Succesiune cu testament: de ce cheamă notarul din nou unul dintre moștenitorii rezervatari, dacă amândoi dăduseră declarație de renunțare?

Keyla a scris:

Iertati-mă, dar in acest caz mi se pare o prostie să lași testament,

Nu. Nu e o prostie. Dovadă că bunica dvs. a fost inteligentă la vremea când l-a scris. În primul rând și-a asigurat o întreținere și apoi a gratificat persoana care i-a acordat întreținere și cu hectarele acelea de teren despre care tatăl dvs. și fratele lui nu aveau habar. (A nu avea habar, dovedește cam cât de aproape erau de mama lor).

Iar acum, la 9 ani de la moartea bunicii, notarul este obligat să vă cheme (pentru că îl obligă legea) și totodată dvs. aveți șanse care tind spre ZERO să clintiți acel testament (așa „prostie” cum vi se pare).

Keyla a scris:

Am înțeles acum toate aspectele. Confuzia mea era generată de faptul că succesorii sunt chemați la notar,cu toate că există un testament. Credeam ca prin testament se desemnează ca unic moștenitor al averii legatarul si se elimină de la moștenire fără drept de apel oricine persoană ar avea vreun drept la masa succesorală . Credeam ca,indiferent de pretențiile pe care le au, succesorii legitimi nu se mai iau in calcul. Iertati-mă, dar in acest caz mi se pare o prostie să lași testament,având în vedere ca ceva vrea cel ce lasă moștenirea, altceva stipulează legea in România.

Nu sunt chemați toti succesorii, ci doar moștenitorii rezervatari, în speță descendenții.
Credeti gresit.

Stimată doamnă, dvs.ati avut răbdare să citiți ce am scris mai sus? Fiii împreună cu mama au hotărât clar să îi lase casa și grădina doamnei prin act de vanzare cumpărare,deci doamna a fost recompensată. Fiii au renunțat la partea lor de casă în favoarea mamei tocmai pentru a fi toata lumea mulțumită. Pământul nu a facut obiectul vreunei pretentii sau discuții la acel moment. Rețineți, fiii au renunțat la partea lor de casă in favoarea mamei la succesiunea după tată,deci nu se pune aici problema de lacomie sau cine stie ce interese .Este vorba despre faptul ca doamna nu s-a mulțumit cu ce i-au cedat moștenitorii,a vrut mai mult. A convins-o pe bunica sa ii dea si pamantul,a tainuit existenta testamentului,a dat in arendă un lot pe care nici nu are acte de proprietate și a încasat bani ani la rând. Fiți liniștită, doamna știe bine ce a făcut, dovada ca ne-a propus să ne despagubeasca- deja ma repet, am mai scris asta aici. Nu ii plangeti de milă, si-a recuperat de mult banii pe care ni-i dă.
Cat despre câștigul in instanță, mai studiați nițel legea , sunteți de meserie. Zero șanse are ea sa ia tot,ar trebui sa cunoașteți acest aspect mai bine decat mine.
Este dezamăgitor pentru mine să apelez la specialiști și să constat că aceștia nu sunt capabili să isi psatreze imparțialitatea , ci sar sa judece o persoană, nu să discute o speță. Imi pare rau ca am deschis topicul,imi gaseam raspunsurile in Codul Civil fara bataie de cap. Va reamintesc ca sunt un user pe un forum,nu un acuzat in instanță!

Nicoleta Cristina Romașcanu a scris:

Keyla a scris:

Iertati-mă, dar in acest caz mi se pare o prostie să lași testament,

Nu. Nu e o prostie. Dovadă că bunica dvs. a fost inteligentă la vremea când l-a scris. În primul rând și-a asigurat o întreținere și apoi a gratificat persoana care i-a acordat întreținere și cu hectarele acelea de teren despre care tatăl dvs. și fratele lui nu aveau habar. (A nu avea habar, dovedește cam cât de aproape erau de mama lor).

Iar acum, la 9 ani de la moartea bunicii, notarul este obligat să vă cheme (pentru că îl obligă legea) și totodată dvs. aveți șanse care tind spre ZERO să clintiți acel testament (așa „prostie” cum vi se pare).

Am folosit eu cuvântul „lăcomie”? Am folosit eu cuvântul „interese”?
Vi se pare că am plâns eu pe aici de mila cuiva?

Cred că ...vă rostiți gândurile cu glas tare (și le notați aici).

Eu am folosit cuvântul „inteligență” cu referire la bunica. Aspect care pare să vă fi deranjat.

Tocmai pentru că sunt „de meserie” (cum ziceți dvs.) îmi permit să mă plasez de oricare parte a baricadei. Un avocat poate (și trebuie) să privească o speță din ambele perspective.
Când doi avocați se întâlnesc la bară, nu e vreunul din ei deținătorul adevărului absolut. Ci fiecare dintre ei „aprinde lumina” pe aspectele care sunt favorabile clientului său.
Și dacă sunt buni cu adevărat, anticipează și ceea ce ar avea de zis celălalt.

Dacă nu vă place ce auziți când mă plasez (ipotetic) ca și cum aș fi adversarul dvs., atunci căutați pe cineva care să vă spună doar ceea ce vă place să auziți. (dar există riscul să rămâneți doar cu auzul gâdilat).

Nu sunt notar ca să-mi păstrez imparțialitatea (sau echidistanța în raport cu părțile unui act).
Și nici instanță ca să judec o speță „legată la ochi”.
Țin cu clientul meu.
Sau aici, pe forum, mă plasez de care parte vreau, indiferent dacă vă place ori nu vă place.

Avocatul ține partea clientului său. Nu v-ați dori să aveți (într-un litigiu) un avocat care să fie imparțial. Cum vine asta!? Așaa ... jumătate de-o parte și jumătate de partea cealaltă? Dacă ii cereți unui avocat să fie imparțial, eu v-aș spune: aveți grijă ce vă doriți.

Și apropo de citit, sunteți convinsă că știți exact care este legea aplicabilă în speța aceasta?
Sau (ca să vă dau și un indiciu prețios) cam prin care Cod civil v-ați fi uitat pentru găsirea răspunsurilor? Căci dintr-o matematică simplă îmi rezultă că bunica era puțintel cam îngropată la vremea intrării în vigoare a noului Cod civil. (= nu se aplică NCC)

Art.1093 si 1094 din Codul Civil trateaza aspectele privitoare la rezerva succesorală. Am cerut aici răspunsuri strict pe lege ,de la persoane competente,pentru a-mi cunoaște niște drepturi,atât. Repet,doamna,cu tot respectul,nu suntem in sala de judecata si nu sunteti aici avocata nimănui. Nu e treaba mea,și,deci,nu ma interesează de partea cui sunteți, e treaba strict a dvs. Ma intereseaza legea,nicidecum preferințele dvs.pentru una sau alta dintre părți. Iar legea e mai mult decat clară, nu aveti ce interpretari sa ii dati . Va multumesc pentru ajutor,pentru timpul acordat ,am toate datele acum și consider discutia încheiată.