Succesiune cu testament: de ce cheamă notarul din nou unul dintre moștenitorii rezervatari, dacă amândoi dăduseră declarație de renunțare?

Sa stiti ca nu m-am pripit deloc cu concluziile, v-am dat opinii juridice foarte pertinente si pretioase, nu trebuie sa va suparati, ar trebui sa imi multumiti de fapt.

Pana la urma sfatul meu va este de folos, pentru ca nu este suficient sa fiti mostenitor rezervatar pentru a putea mosteni, este nevoie sa fi acceptat succesiunea in termenul legal.

Avocatii sunt si ei oameni si pot avea o parere.

Nu este vorba ca dvs. ati fi dat in judecata pe cineva, dar in cazul in care se ajungea la un proces, nu aveati sanse de castig si asa cum v-am spus deja trebuia sa suportati si cheltuielile de judecata.
Prim urmare, intr-o astfel de situatie, inainte de a lua o decizie trebuie sa cunoasteti toate aspectele juridice pe care le ridica problema dvs.

Intr-adevar, in astfel de cazuri precum cel de fata, testamentul nu este cel mai bun act care putea fi incheiat (ideal ar fi fost un contract de vanzare-cumparare), intrucat este supus reductiunii si da posibilitatea mostenitorilor rezervatari “sa revendice” rezerva succesorala, fapt care v-ar fi putut profita dvs.

Termenul de prescriptie de 3 ani nu este implinit, intrucat in acest caz prescriptia nu incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii, ci de la data cand ati luat cunostiinta de existenta testamentului.

Este bine ca ati rezolvat pe cale amiabila, ati procedat corect, pentru ca, asa cum v-am spus si eu initial, daca ajungeati la un proces nu aveati sanse de castig.

Va mulumesc mult pentru raspuns. Vreau sa intelegeti ca baietii defunctei au renuntat la o buna parte din masa succesorala si au facut cu dna contract de intretinere,cu acceptul bunicii. A fost deranjanta tainuirea testamentului,atat. Am vazut ca legea spune clar ca exista o cota pe care un legatar nu o poate mosteni,chiar in cazul existentei unui testament. Se numeste rezerva succesorala si inseamna 1/2 din bunurile supuse dezbaterii succesorale. Este ceva nou pentru mine,ma bucur ca am mai aflat ceva. In caz ca imi vine ideea sa las vreodata un testament.
Despre proces,nici nu se punea problema,desi sa stiti ca aici nu cred ca aveti dreptate,e vorba despre incalcarea acelei rezerve . Despre liberatile excesive vorbeste Codul civil si unde e lege nu prea e tocmeala. In instanta nu s-ar fi contestat testamentul,nu se cerea partea doamnei (tot 1/2) ci s-ar fi cerut reducerea cotei doamnei,dar ,repet,nu e cazul. Si cred ca erau sanse. Alti avocati mi-au sups ca as castiga in orice instanta.
Apreciez ajutorul venit din partea dvs,cred ca este bine sa ne cunoastem drepturile si pentru acest lucru apelam la oameni avizati. O seara frumoasa va doresc!

Cristina Hortensia CIUREA a scris:

Sa stiti ca nu m-am pripit deloc cu concluziile, v-am dat opinii juridice foarte pertinente si pretioase, nu trebuie sa va suparati, ar trebui sa imi multumiti de fapt.

Pana la urma sfatul meu va este de folos, pentru ca nu este suficient sa fiti mostenitor rezervatar pentru a putea mosteni, este nevoie sa fi acceptat succesiunea in termenul legal.

Avocatii sunt si ei oameni si pot avea o parere.

Nu este vorba ca dvs. ati fi dat in judecata pe cineva, dar in cazul in care se ajungea la un proces, nu aveati sanse de castig si asa cum v-am spus deja trebuia sa suportati si cheltuielile de judecata.
Prim urmare, intr-o astfel de situatie, inainte de a lua o decizie trebuie sa cunoasteti toate aspectele juridice pe care le ridica problema dvs.

Intr-adevar, in astfel de cazuri precum cel de fata, testamentul nu este cel mai bun act care putea fi incheiat (ideal ar fi fost un contract de vanzare-cumparare), intrucat este supus reductiunii si da posibilitatea mostenitorilor rezervatari “sa revendice” rezerva succesorala, fapt care v-ar fi putut profita dvs.

Termenul de prescriptie de 3 ani nu este implinit, intrucat in acest caz prescriptia nu incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii, ci de la data cand ati luat cunostiinta de existenta testamentului.

Este bine ca ati rezolvat pe cale amiabila, ati procedat corect, pentru ca, asa cum v-am spus si eu initial, daca ajungeati la un proces nu aveati sanse de castig.

Nu am dezinformat cu nimic.
1. Dvs nu ati menționat de la inceput despre faptul că habar nu aveați de testament. Problema dvs era de ce v-a chemat notarul.
Apoi...realizați că trebuie dovedit faptul că nu ati stiut, nu? Pentru ca in caz ca veti ajunge in instanta fix asta va invoca legatarul: ca ati stiut de existenta testamentului și dreptul la acțiunea in reductiunea liberalitatilor s-a prescris.
2. Succesiunea in discutie este cea a bunicii, unde mama dvs nu are de ce să vină pentru că nu are vocație succesorala.
Da, mama îl moștenește pe tata, dar nici dvs nu spuneti lucrurile pana la capat.
Mama a fost chemată la notariat, la dezbaterea succesiunii după bunica.
Gresit! A fost să dea după tata. Ceea ce nu e o idee foarte buna daca și părinții dvs au mai avut la rândul lor și alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, pentru că renuntarea priveste tot.
Vad ca Google-ul v-a fost cel mai bun avocat. Le stiti deja pe toate, și articole și legi. De ce ne mai cereți parerea?

-editare citat-

Succesiune după tată am facut deja .Nu mai există bunuri pe numele lui,nu are ce sa mai piarda mama. Sau eu.
Despre testament am scris din prima postare,dacă citeati ca lumea. Am scris negru pe alb ca fiii nu au avut habar de el. Eu,minora fiind atunci,nici atat!Am scris ca am și o mamă. Soția supraviețuitoare a fiului decedat. Era evident că dacă NU s-a făcut succesiune după bunica, iar tata NU avea habar despre testament si el nu e în postura de a mai fi prezent, vor trebui citati ceilalți moștenitori. TOȚI. Da,e o succesiune după tata. Eu am dedus că asta va trebui făcut,dvs.nu. Mi-ați spus clar că nu are ce cauta acolo mama,ca nu e rezervatar. Iata că are. Din cauza raspunsului dvs.ma mai plimb încă o dată la notar. Cu mama. Am scris aici pentru ca nu mi s-a dat numele notarului la care merg ca sa pot lua legătura cu dansul,nu mi s-a spus ce acte sunt necesare acolo,nu mi s-a spus ce conține masa succesorală, nu mi s-a spus absolut nimic. Nu am vazut testamentul.Nici acum nu stiu la ce am renunțat. Câte loturi,cate hectare,nu stiu și nu mă interesează. Am cautat un mic ajutor și ați sărit la mine ca la un infractor. Sincer,nu stiu cu ce am deranjat. Multumesc,oricum.

-editare citate-

Bună dimineața,

Pe forumul nostru topicurile se închid când se ridică tonul în discuții.
Vă rog încercați să vă rezumați la discutarea speței dacă doriți să continuați, e păcat atât de timpul celor care caută ajutor, cât și de cel al celor care sunt dispuși să îl acorde, să fie risipit în dispute care-l consumă inutil și enervant.

Mulțumesc.