Doamna avocat, sa imi spuneti dvs cum poate alapta sotul meu fetita de 3 luni ca doar imi spuneti ca ii face bine copilului sa stea si cu alte persoane ca sa nu aiba apoi frica de separare.
In plus orice mama, cu atat mai mult una informata, stie ca anxietatea de separare apare de fapt de la varsta de 8 luni. Prin urmare imi recomandati sa incep antrenamentul independentei
bebelusei de pe acum pana nu e orea tarziu si s-o dau taticului s-o tina moarta de foame pana o aduce inapoi (deoarece are niste alergii puternice la proteinele din laptele de vaca si nu are voie niciun fel de lapte in afara de cel matern).
Doamna, si la gradinite exista perioada de acomodare in care mama vine alaturi de copil la activitati in clasa si apoi putin cate putin se separa de acesta, lasandu-l in mediul in care deja s-a obisnuit.
Baietelul de ex a fost alaptat pana inainte sa nasc al doilea copil, adica in jur de 2 ani si 1 luna. Daca aveti copii si daca ati alaptat stiti ce inseamna asta. Daca nu, atunci va spun eu. Inseamna o legatura extraordinara intre mama si copil in care tatal este cantitate neglijabila. Copilul meu acum nu mai adoarme la san, ci adoarme doar cu mine langa el tinandu-ma de mana ca sa ma simta alaturi. Asta nu este un handicap, ci este trecerea treptata (pentru a nu afecta psihic copilul) de la diada mama-copil la relatia de independenta a copilului. Cu accentul pus pe treptat, asa cum recomanda si psihologii, trecere pe care o face mama alaturi de copil, nu copilul alaturi de altcineva. Nicidecum sa vin eu weekendul urmator si sa ii spun copilului "mami, tu o sa mergi sa dormi la tati". Se duce copilul pt ca este ascultator si ii place sa se joace cu tati pt ca acesta nu prea i-a dedicat pana acum din timpul lui si e dornic, dar se vede apoi acolo fara mine si incepe si plange... si tati il lasa sa planga fara ca macar sa incerce sa il consoleze, ba chiar mai si tipa la el sa taca din gura odata. Astea se intamplau si cu mine in casa deci stiu la ce sa ma astept. Cand eram o "familie" copilul plangea noaptea ca nu il vrea pe el ci o vrea pe mami sa-l adoarma, il dadea afara din camera. Am fugit 15 min la magazin si am lasat copilul cu tatal lui si cand m-am intors l-am auzit de la parterul blocului batand in usa si plangand dupa "mami", cand am intrat copilul era rosu si fara aer si sotul era nestingherit in pat se juca pe telefon...a spus ca a plans de cand am plecat si i-a zis sa se opreasca dar degeaba. Acolo urmeaza sa trimit eu copilul singur. Copilul de 2 ani si 5 luni. Ca sa planga dupa mine fara ca eu sa am cum sa il linistesc, ca tatal lui sa tipe la el sa se potoleasca si apoi duminica primesc inapoi copilul terminat la cap si urandu-ma poate pt ca l-am abandonat, pt ca nu am fost langa el cand a simtit nevoia de iubire de mama.
Cand nu stim psihologie, doar ne dam cu parerea la rece. Eu merg la psiholog pt a stii cum sa manageriez corect situatia in ceea ce priveste copiii tocmai in ideea ca stiu cat sunt de legati de mine (dpdv emotional in primul rand pt ca fizic oricine poate sa il stearga pe baietel la fundulet cand face caca, dar doar mami stie ce sa ii faca atunci cand sufletelul lui mic are nevoie de ceva).
Orice om de pe acest pamant cand are nevoie de ceva, de iubire neconditionata, de orice vreti dvs merge la Mama.
Daca judecatorul, dupa tot ce voi prezenta eu la dosar, considera ca stand si acasa la tatal lor nu prezinta niciun risc asupra dezvoltarii emotionale si fizice a copiilor cat inca sunt mici si in etapa cea mai importanta din viata lor care ii va forma ca adulti, atunci ma voi conforma. Dar vedeti dvs, sotul meu a trait in mediu abuziv, copiil fiind a fost agresat, la fel si mama sa, si de aici din anii copilariei i s-a intiparit comportamentul pe care l-a aplicat si in familia lui, pe mine si pe copil. Tocmai asta a si fost motivul plecarii mele de acasa, nu neaparat ca m-a agresat pe mine fizic si psihic, ci pt a nu creste si acesti copii nevinovati cum a crescut sotul meu. Ce sa vada si sa inteleaga baietelul? Ca e ok ca tati s-o bata pe mami, ca e ok ca tati sa se bata in parcarea blocului... Fetita ce va invata? Ca e femeie, prin urmare este inferioara barbatului si trebuie sa i se supuna complet sau sa accepte "corectiile" acestuia cand nu ii intra in gratii.
Asta e lumea in care traim. Cititi ce inseamna abuzul si ce face din viata unui om. Urmele de la palme si pumni se sterg pana la urma dar urmele abuzului psihic ne macina pe interior si ne distrug viata. Mai bine ati pune la zid abuzatorii, nu sa le mai dati drepturi sa isi creasca copiii asa cum sunt si ei.
Liliana Gradinaru a scris:
Un copil nu are frica de separare la cateva luni, aceasta apare in jurul varstei de un an. Este mai simplu sa lasi in vizita un copil care inca nu cunoaste aceasta frica.
la fel, copiii de 2,5 ani este indicat sa ramana in grija altor persoane decat cei care ii ingrijesc in mod constant, aceasta aratandu-le ca ei se pot descurca si fara mama in anumite situatii, cum ar fi la gradinita. Chiar desprinderi scurte, dar care devin rutina, normalitate, ajuta copiii sa inteleaga ca se descurca si fara un anumit om langa ei.
Primele tendinte de independenta apar cand copilul intelege ca el si mama sunt doua fiinte diferite, la varste mici.
In opinia mea, de avocat, daca la inceput construiti o relatie conflictuala, asa va continua sa se formeze. daca apelati la instanta, asa veti apela, cand unul, cand celalalt, circular.
In opinia mea doar avocatii vor castiga ceva din asta, or important e sa castige copiii, zic eu, si poate si dv., ceva liniste. Nu e usor sa stati prin procese cu doi copii atat de mici... din experienta de avocat va spun.
Doamna proastasatului, va rog sa folositi un ton mai putin agresiv si sa va orientati criticile spre text, spre idei si nu spre un om sau altul. Ca un user are sau nu are copii este irelevant, unii psihologi chiar recomandand parintilor cu copii sa se vada din prisma unui prieten fara copii, imaginea obtinuta fiind uneori mai obiectiva.
Nu judecam aici pe nimeni dupa niciun criteriu. Va rog sa respectati legea si sa nu mai discriminati. Indiferent cine e persoana care considerati dv. ca stiti ca nu are copii.
Multumesc frumos.