important e sa castige copiii, zic eu, si poate si dv., ceva liniste. Nu e usor sa stati prin procese cu doi copii atat de mici... din experienta de avocat va spun.

Doamna proastasatului, va rog sa folositi un ton mai putin agresiv si sa va orientati criticile spre text, spre idei si nu spre un om sau altul. Ca un user are sau nu are copii este irelevant, unii psihologi chiar recomandand parintilor cu copii sa se vada din prisma unui prieten fara copii, imaginea obtinuta fiind uneori mai obiectiva.
Nu judecam aici pe nimeni dupa niciun criteriu. Va rog sa respectati legea si sa nu mai discriminati. Indiferent cine e persoana care considerati dv. ca stiti ca nu are copii.
Multumesc frumos.

2 din 3 utilizatori consideră
acest răspuns util
Doamna, nu va pot raspunde la chestiuni legate de cresterea copiilor dv.
Eu sunt avocat si va pot spune doar cum gandeste legea: orice copil are drept la doi parinti, fiecare parinte are un rol esential in viata copilului, este important pentru copil ca sa creasca echilibrat si, in afara de cazuri exceptionale, judecatorul va permite fiecarui parinte timp cu copilul sau.
Incercam mai sus sa va ajut sa intelegeti cum sa va adaptati dv. si copiii la o eventuala hotarare, mai devreme sau mai tarziu, cand un judecator ii va lasa pe copii cu tatal lor.
In rest, ca un copil nu sta cu unul dintre parinti la 2,5 ani, cat de ingrijorator este sau nu, cum se conserva laptele matern pentru copilul alaptat, asta nu e domeniul meu. Eu pot doar, daca aveti deschidere, sa va indrum sa va adaptati la ceea ce legea spune ca e bine pentru copiii dv.
Este bine ca aveti un psiholog sa va indrume in aceasta perioada grea, oricum cele mai multe intrebari ale dv. sunt din acel domeniu si nu din juridic.

Copii fericiti va doresc!

Alte discuții în legătură

Denigrarea celuilalt parinte, in fata copiilor annaluk annaluk Buna ziua, Sunt divortata de 1 an de sotul meu. Avem 2 copii, o fată de 13 ani si un baiat de 6 ani. Copiii au domiciliul la mine, dar custodia e ... (vezi toată discuția)
Nerespectarea hotărârii judecătorești privind minorii și alienare parentală din partea tatălui, plus comportament violent față de mine: ce pot face în situația asta? Raluka b Raluka b Ce anume pot face in situatia in care desi, dupa divort timp de 2 ani jumatate tatal nu s-a preocupat de copii, apoi solicita in instanta un program foarte ... (vezi toată discuția)
Am program de vizită, dar copilul îmi spune în mod constant că nu vrea să mă vadă iar tatăl nu colaborează cu mine în acest sens. cum pot rezolva situația? mihaela cr mihaela cr Ma numesc Mihaela, din iunie 2018 am divortat de sotul meu. In urma unei negocieri cu avocatii amandurora am cazut de acord ca minorul sa ramana la ... (vezi toată discuția)